Astăzi, 16 noiembrie 2022, s-au împlinit 7 ani de la publicarea Tezei Postdoctorale a soției mele: Eminescu: între modernitate și tradiție. Importanța tradiției literare și spirituale românești pentru viziunea romantică eminesciană și 2 ani de la publicarea cărții mele Praedicationes (vol. 16).
Textul rugăciunii e acesta: „Δέσποτα, Κύριε, ὁ Θεὸς τῶν Πατέρων ἡμῶν, Ὁ τοῖς ἐν τῇ κιβωτῷ τοῦ Νῶε περιστερὰν ἀποστείλας, κάρφος ἐλαίας ἔχουσαν ἐπὶ τοῦ στόματος, καταλλαγῆς σύμβολον, σωτηρίας τε τῆς ἀπὸ τοῦ κατακλυσμοῦ, καὶ τὸ τῆς χάριτος μυστήριον δι’ ἐκείνων προτυπώσας· Ὁ καὶ τῆς ἐλαίας τὸν καρπὸν εἰς πλήρωσιν τῶν Ἁγίων Σου Μυστηρίων χορηγήσας, Ὁ δι’ αὐτοῦ καὶ τοὺς ἐν νόμῳ Πνεύματος Ἁγίου πληρώσας καὶ τοὺς ἐν χάριτι τελειῶν· Αὐτὸς εὐλόγησον καὶ τοῦτο τὸ ἔλαιον, τῇ δυνάμει καὶ ἐνεργείᾳ καὶ ἐπιφοιτήσει τοῦ Ἁγίου Σου Πνεύματος, ὥστε γενέσθαι αὐτὸ χρίσμα ἀφθαρσίας, ὅπλον δικαιοσύνης, ἀνακαινισμὸς ψυχῆς καὶ σώματος, πάσης διαβολικῆς ἐνεργείας ἀποτρόπαιον, εἰς ἀπαλλαγὴν κακῶν, πᾶσι τοῖς χριομένοις αὐτὸ ἐν πίστει, ἢ καὶ μεταλαμβάνουσιν ἐξ αὐτοῦ. Εἰς δόξαν Σήν, καὶ τοῦ μονογενοῦς Σου Υἱοῦ, καὶ τοῦ Παναγίου καὶ ἀγαθοῦ καὶ ζωοποιοῦ Σου Πνεύματος, νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν”[1].
În traducerea mea, textul e acesta: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, Care celor [care erau] în chivotul lui Noe le-ai trimis porumbița, fărâma de măslin având în gură, semnul împăcării și al mântuirii celei din potop, și, prin acelea, mai înainte ai închipuit taina harului; Care ai dat și rodul măslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine, Care, prin el, i-ai umplut de Duhul Sfânt și pe cei [care erau] în lege, iar pe cei [care sunt] în har [îi faci] desăvârșiți, Însuți binecuvântă și acest ulei [cu] puterea și [cu] lucrarea și [cu] venirea Sfântului Tău Duh! Astfel încât să se facă acesta ungere de nestricăciune, armă a dreptății, înnoire a sufletului și a trupului, îndepărtare a toată lucrarea diavolească, spre eliberarea de cele rele, tuturor celor care se ung cu credință [cu] acesta sau se vor și împărtăși din el, spre slava Ta și a Unuia-născut Fiului Tău și a Atotsfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și întru vecii vecilor. Amin!”.
Dumnezeul Părinților noștri, al Sfinților noștri Părinți, este Domnul și Stăpânul vieții noastre. E Cel care ne-a eliberat pe noi din robia demonilor și ne conduce mereu spre Împărăția Sa cea veșnică. Și când se amintește de chivotosul Sfântului Noe, rugăciunea se referă la Fac. 8, 11, LXX, unde porumbița [περιστερὰν], spre seară, a venit în gura ei cu „o fărâmă de frunză de măslin [φύλλον ἐλαίας κάρφος]”. Și acesta e semnul împăcării lui Dumnezeu cu oamenii și al încetării potopului, pentru că apele începeau să se retragă de pe pământ. Dar cele petrecute atunci, la potop, vorbeau tainic despre mântuirea prin harul lui Dumnezeu. Vorbeau mai înainte despre Biserica lui Dumnezeu și despre cum ne umplem noi acum de harul Său în Biserică.
Căci Dumnezeu se folosește de uleiul pe care Episcopul sau Preotul îl binecuvântă, pentru ca să ne dăruie nouă harul Său. Uleiul este un mediu al harului dumnezeiesc pentru mântuirea noastră. Pentru că atât în legea veche, cât și acum, prin ulei se dăruie slava Lui cea veșnică. Însă, în Vechiul Testament, prin ulei se dăruia slava Duhului Sfânt, pe când acum, prin el, se desăvârșesc în sfințenie cei care sunt credincioși ai Lui.
Și Dumnezeu binecuvântă, prin Episcop sau Preot, uleiul de la Botez și îl sfințește pe el. Pentru că în acest ulei vine slava Sfântului Duh și ni se dăruie nouă. Și slava lui Dumnezeu e aceea care îl umple de nestricăciune pe cel care se botează. Căci slava Lui e prezentă în trupul nostru de la Botez și Sfintele Moaște nu sunt altceva decât nestricăciunea dumnezeiască pe care noi o primim prin Dumnezeiescul Botez.
Slava Lui e armă a dreptății pentru noi, căci ne ajută să săvârșim tot binele care ne mântuie. Slava Lui ne înnoiește interior, pentru că ea sfințește sufletul și trupul nostru. Și slava Lui, venind în noi, îndepărtează de la noi toată lucrarea diavolească, pentru că ne eliberează din robia demonilor. Și cu acest ulei sfânt se unge trupul celui care se botează, pentru ca slava Lui să inunde atât sufletul, cât și trupul său. Dar din el putem să și mâncăm, folosindu-l la mâncare, pentru ca să ne sfințim prin el.
Căci ungerea cu el și folosirea lui la mâncare, noi o facem spre slava lui Dumnezeu. Iar rugăciunea aceasta este adresată lui Dumnezeu Tatăl și pe El Îl lăudăm noi, dimpreună cu Fiul și Duhul Său. Căci Fiul e unicul Său Fiu, iar Sfântul Duh e cu totul sfânt și bun și făcător de viață. Iar noi Îl vom lăuda pe Dumnezeul nostru treimic nu numai aici, ci și în veșnicie. Pentru că Îl vom lăuda pe El la nesfârșit.
[1] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Euch/Baptism.html. Am corectat textul rugăciunii.
