Facerea, cap. 32, 14-33, cf. LXX
14. Și a fost dormind acolo [în] noaptea aceea. Și a luat [din cele] pe care le aducea daruri [καὶ ἔλαβεν ὧν ἔφερεν δῶρα] și le-a trimis lui Isav, fratelui său:
15. 200 de capre, 20 de țapi, 200 de oi, 20 de berbeci,
16. 30 de cămile alăptând și feții lor, 40 de boi, 10 tauri, 20 de măgari și 10 mânji.
17. Și le-a dat, prin mâna slujitorilor săi, turmă singură, și le-a zis slujitorilor săi: „Mergeți înainte, înaintea mea și faceți distanță [διάστημα] între turmă și turmă!”[1].
18. Și i-a poruncit celui dintâi, zicându-i: „Dacă ție [pe tine] are să te întâlnească Isav, fratele meu, și are să te întrebe pe tine, zicându-ți: «Cine ești și unde mergi și ale cui [sunt] acestea care merg înaintea ta?»,
19. îi vei zice: «Ale slujitorului tău, ale lui Iacov, [căci] daruri a trimis domnului meu, lui Isav, și, iată, el [este] înapoia noastră!»”.
20. Și a poruncit celui dintâi și celui de-al doilea și celui de-al treilea și tuturor celor care merg [mergeau] înapoia turmelor acelora, zicându-le: „După cuvântul acesta grăiți-i lui Isav, când aveți să-l aflați voi pe el!
21. Și îi veți zice: «Iată, slujitorul tău, Iacov, vine înapoia noastră!»”. Căci a zis: „Voi liniști fața sa cu darurile care merg înaintea sa și după aceasta voi vedea fața lui. Căci [atunci], poate, va primi fața mea”.
22. Și mergeau darurile înaintea feței sale, iar el a fost dormind [în] noaptea aceea în tabără.
23. Și s-a sculat [în] noaptea aceea [și] le-a luat pe cele două femei și pe cele două slujitoare și pe cei 11 copii ai săi și a trecut trecătoarea lui Iaboc [τὴν διάβασιν τοῦ Ιαβοκ].
24. Și i-a luat pe ei și i-a trecut pârâul și le-a trecut pe toate cele ale sale.
25. Și a rămas Iacov singur și se lupta [s-a luptat] Omul cu el până dimineața [καὶ ἐπάλαιεν Ἄνθρωπος μετ᾽ αὐτοῦ ἕως πρωί].
26. Și a văzut că nu poate către el și s-a atins de lățimea coapsei sale și a amorțit lățimea coapsei lui Iacov, când a fi luptând [s-a luptat] el cu Acesta.
27. Și i-a zis lui: „Trimite-Mă pe Mine [ἀπόστειλόν Με], căci s-a suit revărsatul de zori [ἀνέβη γὰρ ὁ ὄρθρος]!”. Iar el I-a zis: „Nu am să Te trimit pe Tine [οὐ μή Σε ἀποστείλω], dacă nu ai să mă binecuvânți pe mine [ἐὰν μή με εὐλογήσῃς]”.
28. Și i-a zis lui: „Care este numele tău?”. Iar el i-a zis: „Iacov [Ἰακώβ]”.
29. Și i-a zis lui: „Nu va fi chemat încă numele tău Iacov, ci Israil [Ἰσραήλ] va fi numele tău, că[ci] te-ai întărit cu Dumnezeu [ὅτι ἐνίσχυσας μετὰ Θεοῦ] și cu oamenii [vei fi] tare [καὶ μετὰ ἀνθρώπων δυνατός]!”.
30. Și Iacov L-a întrebat și I-a zis: „Vestește-mi mie numele Tău?”. Și i-a zis [lui]: „Pentru ce întrebi aceasta, de numele Meu?”. Și l-a binecuvântat pe el acolo.
31. Și Iacov a chemat numele locului aceluia Vederea lui Dumnezeu [Εἶδος Θεοῦ], căci „L-am văzut pe Dumnezeu față către față [εἶδον Θεὸν πρόσωπον πρὸς πρόσωπον] și a fost mântuit sufletul meu [καὶ ἐσώθη μου ἡ ψυχή]”.
32. Și i-a răsărit lui soarele, când a trecut Vederea lui Dumnezeu, iar el șchiopăta [cu] coapsa sa.
33. Pentru aceasta nu or să mănânce fiii lui Israil mușchiul care a amorțit, care este pe lățimea coapsei, până [în] ziua aceasta, căci s-a atins de lungimea coapsei lui Iacov, de mușchi, și [acesta] i-a amorțit.
[1] Separați turma aceasta, pe care o voi da în dar, de turma noastră!