Zi: 6 noiembrie 2022

1. Și s-a sculat Laban dimineața, și-a sărutat fiii săi și fiicele sale și i-a binecuvântat pe ei. Și Laban a fost întorcându-se [și] a plecat întru locul său,

2. iar Iacov a plecat întru calea sa. Și a privit [și] a văzut tabăra lui Dumnezeu [παρεμβολὴν Θεοῦ] tăbărâtă și l-au întâmpinat lui [pe el] Îngerii lui Dumnezeu [καὶ συνήντησαν αὐτῷ οἱ Ἄγγελοι τοῦ Θεοῦ].

3. Și a zis Iacov, când i-a văzut pe ei: „Tabăra lui Dumnezeu [este] aceasta!”. Și a chemat numele locului aceluia: Taberele [Παρεμβολαί].

4. Și Iacov a trimis înaintea sa vestitori către Isav, fratele său, întru pământul Siir, întru țara lui Edom

5. și le-a poruncit lor, zicându-le: „Așa îi veți zice domnului meu, lui Isav: «Așa zice slujitorul tău, Iacov: <Cu Laban am pribegit și am zăbovit până acum.

6. Și mi s-au făcut mie boii și măgarii și oile și slujitorii și slujitoarele și am trimis să i se vestească domnului meu, lui Isav, pentru ca să afle slujitorul tău har înaintea ta [ἵνα εὕρῃ ὁ παῖς σου χάριν ἐναντίον σου]>»”.

7. Și s-au întors vestitorii către Iacov, zicându-i: „Am mers către fratele tău, Isav, și, iată, acela vine întru întâmpinarea ta și 400 de oameni [sunt] împreună cu el [καὶ τετρακόσιοι ἄνδρες μετ᾽ αὐτοῦ]!”.

8. Iar Iacov a fost înfricoșându-se foarte și era nedumerindu-se și a împărțit poporul cel împreună cu el și boii și oile întru două tabere.

9. Și a zis Iacov: „Dacă are să vină Isav într-o tabără și are să o taie pe aceea, va fi tabăra a doua spre a fi mântuită [ἔσται ἡ παρεμβολὴ ἡ δευτέρα εἰς τὸ σῴζεσθαι]”.

10. Și a zis Iacov: „Dumnezeul tatălui meu, al lui Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, al lui Isaac, Doamne, Cel care mi-ai zis mie: «Grăbește-te spre pământul nașterii tale [ἀπότρεχε εἰς τὴν γῆν τῆς γενέσεώς σου] și bine îți voi face pe tine [καὶ εὖ σε ποιήσω][ție]!»,

11. destul îmi este mie, după toată dreptatea și după tot adevărul, pe care le-ai făcut slujitorului Tău. Căci cu toiagul meu am trecut Iordanisul acesta, iar acum m-am făcut întru două tabere.

12. Scoate-mă din mâna fratelui meu, a lui Isav, că mă tem eu de el, ca nu cumva a venit [să vină] să mă lovească pe mine și pe mamă asupra copiilor [săi]!

13. Iar [Căci] Tu ai zis: «Bine, bine îți voi face pe tine [ție] și voi pune sămânța ta ca nisipul mării, care nu va fi numărat de mulțime»”.