Harisma teologiei sau despre riscul asumat al adevărului în viața Sfântului Simeon Noul Teolog

1. Preliminarii. De ce am scris o Teză Doctorală despre Sfântul Simeon Noul Teolog la Teologie Dogmatică

Când mi-am ales să scriu Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog[1], am ales să scriu autobiografic. Să scriu din interior și credibil despre teologia și experiența sa îndumnezeitoare. Pentru că mă leagă lucruri fundamentale de viața și de experiența Sfântului Simeon Noul Teolog [Συμεὼν ὁ Νέος Θεολόγος], Părintele nostru. În primul rând, mă leagă de el sinceritatea lui abisală, sinceritatea iubirii și a ascezei sale imense, atâta timp cât pentru mine sinceritatea față de Dumnezeu și față de oameni înseamnă nevoința mea neîncetată pentru adevărul teologiei și al experienței îndumnezeirii oamenilor.

În al doilea și al treilea rând, primele mele vederi dumnezeiești le-am trăit ca și Sfântul Simeon în adolescență și ele se leagă de Părintele meu duhovnicesc, de rugăciunile cele preasfinte ale Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu, așa după cum vederile sale se leagă de preasfintele rugăciuni ale Sfântului Cuvios Simeon Evlaviosul [Συμεὼν ὁ Εὐλαβής], Părintele său duhovnicesc. În al 4-lea rând, ucenicia sa față de Sfântul Simeon Evlaviosul a fost identică în conținutul ei cu ucenicia mea față de Părintele meu duhovnicesc, amândoi trăind isihast și teologic în anonimatul nostru asumat.

În al 5-lea rând, firea sa poetică s-a întâlnit în mod abisal cu firea mea poetică, dar și pocăința sa abisală și dorul său după Dumnezeu s-au întâlnit cu ardoarea mea pentru Dumnezeu și cu simțământul abisal al păcătoșeniei mele. În al 6-lea rând, ne-am asumat amândoi mărturisirea publică și scrisul teologic și acest lucru e povara noastră zilnică, dar și singurătatea abisală trăită în mijlocul contemporanilor noștri.

Și am intrat la Doctorat fără ca Părintele Profesor Dumitru Popescu să mă cunoască. S-a pomenit cu mine intrat, deși se aștepta ca alții să fie în locul meu, dar a început să fie tot mai curios în ceea ce mă privește, atunci când a înțeles că sunt primul intrat la Doctorat din generația mea. Și am început să scriu, să fac ceea ce mă lumina Dumnezeu să fac, iar după doi ani am mers la dumnealui acasă și i-am pus pe masa din sufragerie teza terminată, acolo unde am discutat îndelung mai apoi, până aproape de adormirea sa. Și când a văzut acest lucru, răsfoind-o puțin, a fost uluit, pentru că nu înțelegea cu cine are de-a face. Nu știa dacă are în față un cunoscător al lucrurilor sau un șarlatan teologic.

Însă teza mea, în firescul ei de la început, era dublă. Teologia vederii lui Dumnezeu[2] era prima parte a tezei mele doctorale. Și Părintele Dumitru Popescu nu a acceptat ca eu să prezint adevărul în completitudinea lui – acela că de la Sfântul Protopărinte Adam și până în veșnicie, toți cei care au vederi extatice văd slava lui Dumnezeu în extazele lor, pentru că există aceeași identitate extatică în toate vederile Sfinților –, și mi-a tăiat fundamentarea extatică a vederii dumnezeiești făcută pe baza Dumnezeieștii Scripturi și a Dumnezeieștilor Părinți. Tocmai de aceea, în loc de această primă parte, introductivă, dar fundamentală a tezei mele, m-a pus să scriu cele 19 pagini introductive ale tezei în format acceptat, numite: Premisele biblice și patristice ale îndumnezeirii omului și ale vederii lui Dumnezeu în teologia ortodoxă. Am înțeles însă și ideea lui, am acceptat-o prin luminarea lui Dumnezeu, ne-am împrietenit tot mai mult și am ajuns tehnoredactorul și editorul ultimelor sale două cărți, și astfel am primit titlul de Doctor în Teologie cu o teză tăiată în două.

