Predica la 45 de ani [31 octombrie 2022]

Iubiții mei[1],

anul acesta am simțit nevoia profundă de călătorie și pelerinaj. Eu, omul scrisului, am început să învăț pasajele scurte, dar intense, ale colindării prin lume. Al 44-lea an al vieții mele a însemnat prima mea suire pe munte, la Babele și la Sfinx, unde mi-am dat seama că am nevoie de aer adevărat, întăritor, prima călătorie pe Transfăgărășan, până la Lacul Bâlea, lângă care m-am rugat în pace, la minus un grad, resimțit ca minus 4 grade, iar zăpada era de 30 de cm, prima oară la Giurgiu, odihnindu-mi ochii în apa Dunării, sub un soare strălucind în valuri, și mâncând primul borș de pește și primul oblețel prăjit. Iar eu nu mă duc să văd ceva anume, nu am o agendă standard de călătorie, ci mă las condus de Dumnezeu în diverse locuri. Mă duc atunci când sunt luminat de Dumnezeu să mă duc undeva și fără să fac prea multe pregătiri prealabile. Pentru că înțelegerea acestui an a fost că aceste drumuri rapide fac parte din respirația și creația mea. Mă odihnesc prin opriri bruște ale muncii mele, adevărate căderi de curent, pentru ca, în câteva ore să mă întorc cu idei, cu nuanțe și cu experiențe multiple învățate în timp rapid. Așa cum citesc zeci și sute de pagini pe rapid, în forță sau cum văd mii de imagini într-o zi, tot la fel și călătoresc. Pentru ca tot ce se petrece cu mine să mă odihnească creativ.

Căci anul acesta, pentru prima oară de la vârsta de 16 ani, am oprit mecanismul continuu al minții mele. Cel care a gândit, a scris, a editat, s-a rugat în continuu. N-am crezut că e posibil să mă opresc, așa, deodată, fără urmări dure, dar s-a petrecut acest lucru în drumul spre Bușteni, iar mai apoi la Predeal. A fost un efort de voință împlinit cu succes. Am trăit și eu statul degeaba, în micul meu concediu de 7 zile, am experimentat plimbarea doar pentru a privi și a mânca, dar timpul acesta, cu totul liber de muncă și gândire, m-a obosit.

M-a obosit odihna goală, fără conținut. Chiar m-a extenuat, pentru că nu puteam dormi din cauză că nu îmi consumasem energia de peste zi. De aceea, am înțeles că soluția pentru mine nu e odihna fără gânduri, nu e nici somnul prostesc, nu e statul într-un loc, ci plimbarea prin mai multe locuri într-o zi până la oboseală și epuizare. Adică niște călătorii și pelerinaje ascetice, care să mă scoată din ritmul meu scriitoricesc și editorial, dar, în același timp, să mă ridice la un nivel și mai mare de eficiență. Pentru că ieșitul și umblatul meu sunt ca o baie în apa înghețată, pentru ca, deodată, întregul meu trup, dar mai ales sufletul meu, să aibă parte de uluitoare trăiri duhovnicești și de minunate înțelegeri.

Așadar, s-a schimbat motivația interioară a mobilității pentru mine: ea e una preponderent medicală și creațională în același timp. Nu mă mai duc doar unde am nevoie, ci mă duc acum și acolo unde simt, cu toată ființa mea, că am nevoie pentru un motiv anume, de fiecare dată foarte personal. Așa că, de aici în colo, voi practica excursia și pelerinajul scurt, dar intens, în locul concediului sau al vacanței petrecute într-un singur loc. Mă voi mișca din loc în loc, voi schimba continuu traseele, pentru că mă interesează oboseala mea creativă și mai puțin unde sunt și ce văd. Ceea ce contează e cum mă simt, cât de bine mă simt, cât de multă nevoie am de un loc sau altul pentru viața mea.

A 215-a carte TPA e plină cu minuni și pe ea am publicat-o în ultima lună a lui 44. Anul în care mi-a murit tatăl, dar în care am trăit și cea mai echilibrată stare de sănătate. Dacă am renunțat la sare, la zahăr și la grăsimi de la sine, pentru că nu mai pot, în mod natural, să mai trec anumite limite, am început să slăbesc în mod evident și să mă adâncesc în mod împlinitor în tot ceea ce fac.

Mă grăbesc încet. Mă grăbesc în sufletul meu, dar nu și în trupul meu. Pentru că grijile și fricile care mă agită nu îmi folosesc la nimic, pe când liniștea și odihna trupului mă lasă să muncesc intens în sufletul meu. Iar graba mea e tot mai mult interioară și nu exterioară, fapt pentru care economisesc energie vitală și timp. Căci mă grăbesc să termin o carte și încă una și încă una, dar graba aceasta interioară înseamnă atenție la detalii, echilibru, liniștire, împăcare, bucurie, împlinire interioară.

Ascult, iau aminte, prefer naturalețea în orice situație, mă simt bine în discuțiile reale, tihnite. N-am timp de certuri și de rivalități energofage. Nu alerg după griji suplimentare, pentru că eu îmi simplific tot mai mult viața. Mă simt bine în orice casă și la orice masă unde am în față prieteni și confidenți și nu îmi place să mănânc cuiva timpul fără rost. Căci ceea ce nu îmi place mie să mi se facă, nici eu nu fac altora.

