Eugen Barbu, Groapa [4]

5 octombrie, 2022 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Eugen Barbu, Groapa, ediție revăzută, text definitiv, Ed. 100 + 1 Gramar, București, 1997, text preluat de la virtual-project.eu, în format PDF, 337 p.

Măselarița, p. 54; șobolanii se târau „după urmele sărace ale soarelui. […] [Și] erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite”, p. 54; babaroasele, p. 54, adică zarurile de os cu care se joacă barbut[1]; Bozoncea, p. 54; „să mă bunghesc și eu”, p. 54, să privesc și eu[2].

„Sub malul surpat, vântul obosea”, p. 54. „ai mai zulit la viața ta?”, p. 55, a zuli = a fura[3]; hubăr, p. 55, hoț cu experiență[4]; „ciordește corcovițe”, p. 55, fură găini[5]; fofeaza corcoviței, p. 55, aripa păsării; bijboc, p. 55, hoțul tânăr, fără experiență[6]; „o pânză de bâzani”, p. 55, bâzan = muscă[7]. Cred, mai degrabă, că e vorba de insecte mai mari decât musca, adică de bărzăuni[8]. Pentru că acești bâzani erau „albaștri și grași cât greierii”, p. 55.

O greșeală în text, la p. 55: nu e suriu, ci șuriu[9]! Pentru că întrebarea este: „Cu șuriul știi să dai?”, p. 55. Știi să dai cu cuțitul? Știi să folosește cuțitul la a răni pe cineva?

„Staroste de hoți”, p. 55, conducătorul, șeful hoților[10]; „un șiș lung, cu lama ascuțită, îndoit la vârf”, p. 55, șiș = pumnal[11]; Mandravela ca nume de așezare, p. 55, mandravelă = minciună[12]; caramangiu, p. 55, hoț de buzunare[13].

„Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice”, p. 55; „mână de șuț”, p. 56, de hoț[14]; bidiviu, p. 56, cal tânăr folosit la călărit[15]; vântul se încorda în trestii și le făcea să sune ca un țambal, p. 56; codoșul, p. 57, proxenetul[16]; colinel, p. 58, în loc de colonel; fuma dintr-o Mărășească, p. 58, din țigări Mărășești; „cucăiau de somn”, p. 59, moțăiau de somn; „m-oți crede vreun husăn”, p. 59, husăn = prost[17]; „cu iepe de șișic, să le dea în călăreală la armăsarii unuia”, p. 59.

Hâță, p. 59, curvă[18]; mergeau „prin inima locului pustiu”, p. 60; „bând aldămașul în cinstea mireselor”, p. 60. Eu am cunoscut până acum doar forma adălmaș[19]. Vântul era „ca briciul” spre seară, p. 60, pentru că te tăia la față. În timp ce hoții erau la pândă, „cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului”, p. 60.

Lolica, p. 60, nume de iapă. A doua iapă: Garoafa, p. 61. Două nume de cai: Surul și Ilie, p. 61. Armăsarii mâncau câte o căruță de fân fiecare, p. 62. Furatul cailor, p. 62. „Un mârloi de mânz”, p. 63, un mânz pipernicit[20]. Cocârță, p. 64; goroveală, p. 64, apă și mâncare[21] pentru cai; „îi cujbeam”, p. 65, îi furam[22]; „Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân”, p. 66. Scuipatul în sân e o superstiție legată de noroc.

Duc la târg caii furați și îngrășați, p. 66. Polițiștii la târg: erau și „polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcându-se că știu totul”, p. 67; cirezarii, p. 67, negustorii sau proprietarii de cirezi de vite[23].

Mahalale bucureștene: „Cațaveiul, Ogârlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc”, p. 68; „Se auzea sfârâitul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc”, p. 68; „umflaseră câteva portofele”, p. 68, le furaseră; „era cu ochii țaglă”, p. 69, cu privirea pironită într-un loc anume; cum se tocmesc barosanii, p. 69.

[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/babaroase.

[2] Cf. https://dexonline.ro/definitie/bunghi.

[3] Cf. https://dexonline.ro/definitie/zulit.

[4] Cf. https://dexonline.ro/definitie/hubăr.

[5] Cf. https://dexonline.ro/definitie/corcovițe.

[6] Cf. https://dexonline.ro/definitie/bijboc.

[7] Cf. https://www.webdex.ro/definitia-bâzan-definitie-dex.

[8] Cf. https://dexonline.ro/definitie/bărzăun.

[9] Cf. https://dexonline.ro/definitie/șuriu.

[10] Cf. https://dexonline.ro/definitie/staroste/definitii.

[11] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Șiș.

[12] Cf. https://dexonline.ro/definitie/mandravelă.