Dar teza mea n-ar fi ajuns niciodată la validarea ei academică, dacă, în momentul în care i-am prezentat-o la el acasă, în format integral, adică de aproape 500 de pagini, nu aș fi fost cu totul sincer…Pentru că a început să o răsfoiască și să mă întrebe diverse lucruri din ea, eu dându-mi seama atunci, cu stupoare, că nu cunoaște teologia Sfântului Simeon. Lucru pe care mi l-a confesat mai apoi, când a citit sistematic traducerile Părintelui Stăniloae și ale Părintelui Ică jr. din Sfântul Simeon, pentru ca să polemizeze cu mine. Și i-am răspuns calm, dar cu mult curaj la diversele acuze și impoliteți, pentru că îmi dădeam seama că atunci se juca viitorul tezei mele.

Însă, lucrul care l-a convins de faptul că știu ceea ce scriu, pentru că l-a înmărmurit pe scaun, a fost acesta. După două ore de întrebări și de acuze la adresa mea și de răspunsuri punctuale și tăioase ale mele, l-am privit în ochi cu tărie și i-am spus: „Părinte Profesor, eu stau cu dumneavoastră până mâine dimineață și îmi apăr fiecare cuvânt scris aici cu cunoașterea mea teologică și cu experiența mea mistică. Iar dacă găsiți un singur lucru pe care nu îl pot explica sau care e neconform cu teologia Bisericii, eu iau teza asta și o arunc pe geam și nu mă mai vedeți vreodată la față!”.

Eram plin de har și de râvnă dumnezeiască în acel moment, dar și de o oboseală imensă, iar Părintele Dumitru Popescu a simțit din plin vehemența mea, faptul că mizez cu totul pe ce am scris. Când a început să mă cunoască și am devenit intimi și ne-am iertat reciproc unul altuia certurile de început, mi-a mărturisit că dacă nu aș fi fost categoric cu el în acea clipă, ar fi renunțat la mine. Dar că atunci m-a plăcut cel mai mult, pentru că i-am dovedit că sunt una cu ceea ce scriu și nu sunt venit ca să parvin. Și vehemența mea este identică cu vehemența Sfântului Simeon Noul Teolog, atunci când apăra sfințenia Părintelui său duhovnicesc și experiențele îndumnezeirii sale.

2. Cum și de ce a primit Sfântul Simeon Noul Teolog harisma teologiei dumnezeiești

A primit-o din cauza sincerității sale cutremurătoare. Pentru că el a fost cu totul sincer cu Dumnezeu și cu sine și cu Părintele său duhovnicesc. Iar când a primit de la Dumnezeu, în mod extatic, harisma teologiei dumnezeiești, a primit-o ca cel plin de toată atenția față de adevărurile dumnezeiești.

Sfântul Cuvios Nichitas Stitatos [Νικήτας Στηθᾶτος], ucenicul său, vorbește în mod voalat despre momentul în care Sfântul Simeon a primit harisma teologiei, spunând următoarele: „după ce…a devenit doar al Duhului și era plin de harismele Lui cele dumnezeiești, fiind extrem de curat cu mintea, [el] vedea…ca Profeții din vechime vedeniile și descoperirile înfricoșătoare ale Domnului. Și fiind astfel și având minte apostolică…deși era neînvățat, [el] teologhisea și-i învăța pe credincioși…rigoarea bunei cinstiri”[3] a lui Dumnezeu.

Însă, cu siguranță, Sfântul Simeon a avut o vedenie dumnezeiască în urma căreia a fost împuternicit să scrie teologie. Pentru că toate demersurile importante ale vieții sale au la baza lor vederi extatice sau luminări dumnezeiești.