Rugăciunea, scrisul, munca, slujirea, cititul mă fac tot mai pașnic și mai adâncit în bucurie și în împlinire. În jurul meu simt multă pace și bucurie când creez și când slujesc, pentru că în mine e o enormă pace și bucurie. Dumnezeul mântuirii noastre mă călăuzește în fiecare zi și mă luminează să fac voia Lui. Mă întărește în tot drumul și în toată munca, îmi descoperă cine sunt cei din fața mea, cei cărora le vorbesc, îmi deschide inimile oamenilor.

De aceea, sunt împlinit și foarte mulțumitor lui Dumnezeu pentru toate! Căci toate lucrurile petrecute în viața mea mi-au întrecut orice așteptare bună. Și am nevoie doar să trăiesc spre slava lui Dumnezeu, să slujesc și să creez zilnic. Am nevoie să duc toate lucrurile mai departe. Pentru că știu câte am de făcut, cât de multe lucruri am de făcut în această viață.

Însă, în același timp, mă pregătesc să fiu tot mai încăpător, tot mai primitor, tot mai atent cu cei care sunt chemați de Dumnezeu la mari slujiri în Biserica Lui. Pentru că Dumnezeu mă luminează de ceva vreme să îi primesc pe cei care au nevoie de călăuzire teologică și duhovnicească. Să îi primesc și să îi îndrum cu multă atenție, pentru ca ei să ducă mai departe munca mea de traducere, de scriere, de editare, de slujire, de comunicare continuă. Căci ceea ce am primit, dărui, pentru ca, la rândul lor, cei care primesc de la mine să dăruie mai departe spre folosul tuturor. Din această dăruire continuă iese tot binele în Biserică și în societatea noastră. Iar noi, cu toții, avem nevoie de binele care ne umanizează, care ne învață să dialogăm și să muncim spre folosul întregii Biserici și al întregii lumi.

Am un bogat simțământ al recunoștinței. Cei care mă cunosc, știu că le mulțumesc adesea pentru toate, pentru toate pe care le-au făcut în viața mea și că îi am în inima mea și în rugăciunea mea continuu. Munca mea este o mulțumire și o recunoștință continuă pentru ce am primit de la Biserica mea și de la țara mea și de la oamenii din lumea întreaga care m-au ajutat și mă ajută. Pentru că toate ale mele s-au făcut, se fac și se vor face cu ajutorul multora și spre folosul tuturor. Iar eu vă mulțumesc tuturor prin tot ceea ce fac și prin întreaga mea dăruire de sine.

Căci persoana, viața și opera mea sunt dăruite întregii Bisericii și întregii lumi, pentru că simt în mod profund că viața mea e un dar imens al lui Dumnezeu. Pentru că El a folosit cutremurul din 1977 ca să mă țină în viață și, mai apoi, a făcut minuni peste minuni ca să pot trăi, să pot învăța, să pot crea, să pot sluji, să mă pot dărui tuturor. Și la astfel de minuni, eu nu pot răspunde decât în mod total, dăruindu-mă cu totul slujirii Sale.

Așa că orice lucru făcut de cineva, în folosul meu real, este evaluat de mine holistic, este evaluat ca un bine făcut pentru întreaga mea slujire în folosul tuturor. Căci orice lucru făcut pentru mine îl consider ca un lucru făcut pentru întreaga Biserică și pentru întreaga lume. Și pentru aceasta vă mulțumesc și iarăși vă mulțumesc, pentru că v-ați arătat buni și milostivi cu toții prin intermediul meu!

Vă doresc multă sănătate, pace, bucurie, echilibru, împlinire dumnezeiască! Vă doresc să vă mântuiți în fiecare zi cu bucurie și cu pace! Iar Dumnezeul mântuirii noastre, Dumnezeul nostru treimic, să ne călăuzească pe toți pe calea mântuirii noastre, ca să ne bucurăm veșnic de El, în Împărăția Sa, dimpreună cu Preacurata Stăpână, cu toți Sfinții și Îngerii Lui! Amin!


[1] Începută la 23.37, în zi de sâmbătă, pe 8 octombrie 2022. Cer senin, 13 grade, vânt de 3 km/ h.

4 comments

  • Psa. Gianina Picioruș

    La mulți ani, Preaiubite Părinte Dorin, la mulți, mulți ani cu multă pace, har dumnezeiesc, înțelepciune deplină și cu mult spor în conceperea și scrierea cărților aducătoare de lumină și întăritoare ale Ortodoxiei! Dumnezeu să împlinească lucrarea Sa întru Sfinția voastră și Preacurata Stăpână să vă acopere pururea cu aripile sale!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      La mulți ani, Maica mea Gianina, și multă împlinire în tot ceea ce faceți! Sunt mereu cu dumneavoastră și vă mulțumesc mult pentru toate!

  • La multi ani, Parinte Dorin! Multumim pentru toate cate faceti si mai ales pentru traducerea Sfintei Scripturi! Sa va dea Domnul multa sanatate si putere de munca pe mai departe! Doamne ajuta! Binecuvantati!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumnezeu să vă călăuzească în tot ceea ce faceți! Vă mulțumesc mult, Domnule Luca, pentru prietenie, rugăciune și pentru tot ajutorul! Vă sunt mereu aproape și mă bucur pentru dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *