Eugen Barbu, Groapa [3]

Eugen Barbu, Groapa, ediție revăzută, text definitiv, Ed. 100 + 1 Gramar, București, 1997, text preluat de la virtual-project.eu, în format PDF, 337 p.

Vorbitul tare al oamenilor, când se strigă unul pe altul, p. 28, semn de încredere reciprocă, de prietenie. Îndreptarea umerilor atunci când mergi, p. 28. Tocmirea pentru rândul de haine: „negustorul alerga după ei, târând hainele și arătându-i-le, le răsuci pe toate părțile, lăudându-le croiala și calitatea. Vorbea tot mai tare, se înduplecă în cele din urmă să mai lase ceva, muierea se întoarse din prag și se împăcară”, p. 29, cumpărând hainele.

„Stămbarul”, p. 29, cel care vindea stambă, adică țesătură de bumbac[1]. Stamba ca o apă: „Stămbarul măsura cu un metru de lemn, răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor [foarfecilor] mari în apa lor”, p. 29. Feluri de pânză: „marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin”, p. 29. Chivuța, p. 30, adică „o femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua”[2].

Mama și fiul merg în pețit în p. 30. Ce avea potențialul socru în curte: „o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi [porumbei] pe acoperiș, iar lângă poartă gâfâia un porc creț”, p. 30. Era „totul lună”, p. 30, la casa fetei, adică toate erau curate.

Lina, fata de măritat, era „cam sperioasă”, p. 30, pentru că era „nedusă-n lume”, p. 30, neînvățată cu viața socială. Și prima descriere a Linei e aceasta: „Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise”, p. 31. Lina a început să plângă, atunci când i s-a cerut să îi dea mâna lui Stere, p. 31. Dar Aglaia știa că fetele „se speriau la început, dar pe urmă, mamă, mamă, ce le mai plăcea [să aibă bărbat]!”, p. 31.

Însă lui Lina nu-i plăcea Stere, pentru că era îndrăgostită de Nicolae, un „băiețandru de vârsta ei”, p. 32. Lina nu vrea să se mărite cu Stere. Îi spune acest lucru tatălui ei, care dorea să o mărite cu el, p. 33. Iar ta-so, deodată, o amenință cu bătaia, pentru că nu vrea să se mărite, p. 33. Tatăl ei o dă, fără voia ei, lui Stere, p. 34. Nașul celor doi va fi „un brutar din Grivița”, p. 34. Nunta are loc!, p. 34. S-au dus până la Biserică „în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat”, p. 35. Au intrat în Biserică.

Rochia miresei: „Lina [era] în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse”, p. 35. Slujba Nunții, p. 35-36. Ducerea la fotograf, p. 36-37, iar pozele se dădeau peste 8 zile, p. 37. După ce s-a căsătorit, Lina l-a văzut pe Nicolae în mulțime. Și atunci, acesta „i se păru [și] mai frumos și, o clipă, îi veni să plângă”, p. 38.

Tache era „cam zbanghiu la privire”, p. 38. Adică privea cruciș[3]. Aveau un butoi de vin pentru petrecerea Nunții și țuică la damigene, p. 38. Pluralul, auzit de mine în Teleorman, este dimigene. Seara, la petrecerea Nunții: „Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomorâți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard”, p. 38.

Încep zicerile porcoase de la petrecere, care o fac pe Lina să intre în pământ de rușine, p. 39. După aperitiv, p. 38-39, au fost aduse „fripturile și sosurile în farfurii lungi”, p. 39. Fina Smaranda vine, jucând, „cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învârtea sprinten în jurul mesei, [și] rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome”, p. 39-40. Nașul gustă primul din purcelul rumenit, p. 40.

Nuntașii joacă Perinița, pentru ca să o pupe pe mireasă, p. 40. Însă nașul a vrut să o sărute pe buze! Și în timp ce mireasa „strânse dinții…el o mușcă de buze, cu poftă”, p. 41.

Muzicanții sunt numiți în batjocură „zdrângari”, p. 42, zdrăngănitori, atunci când se puseră la masă. Nașul ține primul discurs, p. 42. Puțin amețită de vin, în mijlocul petrecerii, Lina „ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întâmplă nimic”, p. 44.

„Patul de nuntă”, p. 45. Și mirele și mireasa au parte de prima intimitate, în timp ce afară lumea se distrează, p. 45. Mirele iese afară bucuros și cere să bea, în timp ce „cumetrele strigară în cor să se joace cearșaful”, p. 46. Cearșaful pe care a fost dezvirginată mireasa. În timp ce mirele era triumfalist, mireasa tremura în pat și simțea durerea dezvirginării, p. 46. Și când mireasa a ieșit în curte, „mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o jucă deasupra capului. Femeile țipau întărâtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor”, p. 46. Pentru că erau indiferenți față de durerea și pudoarea miresei.

Spre dimineață, mesenii îmbată găina cu rachiu, p. 46. Iar „găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs”, p. 46. Iar după ce găina îmbătată a fost tăiată, „se strigară darurile”, p. 46, de Nuntă. Darul nașului a fost format dintr-o „albie căptușită cu tablă, o sobă de bucătărie și mai scosese și cinci sute de lei”, p. 46. Finul Tache dă „patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei”, p. 47. „Vasile dă o lampă și o sută de lei”, p. 47. „Nenea Ghiță Bâlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul dimineții și o sută de lei, că-i meseriaș”, p. 47. „Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de lei și o față de masă, nea Cristea, negustor ce se află, dă o sută de lei și un serviciu de porțolan [porțelan]”, p. 47.

Stănică Cepeleag a venit de la Roșiori cu trenul și a dat „șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri”, p. 47. Banii de la Nuntă i-au numărat bărbații, în casă, p. 47, iar nuntașii, când au plecat acasă, erau „țepeni de băutură”, p. 47. La petrecerea Nunții se făcea o urare, care a ajuns până la noi: „Sănătate, că-i mai bună ca toate!”, p. 48, „ca” fiind înlocuit cu „decât”.

Zestrea miresei îi e dată de soacră mirelui „cu dușmănie”, p. 48: „șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă”, p. 48. Și era dușmancă pe mire, pentru că „ea, ca femeile, se gândea la lucruri, că erau făcute cu greutate, și veneticul le punea pe spinare și le ducea, cu fată cu tot, la casa lui”, p. 48. Se gândea la ce i-a dat, dar nu și la binele fiicei sale. Însă socrul lui nu era îndurerat pentru bunuri, ci le-a urat numai de bine, p. 49.

Nunta s-a făcut la mireasă acasă. A doua zi, mirele și mireasa au plecat la casa lor cu trăsura, p. 50. Mireasa vede pentru prima oară cârciuma mirelui, p. 50, iar Stere îi spune pentru prima oară nevastă, p. 51. „Biserică de fată ești”, p. 52, adică femeie frumoasă, curată, evlavioasă. Prima noapte cu soțul ei, p. 53.


[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/stambă/definitii.

[2] Cf. https://dexonline.ro/definitie/chivuță.

[3] Cf. https://dexonline.ro/definitie/zbanghiu/definitii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *