Facerea, cap. 29, 14-35, cf. LXX
14. Și i-a zis lui Laban: „Din oasele mele și din carnea mea ești tu!”. Și era [a fost] cu el o lună de zile.
15. Și Laban i-a zis lui Iacov: „Pentru că ești fratele meu, nu îmi vei sluji mie în dar. Spune-mi mie, care este plata ta?”.
16. Dar la Laban [în casă erau] două fiice: numele celei mai mari [era] Lia [Λεια], iar numele celei mai mici [era] Rahil [Ῥαχήλ].
17. Și ochii Liei [erau] slabi, iar Rahil [era] bună [la] înfățișare și frumoasă [la] față [καλὴ τῷ εἴδει καὶ ὡραία τῇ ὄψει].
18. Și a iubit-o Iacov pe Rahil și i-a zis [lui Laban]: „Îți voi sluji ție 7 ani pentru Rahil, [pentru] fiica ta cea mai mică!”.
19. Și i-a zis lui Laban: „Mai bine [este ca] eu să-ți-o dau ție pe ea, decât [ca] eu să o dau pe ea [la] alt bărbat. Locuiește[, așadar,] împreună cu mine!”.
20. Și Iacov a slujit pentru Rahil 7 ani și erau înaintea sa zilele ca cele puține, pentru că o iubea el pe ea.
21. Și a zis Iacov către Laban: „Dă-o pe femeia mea, căci au fost împlinindu-se zilele mele, pentru ca să intru către ea!”.
22. Și i-a adunat Laban pe toți oamenii locului și a făcut nuntă.
23. Și s-a făcut seară. Și Laban a luat-o pe Lia, pe fiica sa, și a dus-o pe ea către Iacov și Iacov a intrat către ea [εἰσῆλθεν πρὸς αὐτὴν].
24. Și Laban i-a dat Liei, fiicei sale, pe Zelfa [Ζελφα], slujitoarea sa, slujitoare ei.
25. Și s-a făcut dimineață și, iată, era Lia! Și i-a zis Iacov lui Laban: „De ce mi-ai făcut mie aceasta? [Oare] nu pentru Rahil am slujit pentru ție [tine]? Și pentru ce m-ai înșelat pe mine?”.
26. Și Laban i-a zis: „Nu este așa în locul nostru[1], [ca] să o dai pe cea mai mică mai înainte decât pe cea mai bătrână.
27. Sfârșește, așadar, pe cei 7 [pentru] aceasta și îți voi da ție și pe aceasta[2], pentru lucrul pe care îl vei lucra pentru mie [mine] încă alți 7 ani!”.
28. Și Iacov a făcut așa și a împlinit cei 7 ani [și pentru] aceasta, și Laban i-a dat-o lui pe Rahil, pe fiica sa, femeie lui.
29. Și i-a dat Laban lui Rahil, fiicei sale, pe Valla [Βαλλα], slujitoarea sa, slujitoare ei.
30. Și [Iacov] a intrat către Rahil și a iubit-o pe Rahil mai mult decât pe Lia și i-a slujit lui[3] alți 7 ani.
31. Și Domnul a văzut că este urâtă[4][μισεῖται] Lia [și] a deschis pântecele ei, iar Rahil era stearpă.
32. Și a zămislit Lia și i-a născut fiul lui Iacov și a chemat numele său Rubin [Ῥουβήν], zicând: „Pentru că a văzut Domnul smerenia mea [și] acum mă va iubi bărbatul meu”.
33. Și a zămislit din nou Lia și i-a născut al 2-lea fiu lui Iacov și a zis: „Că a auzit Domnul că sunt urâtă[5] și mi l-a dat mie și pe acesta”. Și a chemat numele său Simeon [Συμεών].
34. Și a zămislit încă și a născut fiu și a zis: „În[tru] vremea de acum va fi către mine bărbatul meu, căci i-am născut lui 3 fii”. Pentru aceasta a chemat numele său Levi [Λευί].
35. Și a zămislit încă [și] a născut fiu și a zis: „Acum [νῦν], încă aceasta mă voi mărturisi Domnului [ἔτι τοῦτο ἐξομολογήσομαι Κυρίῳ]”. Pentru aceasta a chemat numele său Iudas [Ἰούδας] și [apoi] a stat a naște [καὶ ἔστη τοῦ τίκτειν][6].
[1] Nu este obiceiul aici, în țara noastră.
[2] Cu sensul de cealaltă, referindu-se la Rahil.
[3] Lui Laban, socrului său.
[4] Că e urâtă de oameni.
[5] Același sens: sunt urâtă de oameni.
[6] A încetat să mai nască.