Predică la Ziua Națională a României [1 decembrie 2022]
Iubiții mei[1],
spațiul Schengen ne poate deschide porțile spre statele Europei[2] pentru a călători, a studia și a munci, dar Biserica ne deschide porțile spre întreaga umanitate. Pentru că Biserica României are de dăruit întregii umanități credința apostolică și modul dumnezeiesc de viețuire al Bisericii, are de dăruit Sfinții ei cei preafrumoși, are de dăruit două milenii de experiență eclesială și un mod profund pozitiv de viață și de rezistență în istorie. Iar dacă unii călătoresc în lume pentru budism, hinduism sau islam, pentru sincretismul religios și turismul istoric, o întreagă lume are nevoie de viața sfântă a Bisericii lui Dumnezeu. Pentru că această credință și această viață sunt cele care mântuie lumea.
Pentru că un om profund religios caută adevărul despre Biserica lui Dumnezeu. Nu se mulțumește cu surogate religioase de câteva secole sau decenii. El va căuta adevărata Biserică a lui Dumnezeu, cea care a străbătut veacurile până la noi. Și când va afla că în statele ortodoxe s-a păstrat această credință apostolică și viața sfântă a Sfinților lui Dumnezeu, el va veni aici la noi ca în paradis, pentru că va fi bucuros să vadă că Biserica lui Dumnezeu, așa după cum ne-a făgăduit Domnul, n-a fost biruită de nimeni și de nimic până acum.
Noi suntem oaza de viață a lumii! Unde e Biserica, acolo se poate respira normal, pentru că se poate trăi dumnezeiește pe pământ.
Campionatul de fotbal din Qatar[3] ne va îmbâcsi cu modul de viețuire musulman, fiind o reclamă fățișă a islamului. Pentru că nu îi interesează fotbalul, ci îi interesează prozelitismul religios și propaganda economico-culturală. Vor să ne demonstreze că el, acest stat islamic, poate fi „paradigmatic” pentru toți.
Dar pentru noi e paradigmatică viața Bisericii! Așa cum musulmanii au modul lor interior și exterior de a fi, la fel avem și noi, creștinii. Pentru că noi trăim cu Dumnezeu în fiecare clipă a vieții noastre, iar taina unirii noastre cu El este taina abisală a vieții noastre. Cum a rezistat poporul român timp de 2.000 de ani în fața păgânilor de tot felul, apoi a ereticilor, e marea minune a lui Dumnezeu. Care are la bază, totodată, și marea iubire a românilor pentru Dumnezeu. Căci dacă n-ar fi fost iubirea pentru El, n-am fi rămas neclintiți în Biserica Dumnezeului Celui viu.
Însă, Îl iubești pe Dumnezeu numai dacă faci voia Lui. Și ca să faci voia Lui trebuie să citești și să auzi propovăduindu-se despre El. Și, indubitabil, nu ar fi ajuns limba română până la noi, această comoară atât de complexă și de profundă, această limbă unică, dacă nu ar fi fost păstrată și învățată cu atenție de către români. Și, întru ea, întru această sfântă limbă a Bisericii, s-a slujit aici, pe pământul nostru românesc, pentru că oamenii s-au rugat și și-au exprimat în ea toate trăirile lor intime. Credința, limba, neamul și pământul nostru ne țin la un loc. Dacă nu iubești aceste lucruri fundamentale, care ne definesc, ești un om slab, un om care nu știe de unde vine și unde se duce. Și tocmai de aceea aștepți să se deschidă granițele, să pleci, să ți se piardă urma, pentru că nu ești înrădăcinat aici, în valorile românității.
Dar eu nu îmi pot lăsa Biserica și nici limba și nici neamul și nici istoria și nici modul de a fi al românilor și nici acest pământ binecuvântat, pentru că aici e împlinirea mea. Eu mă simt bine cu prezentul meu, pentru că mă simt bine cu istoria poporului meu. Și pentru că nu mă definesc banii, ci mă definește identitatea mea religios-națională, eu rămân aici să fiu român și creștin, rămân să fiu al lui Dumnezeu și în continuitate firească cu strămoșii noștri, pentru că astfel mă simt cu adevărat bine.
Oriunde m-aș duce și orice limbă aș învăța, eu aș recepta locurile văzute și limbile învățate ca pe unele străine de mine și așa ar și fi. Mă bucur să vizitez orice loc de pe pământ și să văd oameni, culturi, religii, obiceiuri de tot felul. Dar una e să îmi placă diversitatea națională și cea cultural-religioasă și alta e să mă simt împlinit în viața mea. Pentru că mă simt bine și împlinit numai în casa mea, în limba mea, în credința mea, în neamul meu, în istoria mea. Căci discern în continuu între cei care s-au ratat și cei care s-au împlinit ca oameni din neamul meu românesc. Iar când privesc la exemplele depline, profund românești și creștine ale neamului meu, atunci văd ce înseamnă împlinire reală ca român.
Căci eu, ca creștin și ca român, sunt deschis față de oricine pentru dialog și consfătuire, dar mă împlinesc numai în Biserica lui Dumnezeu și în limba și în modul de a fi al românilor. Pentru că neamul în care m-am născut nu este o întâmplare, ci un dar de la Dumnezeu, după cum darurile Lui sunt și acelea că m-am născut bărbat, că am trăit într-o familie, că mi-am făcut o familie, că am studiat și am cunoscut profund adevărata față a românilor, dar și a vieții Bisericii. Tot ceea ce primim în viața noastră sunt daruri ale lui Dumnezeu. Și pentru acestea trebuie să fim profund recunoscători.
Pentru că adevărata împlinire a omului e când este recunoscător și mulțumitor neîncetat față de Dumnezeu. Căci omul recunoscător față de Dumnezeu este atent și îngăduitor și cu oamenii. Iar românii creștini sunt deschiși și ospitalieri, ei ajută și omenesc pe oricine, pentru că văd în semenul lor un frate și nu un client.
Când omul e un client, el face cât banii lui. Dar când omul e frate, atunci el are o valoare neprețuită, pentru că tot ceea ce faci pentru el, faci pentru Dumnezeu. Și când faci lucruri pentru Dumnezeu, atunci cinstești cu adevărat oamenii, pentru că îi vezi pe toți ca potențiali moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu.
Așadar, iubiții mei, ziua noastră națională, ziua tuturor românilor, e o zi a unității și a frățietății, pentru că e o zi a recunoștinței. Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru toate și așteptăm de la El adevărata noastră împlinire. Căci viața lungă și prosperă nu e un avantaj pentru noi, dacă nu ne împlinim în relația cu Dumnezeu. Ne bucurăm solipsist, ne bucurăm în singurătatea noastră egoistă, dar nu cunoaștem bucuria comuniunii și a frățietății din Biserică. Însă, când trăim cu Dumnezeu și în comuniune sfântă cu membrii Bisericii, atunci trăim în comuniune nu numai cu românii creștini din prezent, ci și cu cei din trecut și viitor. Pentru că toți sunt una înaintea lui Dumnezeu, una în credința, în iubirea și în slujirea lui Dumnezeu.
La mulți ani și Dumnezeu să ne bucure pe toți cu slava Lui cea veșnică! Amin!
[1] Începută la 14. 49, în zi de marți, pe 22 noiembrie 2022. Soare, 9 grade, vânt de 5 km/ h.
[2] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spațiul_Schengen.
[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Campionatul_Mondial_de_Fotbal_2022.