Globalizare și Ortodoxie
Traian Alexandru Miu, Globalizare și Ortodoxie. Provocări și perspective, Ed. Universitară, București, 2015, 221 p.
E Teza Doctorală a autorului. Născut în 1982 la Târgoviște și și-a luat Doctoratul la Constanța în 2011, cf. coperta ultimă. Cuprinsul e între p. 7-9, lista de abrevieri, p. 10, prefața ÎPS Nifon Mihăiță e între p. 11-14. Pentru că a fost referent științific al lucrării împreună cu Pr. Dumitru Radu, cf. p. 4.
„Biserica s-a dovedit un model de globalizare [pus] cu adevărat în slujba omului”, p. 12. Asceza este „ieșirea din sclavia inutilului”, p. 12, 83.
Introducerea autorului e între p. 15-21. Dacă globalizarea e pur economică, Biserica noastră propune universalitatea, p. 16. Și universalitatea aduce „în prim-plan moralitatea, valorile [umane], drepturile și libertățile omului, cultura, democrația”, p. 17.
Cap. 1 începe în p. 22 și se ocupă cu ce înseamnă globalizarea. Nu e o doctrină, ci o realitate în mișcare, p. 23, într-o continuă amplificare mondială.
„unitatea Bisericii nu este sociologică, ci ontologică”, p. 27; Stefano Zamagni[1] a propus anul 1971 ca început al procesului de globalizare a lumii, p. 40.
Cap. 2 începe în p. 64 și se ocupă cu modul în care influențează globalizarea Biserica.
Globalizarea a venit la pachet cu misticismul sau cu nimicul, cu autonomia, cu frumusețea exterioară, cu individualismul, cu egolatria, p. 65.
Imoralitatea cotidiană, p. 75; omul contemporan e „un devorator de plăceri trecătoare”, p. 88; „Biserica Ortodoxă n-a condamnat niciodată bogăția în sine, ci numai modul ei de folosire”, p. 94-95; „navetismul european”, p. 103; indiferența față de ceilalți, dacă ei nu ne deranjează, p. 107.
Biserica îl odihnește pe om și îl scoate din temnița materialismului, p. 119. „Ortodoxia își clădește principiile drepturilor fundamentale pe baza demnității, egalității și libertății promovate de antropologia ortodoxă”, p. 126. Drepturile omului nu trebuie separate niciodată de îndatoririle sale, p. 129.
„natura socială a omului”, p. 130; binele personal trebuie să se armonizeze cu binele comun, p. 133; „iubirea este o formă de mărturisire creștină”, p. 164; sexualitatea iresponsabilă, p. 179.
„Homosexualitatea nu este conformă cu ceea ce Dumnezeu a creat, [căci] nu este altceva decât o negare, o alterare a adevăratei sexualități”, p. 187. Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om bărbat și femeie, iar primul cuplu uman creat de Dumnezeu a fost format din Sfinții Protopărinți Adam și Eva.
Dependența de pornografie e mai mare decât dependența de alcool, p. 192. Autorul numește în mod inspirat pornografia „o iconografie demonică”, p. 195. Pentru că imaginea pornografică este anti-iconică.
„Pornografia este o problemă socială, morală și spirituală deosebit de gravă, ea corupând, dezumanizând și deformând chipul lui Dumnezeu din om. De asemenea, ea stimulează anumite comportamente deviante precum: abuzurile sexuale, violul, criminalitatea, homosexualitatea, pedofilia etc.”, p. 196.
Capitolele cărții se termină în p. 200, Concluziile sunt între p. 201-208. Distracții imbecilizante, p. 201. Iar când totul e considerat o marfă și o piață fără limite, p. 203, asta „distruge statul-națiune, golește sfera politică de substanță, amenință mediul înconjurător, corupe etica și distruge culturile”, p. 203, națiunilor.
Bibliografia e între p. 209-221.
[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Stefano_Zamagni.