Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [5]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
4. Din acest motiv, Chirillos cel Mare [al Alexandriei], care a împodobit Biserica prin dumnezeieștile sale cugetări, a spus, în comentariile sale la Facerea, că, în toată scrierea lui Moisis despre cele șase zile ale creației, a fost înfățișată taina lui Hristos și a Bisericii. Și Ammonios, cel mai slăvit exeget din Alexandria, a considerat aceasta ca fiind insuflată [de Dumnezeu]. Învățat de Chirillos, el a adunat o coleție de comentarii ale Părinților la cele șase zile ale creației și a spus că majoritatea tâlcuitorilor au limitat înțelegerea de Dumnezeu insuflatei Scripturi [a Sfântului Moisis], pentru că nu au înțeles-o ca pe un tip al Bisericii. În felul acesta, nu L-au slujit pe Dumnezeu, ci au fost robi doar înțelesului literal. Și acesta a fost motivul pentru care – a zis același Ammonios – a existat lipsă de armonie/ coeziune [în interpretarea textelor] între exegeți.
Cu adevărat, dacă întreaga creație s-a ivit pentru om[1], iar Pavlos îi înalță pe Adam și Eva la [a fi chipuri pentru] Hristos și Biserică – atunci când spune: „Taina aceasta mare este! Iar eu zic întru Hristos și întru Biserică”[2] –, prin urmare el spune, în mod de netăgăduit, că toată creația, apărând pentru om și perechea sa, se raportează la Hristos și la Biserica Sa[3].
III. 1 Noi – și oricine cu judecată dreaptă – nu putem să negăm că acest subiect este dincolo de puterile noastre[4]. Dar el aduce multă slavă Bisericii[5]. Și fiecare primește arme mai puternice decât Scriptura singură, împotriva vrăjmașilor evlaviei, care împresoară/ asediază Biserica. De aceea, pentru mireasa Lui, Biserica, mă rog lui Hristos, Dătătorul de lumină, care descoperă darurile Sale cu bunăvoință! Când a fost nevoie, El a deschis gura măgăriței profetului Balaam – chiar pentru mulți care erau nevrednici[6]. (Ferească Dumnezeu ca să vorbesc tuturor!) Și, ca să intru cu îndrăzneală în această mare, care a fost pentru mulți de netrecut, Îl voi întreba mai întâi pe Hristos și apoi pe Sfinții noștri Părinți, întru ajutor, care s-au gândit să explice aceste lucruri mai înainte.
Și dacă, de fapt, am înfățișat pentru exegeză partea Sfântului Moisis din Scriptura evanghelică, asta nu înseamnă că preferăm să vă învățăm despre chip mai degrabă decât despre adevăr, sau despre umbră mai degrabă decât despre realitate, sau despre ce este pe-aproape mai degrabă decât despre ce este aici. Nu, ci vrem să arătăm, în mod precis, că lucrurile cele vechi și cinstite erau schițe ale tainelor care au fost revelate de curând nouă și că ele prefigurau Adevărul. Apoi Adevărul însuși a venit și întregul corp al Sfintei Scripturi a fost împlinit fără umbră.
2. Și dacă tâlcuirea mea spune ceva nou în raport cu înțelegerea tradițională, vă cerem vouă, celor din zilele noastre și urmașilor în Sfânta Biserică: să nu ascultați cuvintele noastre cu o inimă gâlcevitoare sau cu invidie sau cu ciudă, ci ca niște frați și surori iubitori. Înțelegerea fără greșeală și desăvârșită a acestor lucruri este numai a lui Dumnezeu. Chiar și cel care este duhovnicește insuflat cunoaște numai în parte și grăiește numai în parte[7]. Cu adevărat, David, care a trăit după inima lui Dumnezeu[8], s-a rugat cu aceste cuvinte: „Descoperă-Te ochilor mei și voi vedea minunile Tale din legea Ta!”[9].
[1] Cf. Fac. 1, 26-30.
[2] Ef. 5, 32.
[3] Cf. Apoc. 19, 6-8.
[4] Cf. I Cor. 1, 26-27.
[5] Cf. I Cor. 1, 31.
[6] Cf. Num. 22, 21-35; II Petr. 2, 15-16.
[7] Cf. I Cor. 13: 9, 12.
[8] I Sam. 13, 14; Fapt. 13, 22.
[9] Ps. 118, 18.