Când vorbește despre cum a apărut cultul și cinstirea Sfântului Simeon Evlaviosul în Biserică, Sfântul Nichitas spune că Sfântul Simeon „a scris pentru el, dintr-o descoperire dumnezeiască, imne și elogii, precum și întreaga lui viață. Iar ca să trezească în unii zelul de a imita pe cel lăudat…prăznuia în fiecare an, cu toată strălucirea, pomenirea lui potrivit predaniei Apostolilor [și] zugrăvind Icoana lui ca pe o stelă pe care stătea scrisă virtutea lui”[4].

Al 99-lea Patriarh Ecumenic[5], Patriarhul Serghios al II-lea [Σέργιος Β′] al Constantinopolului[6], îl cheamă pe Sfântul Simeon ca să dea explicații pentru cultul pe care i l-a creat Părintelui său duhovnicesc. Și Sfântul Simeon „l-a informat despre toate și cum, insuflat de sus, a compus, dintr-o descoperire dumnezeiască, imnele părintelui său [duhovnicesc] și i-a scris Viața”[7]. Iar Patriarhul, din lu- minarea lui Dumnezeu, a înțeles că aici e voia lui Dumnezeu și l-a lăsat pe Sfântul Simeon să își cinstească Părintele cu cuviință duhovnicească[8].

Sfântul Nichitas ne spune că Sfântul Simeon a început să scrie Imnele iubirilor dumnezeiești după ce s-a întors din exil. Căci el, „s-a făcut o limbă de foc și teologhisea Imnele iubirilor dumnezeiești și, mânat de suflarea năprasnică a Duhului, făcea publice, fără de voia sa, cele pe care le vedea în descoperirile de la Dumnezeu și pe cele pe care le contempla în vedenii când ajungea mai presus de fire”[9]. Și tot de aici aflăm că Discursurile sale teologice le-a scris după scrierea Imnelor[10]. Dar tot ceea ce a scris are la bază experiența sa extatică și profunda cunoaștere a teologiei Bisericii.

3. Tema fundamentală a teologiei simeoniene

Tema fundamentală a teologiei Sfântului Simeon e Dumnezeul nostru treimic, Cel care Se revelează pe Sine celor care Îl iubesc pe El. Pentru că El, Cel plin de slava Sa, ne dăruie și nouă, pe măsura curățirii noastre de patimi, să vedem slava Sa cea veșnică și îndumnezeitoare. Căci El, Cel viu, ne face și pe noi vii prin umplerea noastră de slava Sa cea veșnică.

Iar atunci când Dumnezeu îi dă cuiva să vadă slava Sa, acela „se face lumină strălucind în mod negrăit [γίνεται φῶς λαμπόμενος ἀρρήτως]”[11], pentru că slava lui Dumnezeu văzută extatic îi inundă atât sufletul, cât și trupul său. Și el e plin de lumina lui Dumnezeu, care îl sfințește pe el în mod de negrăit.

Și pentru că Sfântul Simeon vorbea din proprie experiență despre revelarea lui Dumnezeu în viața sa, tocmai de aceea era credibil și impunător. Având prima vedere extatică la vârsta de 20 de ani[12], apoi noi și noi vederi și luminări dumnezeiești, el mărturisea experiența luminii dumnezeiești din interior, pentru că ea făcea parte din viața lui. De aceea, simțind în mod continuu slava lui Dumnezeu în el însuși, Sfântul Simeon a subliniat cu putere în toată teologia sa că cei care își sfințesc viața sunt conștienți în mod continuu de prezența harului lui Dumnezeu în ei înșiși. Pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut decât prin vederea luminii dumnezeiești care izvorăște din El[13].

Prima vedere dumnezeiască și-o prezintă în mod catehetic ca strălucire dumnezeiască venită de sus[14], de la Dumnezeu. Însă, pentru că l-a văzut extatic și pe Sfântul Simeon Evlaviosul, el a înțeles că a primit vederea dumnezeiască pentru mijlocirea [τὴν πρεσβείαν] acestuia la Dumnezeu[15]. Și această vedere dumnezeiască l-a încredințat de faptul că trebuie să fie ucenicul Sfântului Simeon Evlaviosul. Lucru care s-a petrecut la vârsta de 26 de ani[16], când Părintele său duhovnicesc îl cheamă la viața monahală.

4. Teologia ca revelare a lui Dumnezeu în viața noastră

Însuși Dumnezeu, într-o vedere dumnezeiască a Sfântului Simeon Noul Teolog, l-a numit pe Sfântul Simeon Evlaviosul: Apostolul, ucenicul lui Hristos, mijlocitorul și ambasadorul nostru la Dumnezeu[17]. Cunoscând în mod direct sfințenia imensă a Sfântului Simeon Evlaviosul și fiind încredințat și prin vedenii dumnezeiești de sfințenia sa, Sfântul Simeon îi scrie cultul și i-l prăznuiește cu bucurie dumnezeiască. De aceea, când va suferi pe nedrept pentru această decizie evlavioasă și cu totul sfântă, el nu se va dezice niciodată de Dumnezeiescul său Părinte, pentru că știa în mod deplin că acela e Sfântul lui Dumnezeu. După cum știa că tot ceea ce scrie el e adevărat, pentru că le scria pe toate pe baza vederilor și a luminărilor sale dumnezeiești. Căci atunci când scrii pe baza experienței tale extatice, scrii fundamentându-te pe revelarea lui Dumnezeu în viața ta, care e adevărata sursă a teologiei Bisericii.

Odată cu revelarea extatică a lui Dumnezeu în viața noastră, subliniază Sfântul Simeon, începe cunoașterea noastră teologică: Pentru că „Dumnezeu [este] lumină și vederea Sa [este] ca lumină. Așadar, prin vederea luminii [avem] prima cunoaștere [γνῶσις πρώτη] că Dumnezeu [există]”[18]. Iar prin următoarele vederi dumnezeiești sporește intimitatea noastră cu Dumnezeu, pentru că începem să dialogăm cu El și să învățăm de la El pe cele ale Sale[19]. Și așa după cum le primim în mod extatic pe cele dumnezeiești sau prin luminarea lui Dumnezeu, tot dumnezeiește suntem îndemnați și să scriem teologie.

De aceea, pentru Sfântul Simeon, teologia este voia lui Dumnezeu cu noi și pe ea o scriem numai la porunca Lui. Pentru că scopul teologiei este acela de a ne face proprii lui Dumnezeu, de a ne călăuzi tot timpul pe calea îndumnezeirii noastre.

5. O sinteză a Tezei mele Doctorale sau despre cupola lărgită a Teologiei Dogmatice

Atunci când am început să îmi scriu teza, Sfântul Simeon avea o teologie bună pentru Morală sau Spiritualitate, dar nu și pentru Dogmatică. Iar pentru mine, el reprezenta un colos al Teologiei Dogmatice, unul care se fundamentează întotdeauna extatic. Lucru pe care am vrut să îl demonstrez în mod categoric în teza mea și am și reușit cu rugăciunile și ajutorul său. Pentru că am arătat faptul că Sfântul Simeon scrie teologie dogmatică pe măsură ce se umple de vederi dumnezeiești, pentru că vederile dumnezeiești sunt la el fundamentul teologiei dogmatice a Bisericii. Și am găsit teologie dogmatică și în imnele sale și în predicile sale și în tratatele sale teologice, pentru că el se confesează mereu în mod dogmatic. Căci experiențele sale extatice confirmă dogmele Bisericii și le arată drept conținutul vieții celui credincios.

Și am putut să îl prezint pe Sfântul Simeon ca reprezentant fundamental al Teologiei Dogmatice a Bisericii, pentru că eu caut ideile dogmatice ale unui autor în toată opera și experiența lui și nu doar în cele propriu-zise de teologie dogmatică. Ba, mai mult, eu consider că Dumnezeiasca Scriptură, toți Sfinții Părinți, Viețile Sfinților, întregul Cult al Bisericii sunt monumente ale Teologiei Dogmatice, pe lângă dogmele și canoanele Bisericii, fapt pentru care întreaga literatură și experiența a Bisericii e pentru mine teritoriul de cercetare al Teologiei Dogmatice a Bisericii. De aceea, în Dogmatica mea, din care am publicat deja două volume[20], dar și în toate scrierile mele de Teologie Dogmatică, eu mă ocup de întreaga teologie și experiență a Bisericii din punct de vedere dogmatic, pentru că pepitele adevărului dumnezeiesc sunt peste tot. Iar rolul unui teolog dogmatician e tocmai acela de a strânge cu atenție din întreaga operă și de a sintetiza teologia unui Sfânt Părinte al Bisericii, în așa fel încât ea să fie clară pentru toți și să umple de râvnă sfântă pe cei credincioși pentru împlinirea voii lui Dumnezeu.

Când Părintele Dumitru Popescu mi-a cerut să renunț la fundamentarea mea scripturalo-patristică, la partea introductivă a tezei mele, el mi-a cerut să fac o sinteză a ei. Și am redus cele 207 pagini la 19. Spunând, pe scurt, faptul că fundamentul întregii creații este slava lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Și-a creat opera Lui înrădăcinând-o în slava Sa cea veșnică.

Și după ce am prezentat terminologia extatică simeoniană, care are la bază experiențele sale mistice, am detaliat teologiei slavei la Sfântul Simeon în relație cu dogma triadologică, cu cea hristologică, cu cea pnevmatologică, cu cea soteriologică, cu cea eclesiologică și cu cea eshatologică a Bisericii. Pentru că Sfântul Simeon Noul Teolog s-a ocupat de toate dogmele Bisericii în scrisul său, dar nu în mod sistematic. Sistematizarea teologiei sale trebuie să o facă teologul dogmatician, care trebuie să explice legăturile interioare dintre dogmele Bisericii în teologia sa.

Însă, Sfântul Simeon Noul Teolog a scris în mod personal și magistral teologie, pe baza experienței sale extatice și ca un iubitor înfocat al lui Dumnezeu, ca un intim al lui Dumnezeu. Tocmai de aceea e o bucurie imensă să îl citești și te în- drăgostești de modul în care el își mărturisește experiențele sale îndumnezeitoare. Că a fost vorba de o predică, de un imn, de o scrisoare sau de un tratat teologic, Sfântul Simeon a vorbit la modul total despre ce a trăit și a înțeles. Sinceritatea sa m-a entuziasmat întotdeauna și, la fel, vorbirea sa fără rest. Vorbi- rea sa explicită despre experiențele sale mistice, prin care ne încredințează pe toți despre faptul că intimitatea cu Dumnezeu e plină de vederi și de minuni negrăite.

Și-a mărturisit cu putere, în mod explicit, cu vehemență sfântă, toate sfintele sale experiențe, pentru că astfel Îl slăvea pe Dumnezeu, Cel care i le-a dăruit. A mărturisit sfințenia Părintelui său duhovnicesc cu orice risc, pentru că era o evidență în viața lui, era palpabilă duhovnicește. Și este cuceritor pentru mine modul în care și-a asumat întreaga teologie și experiență a Bisericii în viața sa, pentru a o trăi și a o apăra până la capăt.

De aceea, azi, în 2022, la 1.000 de ani de la intrarea sa în Împărăția lui Dumnezeu, Sfântul Simeon Noul Teolog e contemporanul nostru care mă entuziasmează nespus de mult, pentru că și-a asumat adevărul total al Bisericii cu orice risc. În postmodernitatea noastră, unde adevărul n-are nicio valoare comercială, iar sfințenia nu face parte din garderoba noastră zilnică, a-l cinsti pe Sfântul Simeon înseamnă a avea curaj și demnitate. Căci azi e nevoie de mult curaj să spui că fără vederea, luminarea și simțirea lui Dumnezeu în viața noastră nu avem nimic de-a face cu viața creștină, pentru că a fi creștin înseamnă a fi intimul lui Dumnezeu, și e nevoie de multă demnitate ca să îți asumi cine ești tu în comparație cu Sfinții lui Dumnezeu. Pentru că, dacă ne-am asuma în mod onest câte nu facem pentru Biserica lui Dumnezeu în comparație cu câte facem, am vorbi în mod cinstit despre noi înșine și cu multă evlavie despre Sfinții noștri Părinți, despre Sfinții noștri Învățători în cele dumnezeiești.

---

[1] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, București, 2009, 287 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului-simeon-noul-teolog/.

Pe care mai apoi am tradus-o în limba engleză: Rev. D.Th. Dorin Octavian Picioruș, The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian, Theology for Today, Bucharest, 2014, 499 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2014/09/15/the-sight-of-god-in-the-theology-of-saint-symeon-the-new-theologian/.

[2] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologia vederii lui Dumnezeu. Studii și traduceri, Teologie pentru azi, București, 2009, 252 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/18/teologia-vederii-lui-dumnezeu/.

[3] Viața și conduita celui întru Sfinți Părintelui nostru Simeon Noul Teolog, Preot și Egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, scrisă de ucenicul său, Cuviosul Nichita Stithatul în Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și epoca, Scrieri IV, cu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 289.

[4] Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și epoca, Scrieri IV, op. cit., p. 291.

[5] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_patriarhilor_ecumenici_ai_Constantinopolului.

[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sergius_II_of_Constantinople.

[7] Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și epoca, Scrieri IV, op. cit., p. 291.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 318.

[10] Idem, p. 319.

[11] Imnul 3, v. 4, în Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes 1-15, tome I, introd., texte critique et notes par Johannes Koder, trad. par Joseph Paramelle, dans la coll. Sources Chrétiennes, vol. 156, Ed. du Cerf, Paris, 1969, p. 188.

[12] Cateheza 22, r. 23, în Syméon le Nouveau Théologien, Catéchèses 6-22, tome II, introd., texte critique et notes par Mgr Basile Krivochéine, trad. par Joseph Paramelle, dans la coll. Sources Chrétiennes, vol. 104, Ed. du Cerf, Paris, 1964, p. 366.

[13] Tratatul 5, r. 255-257, în Syméon le Nouveau Théologien, Traités théologiques et éthiques (Éthiques 4-15), tome II, introd., texte critique et notes par Jean Darrouzès, dans la coll. Sources Chrétiennes, vol. 129, Ed. du Cerf, Paris, 1967, p. 98.

[14] Cateheza 22, r. 90, în SC 104, p. 372.

[15] Cateheza 22, r. 102-107, în SC 104, p. 372.

[16] Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și epoca, Scrieri IV, op. cit., p. 248.

[17] Viața, cap. 23, în Niketas Stethatos, The Life of Saint Symeon the New Theologian, translated by Richard P. H. Greenfield, in ser. Dumbarton Oaks Medieval Library, vol. 20, Pub. Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts London, England, 2013, p. 52.

[18] Tratatul 5, r. 276-277, în SC 129, p. 100.

[19] Tratatul 5, r. 311-316, în SC 129, p. 102.

[20] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1), Teologie pentru azi, București, 2015, 397 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2015/06/12/teologia-dogmatica-ortodoxa-vol-1/ și Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 2), Teologie pentru azi, București, 2019, 289 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2019/12/23/teologia-dogmatica-ortodoxa-vol-2/.