Predică la pomenirea Sfinților Dimitrios și Dimităr [26-27 octombrie 2022]

Iubiții mei[1],

Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος ὁ Μεγαλομάρτυρας], Izvorâtorul de mir [ὁ Μυροβλύτης], grecul, cel născut și martirizat la Tessalonichis [Θεσσαλονίκης][2]/ Salonic[3], ne învață prin viața sa că a fi într-un post de conducere nu este un lucru rău, ci unul bun, dacă ești un om credincios și corect și capabil. Dacă ești un om meritoriu. Pentru că el, cel pomenit pe 26 octombrie, a fost Proconsulul Tessalonicului[4], guvernând provincia din jurul acestui oraș roman[5].

Cu alte cuvinte, dacă ești Președinte, Senator, Deputat, Prefect, Primar nu este un lucru rău, însă trebuie să fii capabil pentru această demnitate publică! Pentru că nu ești pus acolo pentru ca să te căpătuiești, ci pentru ca să-ți ajuți poporul tău. Ești pentru ca să slujești și nu pentru ca să fii slujit! Și dacă uiți acest lucru, atunci nu ești un factor de progres pentru poporul tău, ci o calamitate. Un om de care oamenii își vor aduce aminte cu sarcasm.

Iar Sfântul Dimitrios a ocupat această înaltă funcție în Imperiul Roman de foarte tânăr, atâta timp cât a trăit doar 36 de ani: între 270-306. Și dacă de foarte tânăr ajungi într-un post de conducere, dacă ajungi acolo în mod corect, atunci ești un briliant. Ești un om extraordinar, pentru că, în ciuda vârstei tale, tu poți să faci lucruri foarte bune, pline de echilibru și viziune. Iar oamenii care au făcut lucruri extraordinare în istorie au fost de acest tip: care de tineri au strălucit și au tras lumea după ei, spre perspectiva lor de a vedea viitorul. Căci un lider nu e un funcționar în primul rând, ci un om care știe unde trebuie să ajungem, care știe pașii reali spre viitorul nostru.

Iar dacă Sfântul Dimitrios, în ciuda vârstei sale, era un guvernator creștin, un om al Bisericii, asta înseamnă că ne putem asuma oricând o demnitate publică, dacă Dumnezeu ne luminează spre acest lucru.

Fiindcă, un creștin, atunci când vrea să înceapă o afacere, când vrea să intre în politică, când dorește să facă o școală, când dorește să se căsătorească, când dorește să se hirotonească, când vrea să meargă într-o călătorie, când vrea să facă un lucru însemnat în viața lui trebuie să aștepte voia lui Dumnezeu cu el. Căci Dumnezeu ne luminează în mod minunat, atunci când noi dorim să facem ceva anume împreună cu El. Și ne luminează foarte repede cu privire la acel lucru, pentru că El dorește să le facem pe toate ale noastre dimpreună cu El.

Dar când vrei să parvii, când faci toate păcatele pentru ca să ajungi într-o demnitate publică, nu conduci împreună cu Dumnezeu, ci după mintea ta îngustă. Și de aici toate problemele care urmează!…Pentru că Dumnezeu dorește ca noi să trăim bine cu adevărat, să trăim duhovnicește, să trăim bisericește și acest lucru e posibil, dacă ascultăm voia Lui în fiecare clipă a vieții noastre. Dar dacă ne autonomizăm față de El, dacă facem voia noastră în loc de voia Lui, suntem o calamitate, suntem un dezastru oriunde am fi și orice am face. Pentru că nu știm cu adevărat ce trebuie să facem potrivit funcției noastre.

Și parvenitul atunci înțelege ce-a făcut, când, fiind pus în funcție, nu știe ce să spună și ce decizii să ia. Și de ce nu știe? Pentru că nu s-a pregătit niciodată pentru viață și pentru răspunderile atât de importante ale unei demnități publice.

Sfântul Dimitrios însă, cel profund creștin, nu numai că era guvernatorul provinciei și era foarte tânăr, dar casa lui și-a transformat-o într-o casă de teologie. Pentru că el avea ucenici teologi, ucenici pe care îi învăța voia lui Dumnezeu în casa sa. Și avem această extraordinară și Sfântă Icoană cu el, predicând în școala de teologie din casa sa[6]:

Și vedem în această Sfântă Icoană că se subliniază faptul că unii dintre ucenicii lui erau Sfinți. Și cine sunt Sfinții lui ucenici? Sunt Sfintele Mucenice Anisia [Ἀνυσία[7]], Matrona [Ματρώνα[8]], Hionia [Χιονὶα], Agapi [Ἀγάπη] și Irini [Εἰρήνη][9], dimpreună cu Sfinții Mucenici Alexandros [Ἀλέξανδρος[10]], Luppos [Λοῦππος[11]] și Nestor [Νέστωρ[12]][13].

Cu alte cuvinte, atunci când vrei să Îi slujești lui Dumnezeu, nu numai că ai timp să îți faci bine munca ta de demnitate publică, dar îți faci timp mereu și pentru a veni la Biserică și pentru a face fapte bune, dar și pentru a-i învăța pe alții dreapta credință. Căci munca ta nu exclude credința ta, ci o presupune, pentru că o are ca fundament de neclintit. Iar Sfântul Dimitrios ne învață că oricine am fi și în orice funcție am fi puși, noi trebuie să fim creștini și să acționăm duhovnicește în fiecare clipă a vieții noastre. Căci el îi învăța teologie pe oameni, îi învăța adevărul credinței care ne mântuie pe noi și scopul vieții noastre e tocmai acesta: să trăim după voia lui Dumnezeu.

Mâine, pe 27 octombrie, e pomenit Sfântul Cuvios Dimităr Basarbovschi [Димитър Басарбовски][14], bulgarul, Părintele nostru, spre care creștinii ortodocși sunt în pelerinaj sfânt în aceste zile. Și viața lui ne învață că a fi păstor de vite e un lucru bun, dacă ești în același timp și un om profund credincios. Pentru că Sfântul Dimităr a fost „păstor de vite în satul său natal”[15]. Cu alte cuvinte, e bine să fii fermier, agricultor, gospodar. E bine să ai animale, să cultivi pământul, să crești păsări, să crești pești, să crești albine și viermi de mătase, e bine să îți vinzi produsele tale și să faci mâncare din ele, mâncare bună, care să hrănească pe mulți, dar munca pământului nu trebuie să te facă necredincios și avar, ci bun, înțelegător și darnic față de toți. Pentru că Sfântul Dimităr, după cum vedem din cazul omorârii puilor de pasăre[16], era un om profund sensibil și milos, deși păștea vitele satului. Adică nu trebuie să fii bădăran și rău ca să crești vite, ci poți fi bun și credincios și să îți crești vitele cu bucurie și cu pace și cu rugăciune.

Așadar, avem un guvernator, un om politic și militar, pe 26 octombrie, care și-a făcut din casa lui o casă de teologie și a fost martirizat în închisoare prin străpungerea lui cu sulițele, pe când, pe 27 octombrie, avem un fost păstor de vite, care mai apoi s-a făcut Monah și a murit de unul singur, între două pietre[17], fără să îl îngroape cineva.

Și mulți dintre noi, care au sau nu au copii, își pun problema morții…Se gândesc la cum vor trăi până la sfârșit, la cum vor muri, la cine îi va îngropa, la cine îi va pomeni după moarte…Însă viața Sfântului Cuvios Dimităr ne spune altceva: că gândul nostru trebuie să fie numai la Dumnezeu și că nu are rost să ne facem griji, pentru că ele sunt deșarte! Un Sfânt contemporan nouă spunea că rugăciunea e lipire permanentă de Dumnezeu, care nu suportă nicio distanțare interioară față de El. Iar dacă noi am trăi așa, rugându-ne mereu și dorindu-L numai pe El, Dumnezeu ar rândui toate ale noastre în mod minunat. Pentru că atunci când ne va fi greu, El ne va trimite ajutor, iar atunci când am fi pe punctul de a muri, El ne-ar aduce oameni lângă noi care să ne ajute și să ne pregătească creștinește. Și sunt enorm de multe exemplele de Sfinți ai Lui, cărora, deși trăiseră ani îndelungați de unii singuri, când se apropia clipa morții, Dumnezeu le-a trimis pe oamenii Lui ca să îi spovedească și să îi împărtășească și să îi înmormânteze cu pace. Căci El nu îi uită niciodată pe Slujitorii Lui!…Și dacă suntem Slujitorii Lui, El va rândui în mod preaminunat toate cele ale vieții noastre.

În Acatistul Sfântului Dimitrios ni se spune că pe Leontios l-a certat, atunci când a vrut să ia o parte din Sfintele sale Moaște (condacul al 10-lea), pe când, altădată, au ieșit foc și scântei din Sfintele sale Moaște și i-a oprit să împartă Sfintele lui Moaște (icosul al 11-lea), care sunt izvorâtoare de mir[18].  Pe când, Sfintele Moaște ale Sfântului Cuvios Dimităr au strălucit, atunci când erau în apa Lomului, încât oamenii au crezut că au de-a face cu o comoară[19]. Numai că nu era vorba de aurul pământesc, ci de cel duhovnicesc, de aurul Sfintelor sale Moaște. Iar acest aur al sfințeniei este foarte căutat astăzi. Pentru că atât la Tessalonic[20], cât și la București[21], oamenii vin să se închine la cei doi Sfinți ai lui Dumnezeu, Dimitrios și Dimităr, Părinții noștri, așteptând de la ei rugăciune, miluire, vindecare, călăuzire. Și dacă vrem să ne sfințim viața noastră, atunci trebuie să învățăm acest lucru de la Sfinții Lui și să mergem împreună cu ei spre Dumnezeu.

De aceea, iubiții mei, cei care au fost învățați de Dumnezeu ca să își trăiască viața ca pe un pelerinaj, au înțeles că umblarea împreună cu Dumnezeu e plină de minuni și de împlinire dumnezeiască. Ideea de concediu, de vacanță, de relaxare, de uitare a toate nu are de-a face cu pelerinajul, pentru că pelerinajul e o călătorie sfântă, o călătorie pentru împlinire duhovnicească. E o călătorie în care te nevoiești și înveți, te smerești și te luminezi, în care te împlinești și te umpli de pace, în care te manifești ca un om al lui Dumnezeu, ca un om profund recunoscător pentru fiecare clipă a vieții sale.

Dacă voi pleca vreodată la Roma, voi căuta mai întâi catacombele Bisericii[22]. Fiind un om erudit, fiind scriitor și pictor, mă vor interesa și bibliotecile, muzeele, vestigiile, cultura contemporană a Italiei, dar, pentru că sunt mai întâi de toate Preot și Teolog, pe mine mă interesează Biserica lui Dumnezeu din Italia. Biserica din trecut și din prezent. La fel, dacă voi merge în Israel, în Grecia, în Athos, în Serbia, în Bulgaria, în Rusia, în orice țară creștină, eu voi căuta Biserica lui Dumnezeu mai întâi de toate, pentru că eu sunt în pelerinaj continuu.

Pentru că pe fiecare zi eu citesc online despre Biserica lui Dumnezeu de pretutindeni, despre trecutul și prezentul ei și mă bucur de orice realizare a întregii lumi. Pentru că orice noutate de undeva anume, în cele din urmă, va ajunge și la mine și îmi va lărgi perspectiva asupra vieții. Și asta înseamnă a trăi și a gândi la nivel universal și nu parohial! Când te interesează doar de locul unde trăiești și de ceea ce faci tu, lași totul în afara ta. Dar când incluzi întreaga lume în tine, în modul tău de a trăi și de a munci, atunci nimic nu îți este indiferent, pentru că în măsura în care poți să afli, tu ești interesat de tot ceea ce se petrece pe lume.

Mulți, văzând avalanșa de informații a lumii noastre, vor să o cuprindă pe toată, lucru care e imposibil. Așa cum nu poți să oprești imensitatea unui fluviu, la fel nu poți opri ritmul în care se publică, se citește, se dezbate, se prezintă informații de tot felul. Însă, dacă am fi luminați de Dumnezeu, am ști ce ne trebuie. N-am mai dori să cuprindem denecuprinsul a tot ce se publică și se dezbate, ci am vedea, ca în apa Lomului, doar ce strălucește teologic, doar ceea ce ne liniștește duhovnicește. Căci Sfântul Dimitrios, având lumea la picioare, putea să petreacă, să se distreze, să se amuze, dar el a ales să facă teologie. A ales să îi învețe pe oameni voia lui Dumnezeu în casa sa. După cum eu aleg să fac din timpul meu predică, carte, expunere online, extinzându-mi existența și casa pe tot mapamondul. Pentru că pot fi citit de oriunde, deși eu scriu dintr-un loc anume, și pot fi iubit și apreciat de mulți, deși nu ne-am întâlnit niciodată. Și aceasta, pentru că și alții, ca și mine, trăiesc cu Dumnezeu, se bucură de oamenii Lui și, când găsesc pe cineva care face voia Lui, nu mai știu cu ce să îl ajute în această slujire.

Căci oamenii lui Dumnezeu se bucură de adevăr, de dreptate, de pace, de curăție, de sfințenie. Oamenii lui Dumnezeu se bucură când văd că cineva muncește, se străduiește continuu, se dăruie continuu, se sfințește continuu. Și se bucură, pentru că înțeleg că ei au învățat toate acestea de la Sfinții Lui, cu care ei înșiși trăiesc.

Dumnezeu să ne lumineze pe fiecare în parte și pe toți la un loc, pentru ca să facem voia Lui! El să ne întărească în fiecare zi și în tot ce facem, pentru ca să Îi slujim Lui cu bucurie! Căci viața care ne împlinește e viața care ne bucură și ne odihnește duhovnicește. Iar viața aceasta, viața cu Dumnezeu, e continuul pelerinaj spre El, făcut dimpreună cu El. Amin!

---

[1] Începută la 14. 28, într-o zi de sâmbătă, pe 22 octombrie 2022. Cer parțial înnorat, 19 grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/990/sxsaintinfo.aspx și https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki.

[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Salonic.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki și https://en.wikipedia.org/wiki/Proconsul.

[5] Cf. https://dexonline.ro/definitie/proconsul/definitii.

[6] Am preluat-o de aici: http://3.bp.blogspot.com/-bILzYxSE2Lg/Up1RqdmVH-I/AAAAAAAAITk/9EM9EZ4InAQ/s1600/dsc00578um0bytphf5.jpg.

[7] Pomenită pe 30 decembrie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1565/sxsaintinfo.aspx.

[8] Pomenită pe 27 martie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2465/sxsaintinfo.aspx.

[9] Pomenite pe 16 aprilie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2668/sxsaintinfo.aspx.

[10] Pomenit pe 7 noiembrie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1119/sxsaintinfo.aspx.

[11] Pomenit pe 27 octombrie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1000/sxsaintinfo.aspx.

[12] Pomenit pe 27 octombrie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/999/sxsaintinfo.aspx.

[13] Cf. http://full-of-grace-and-truth.blogspot.com/2008/10/life-of-st-demetrios-myrrh-flowing.html.

[14] Cf. https://bg.wikipedia.org/wiki/Димитър_Басарбовски.

[15] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Dimitrie_cel_Nou și https://doxologia.ro/liturgica/vietile-sfintilor/viata-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor-ale.

[16] Într-o zi, pe când umbla după vitele satului, a strivit, din neatenție, puii dintr-un cuib de pasăre. De aceea, plin de durere, și-a pedepsit piciorul cu care le-a omorât cu neîncălțarea timp de 3 ani, indiferent dacă era vară sau iarnă, cf. https://doxologia.ro/liturgica/vietile-sfintilor/sfantul-mare-mucenic-dimitrie-sfantul-cuvios-dimitrie-cel-nou.

[17] Cf. https://doxologia.ro/liturgica/vietile-sfintilor/viata-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor-ale.

[18] Cf. https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-izvoratorul-de-mir.

[19] Cf. https://doxologia.ro/liturgica/vietile-sfintilor/viata-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor-ale și https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusenski_Lom.

[20] A se vedea: https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/cinstitele-moaste-ale-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-izvoratorul-de-mir.

[21] Idem: https://doxologia.ro/pateric/moastele-sfantului-dimitrie-cel-nou-facatoare-de-mari-minuni.

[22] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Catacombele_din_Roma.