Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [1]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Exaimeron[1]
I.Prefață
Aceasta este cartea întâi despre anagogia[2] duhovnicească a celor șase zile ale creației. A fost alcătuită de Sfântul Anastasios, Preot și Monah la Sfântul Munte Sina și Patriarh al Antiohiei
I. 1 Glasul cel sfânt al lui Dumnezeu poruncește limpede și cu tărie prin Profetul Isaias[3], ca apă vie[4] să fie trasă din izvoarele mântuirii pentru toată omenirea. Izvorul înțelepciunii care curge din Dumnezeu se revarsă neîncetat și fiecare picătură curată este bună. Cu adevărat, orice dar este desăvârșit, care pogoară de la dăruitorul Părinte al luminilor neînserate. Tatăl zice: „Și dacă cineva dintre voi [este] lipsit de înțelepciune, [atunci] să o ceară de la Dumnezeu, Cel care dă tuturor în mod simplu și fără reproș, și i se va da lui!”[5]. Căci acestea asemenea sunt: să iubești cu adevărat înțelepciunea și să-l iubești pe cel înțelept care o dăruie[6]!
2. De aceea, te admir. Te prețuiesc mai mult decât pe toți ceilalți. Tu ești vârful vlăstarelor mele [duhovnicești], care au fost mult dorite. Prin iubirea ta de cântare, [arăți că] tu ești doritor de lucruri dumnezeiești. Prin iubirea ta de înțelepciune, [arăți că] tu cugeți despre Cuvânt. Am primit scrisoarea ta – o foaie neînsuflețită – ca și cum te-aș fi primit pe tine însuți, un trup întipărit cu suflet. Întrebi despre lucruri privitoare la cele șase zile ale creației care sunt o ghicitoare pentru mulți. Vrei ca să-ți dau eu dezlegarea.
Răspunzându-ți ție, sunt făcut îndrăzneț de către Cel care a zis: „Cereți și veți primi!”[7]. „Căci tot cel care cere ia, și cel care caută găsește”[8] ce[le de care] are nevoie. „Și celui care bate i se va deschide”[9]. Către Cel care a zis acestea îmi ridic nădejdea pentru această strădanie.
Umblu în urma celor care au început lucrul cu mult înainte. Sunt asemenea celor [din ceasul al unsprezecelea[10]] care aleargă repede să adune grânele și să culeagă strugurii. Scrutarea mea [în text] e bună pentru omul sărac. Curiozitatea mea intelectuală a fost smerită. Sunt impropriu [acestei lucrări]. Sunt ca o furnică ce cară [boabe de] struguri din vie în urma culegătorilor[11]. Îmi voi aminti anii recoltelor care au fost uitate. Ca un câine care se hrănește cu resturi, al robului care așteaptă lângă masă, culeg firimiturile care cad de la ospățul Părinților[12] – o bogată masă întinsă de la care nimic nu lipsește și nimic nu se termină. Ca o albină culegând miere din grădinile lor, dacă adun nectarul unei flori înmiresmate, îl voi pune în acest vas, aici, și îl voi arăta – prin tine – pentru desfătarea celor care îl doresc cu dreptate și sunt părtași faptelor bune.
Ocazia [aceasta] cere ca să vorbesc poetic. Și dacă eu cânt celor care înțeleg, atunci tu[13], cel care ești profan, închide ușile urechilor tale[14]! [Căci] răsună prea tare în urechile mele când cineva alege, dintr-o culegere [de texte], fraze care sunt murdare, cu totul necurate, și duce cu el gânduri care alunecă prin noroi.
[1] Tradus de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș după ediția: Anastasius of Sinai, Hexaemeron, edited and translated by Clement A. Kuehn and John D. Baggarly, with a Foreword by Joseph A. Munitiz, Pontificio Istituto Orientale, Roma, 2007, 289 p.
[2] Anagogie = interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literal al textului la cel mistic, cf. DEX.
[3] Is. 12, 3.
[4] Zah. 14, 8; In. 4, 10-11; 7, 38; Ps. 35, 9.
[5] Iac. 1, 5. Cf. Epistola catolică a Sfântului Apostol Iacovos, fratele Domnului, traducere din GNT de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2015, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2015/01/30/epistola-catolica-a-sfantului-apostol-iacovos-fratele-domnului/.
[6] Sfântul Anastasios pune punctul pe i: pentru că mulți pretind că iubesc înțelepciunea, dar nu îi suportă pe oamenii înțelepți, dacă îi întâlnesc, mulți spun că iubesc sfințenia, dar nu îi suportă pe Sfinți, când le sunt contemporani, ci numai pe ipocriți, pe cei care se prefac că sunt smeriți și sfinți.
[7] In. 16, 24, cf. Evanghelia după Ioannis, traducere de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2016, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2016/05/10/evanghelia-dupa-ioannis/.
[8] Mt. 7, 7, cf. Evanghelia după Matei, traducere de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2011, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/11/evanghelia-dupa-matei/.
[9] Ibidem.
[10] Mt. 20. 6, 9.
[11] Par. lui Sal. 6, 6-8. A se vedea Parimiele lui Salomon, traducere de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2016, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/29/parimiele-lui-salomon/.
[12] Mt. 15, 27; Mc. 7, 28; Lc. 16, 21.
[13] Acest „tu” este un cititor presupus profan, altcineva decât cel lăudat anterior și la întrebările căruia a fost redactată cartea.
[14] Nota editorilor menționează că acest enunț a fost preluat dintr-un vers orfic: a se vedea fragmentul 334 (42), rândul 838, în O. Kern, Orphicorum Fragmenta (1922, 1963), 334.