Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andreas, Apostolul României [30 noiembrie 2022]

Iubiții mei[1],

Sfintei Cuvioase Maximilla [Μαξιμίλλα], ucenicei sale, Sfântul Apostol Andreas – care era închis de către soțul ei, de Egheatis [Αἰγεάτης] –, i-a spus: „Ai grijă numai la sămânța Evangheliei [Πρόσεξε μόνο τὸν σπόρο τοῦ Εὐαγγελίου], pe care am semănat-o în inima ta [ποὺ ἔσπειρα στὴν καρδιά σου]!”[2]. Căci un Apostol al Domnului asta făcea mai întâi: propovăduia dreapta credință a Bisericii, pentru ca oamenii să creadă în Dumnezeul Cel viu, în Dumnezeul mântuirii noastre. Iar cu cei care credeau în Dumnezeu, el întemeia o nouă Biserică locală a lui Dumnezeu, hirotonind pentru ea  și dintre ei Episcopi, Preoți și Diaconi. Pentru că ierarhia Bisericii este cea care slujește la mântuirea tuturor celor credincioși.

Fiindcă o Biserică locală nu se întemeiază de jos în sus, nu se întemeiază de către credincioși, ci de sus în jos: hirotonindu-se mai întâi ierarhia ei. Pentru că trebuie să vină mai mulți Episcopi pentru a hirotoni un nou Episcop, iar acesta, Episcopul locului, își va hirotoni Preoții și Diaconii cu care va sluji.

– De ce Biserica locală se rânduiește de sus în jos și nu de jos în sus, de la credincioși spre ierarhie?

– Pentru că Biserica lui Dumnezeu s-a întemeiat la Cincizecime prin coborârea slavei lui Dumnezeu în Sfinții Săi Apostoli. Ea a coborât din cer pe pământ, pentru că Biserica e comuniunea sfântă și veșnică dintre Dumnezeu și cei credincioși Lui. Tocmai de aceea, Dumnezeu Și-a întemeiat Biserica Sa pe baza slujirii Sfinților Săi Apostoli, pentru că aceștia au rânduit primii Episcopi, Preoți și Diaconi ai Bisericii. Și Biserica, de 2. 000 de ani, așa se extinde peste tot în lume: prin lucrarea întemeietoare a Episcopilor lui Dumnezeu. Căci oriunde în lume s-ar converti cineva la dreapta credință, el intră în mod sacramental în Biserică, adică prin primirea Sfântului Botez, a Sfintei Mirungeri și a Sfintei Euharistii, primite toate în aceeași zi. Căci cel care crede în Dumnezeu cu adevărat, acela devine fiul lui Dumnezeu prin slujirea sacramentală a ierarhiei Bisericii.

Și popoarele lumii au fost evanghelizate și introduse în Biserică de către Sfinții Apostoli ai Domnului. Iar poporul român a fost creștinat de Sfântul Apostol Andreas [Ἀνδρέας], de Cel întâi chemat [ὁ Πρωτόκλητος][3] la apostolat, pentru că el a predicat și în Dobrogea. Și avem de la el peștera sa[4], care a fost descoperită în mod minunat de către Avocatul Jean Dinu în 1918, după ce a avut de mai multe ori un vis de la Dumnezeu. Iar, săpat în piatră, e patul Sfântului Andreas[5], pe care oamenii se așază spre vindecarea lor[6].

Și când vedem condițiile grele de la începutul Bisericii noastre, ne dăm seama că măreția Bisericii românești nu a stat în clădiri, ci în sufletele oamenilor. Pentru că ei au primit sămânța Evangheliei cu toată dragostea și au lăsat-o moștenire urmașilor lor până azi. Căci, mai întâi de toate, Biserica dintr-un oraș sau dintr-un sat stă în inimile credincioșilor. Ei o doresc, ei se nevoiesc pentru ridicarea ei, apoi e sfințită de Episcop și e trimis pentru ea un Preot al lui Dumnezeu, pentru ca să slujească spre mântuirea tuturor. Căci la noi, în Biserică, nu slujesc credincioși de rând Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii, ci Preoți hirotoniți sacramental de către Episcopul locului. Pentru că Preoția Bisericii s-a dăruit și se dăruie din Episcop în Episcop peste veacuri, neexistând vreun hiatus al hirotoniilor dumnezeiești. Pentru că atunci când se opresc hirotoniile, piere și Biserica locală. Iar când o Biserică locală cade în erezie și se desparte de Biserica lui Dumnezeu, ea nu mai are hirotonii dumnezeiești, pentru că s-a rupt de Biserica lui Dumnezeu. Pentru că toate hirotoniile Bisericii se fac în Biserică și de către Episcopii Bisericii.

Când m-am împărtășit pe 21 noiembrie, la praznicul Preacuratei Stăpâne, și aveam Trupul Domnului în palma dreaptă, pe când eram aplecat spre El, mi-am dat seama că noi Îl ținem pe Domnul ca pe un Prunc în brațe. Că acest gest liturgic e plin de duioșie sfântă. Pentru că cele două palme suprapuse ale noastre, dreapta peste stânga, sunt ca un scaun pentru Domnul. Și ne aplecăm spre El, spre Pruncul nostru, pentru ca să ne împărtășim cu El, în timp ce ne cerem iertare unii altora. Pentru că împărtășirea cu Domnul se face în pace și în bună înțelegere, cu evlavie sfântă și cu veselie dumnezeiască.

Iar noi postim acum și mergem spre Pruncul întregii creații, întăriți și însoțiți pe cale chiar de către El. Căci El, Cel care S-a născut ca Prunc pentru noi, S-a născut să ne întărească în toate etapele vieții noastre. De aceea, dacă suntem prunci în credință, nu trebuie să ne rușinăm de asta, pentru că El a venit să ne învețe pruncia duhovnicească. A venit să ne învețe pas cu pas viața cu Dumnezeu. Iar dacă suntem întăriți în viața cu Dumnezeu e iarăși bine, pentru că Pruncul Iisus Hristos a venit tocmai pentru ca să ne facă pe noi, bărbați și femei, desăvârșiți în sfințenie. Căci El ne însoțește mereu pe cale, pe calea mântuirii noastre, pentru că El e Calea noastră. El e Cel care a parcurs-o primul în mod desăvârșit, pentru ca să ne dea și nouă puterea de a ne sfinți viața noastră.

Sfântul Apostol Andreas a fost răstignit pe o Cruce în formă de X, pe o Cruce din lemn de măslin [ἀπὸ ξύλα ἐλιᾶς][7], din care se mai păstrează fragmente până azi[8]. Însă nu a fost pironit pe Cruce ca Domnul, ci legat cu frânghii la mâini și la picioare de Cruce. Iar când poporul a vrut să îl dezlege de pe Cruce, el s-a rugat Domnului să nu fie dezlegat. Fapt pentru care a venit un Dumnezeiesc Înger, ca o lumină de fulger, și l-a păzit pe el până și-a dat duhul său[9]. Și Sfântul Andreas a adormit pe la vârsta de 80 de ani[10], dar plin de fapte apostolice. Și dacă el a murit mucenicește, Egheatis, cel care l-a chinuit până la moarte, a murit ca un om îndrăcit[11]. Pentru că toți cei care se luptă cu Sfinții lui Dumnezeu mor urât.

Însă, dacă noi, azi, îl pomenim pe Sfântul Andreas ca Apostol și Ocrotitor al României, există și oameni care îi contestă lucrarea sa apostolică în România, invocând că sunt prea puține dovezile prezenței sale în Dobrogea. Și i-o contestă, pentru că nu vor să admită faptul că Biserica României e una apostolică, e una întemeiată de un Apostol al Domnului. Această preaminunată continuitate a Bisericii pe pământul nostru îi deranjează mult pe cei din afara Bisericii. Pentru că le-ar plăcea să spună că Biserica României e de dată recentă. Însă dovezile arheologice și lingvistice ale existenței Bisericii pe pământ românesc sunt zdrobitoare. Pentru că la tot pasul se găsesc mărturii ale Bisericii pe pământ românesc, mărturii care atestă că Biserica e aici de la începutul ei, din primul secol. Și tocmai de aceea, viața bisericească și limba bisericească ne sunt proprii, ne sunt firești, sunt ale noastre, moștenite din străbuni, pentru că de două mii de ani românii sunt creștini și nu altceva.

Noi suntem în Biserica lui Dumnezeu și Biserica Lui e și românească. Pentru că Biserica lui Dumnezeu e formată din multe națiuni și fiecare națiunea are specificul ei, are modul ei personal de a fi și de a se manifesta. Dar toate națiunile Bisericii sunt una întru Dumnezeu, pentru că toate sunt pline de aceeași credință și de aceeași slavă a lui Dumnezeu.

Așadar, iubiții mei, să ne bucurăm mereu, împreună cu Sfântul Andreas, de Biserica României, de Biserica noastră! Să ne bucurăm de mila lui Dumnezeu cu noi, Care n-a îngăduit ca Biserica Lui să piară de pe pământul nostru! Și să fim tot mai mult conștienți de rolul nostru de păstrători, dar și de dăruitori ai credinței în Dumnezeu. Pentru că trebuie să o dăruim așa după cum am primit-o. Trebuie să o dăruim cu dragoste tuturor, pentru ca toți să se mântuie. Amin!


[1] Predică începută la 8. 18, în zi de marți, pe 22 noiembrie 2022. Cer înnorat, 6 grade, vânt de 2 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1321/sxsaintinfo.aspx. [3] Ibidem.

[4] A se vedea:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Peștera_Sfântului_Andrei.

[5] E aici: https://peregrinprinlume.files.wordpress.com/2014/07/dscf0993.jpg.

[6] Cf. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-pestera-sfantului-apostol-andrei-67904.html.

[7] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1321/sxsaintinfo.aspx.

[8] Sunt în Biserica de aici: https://el.wikipedia.org/wiki/Ιερός_Ναός_Αγίου_Ανδρέα_Πατρών.

[9] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-30-sf_apostol_andrei.html.

[10] Ibidem. [11] Ibidem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *