Eugen Barbu, Groapa [12]
Eugen Barbu, Groapa, ediție revăzută, text definitiv, Ed. 100 + 1 Gramar, București, 1997, text preluat de la virtual-project.eu, în format PDF, 337 p.
Aristică, de frica de a nu avea fată borțoasă, dar nemăritată, ciocăne în ușă la student, p. 254. Și pe motivul că e vizitat de o rudă, îi cere să se mute. Și studentul se mută într-o zi de luni, pe la ora 4 din zi, în timp ce fata îndrăgostită nu era acasă, p. 255. Când fata vede camera goală, i se face frig, după care a plâns din toată inima în camera ei, plină fiind de tristețe, p. 255.
Însă, după ceva vreme, fata uită de student, pentru că tatăl ei i-a adus un tramvaist, cu care s-a căsătorit și cu care a avut un băiat, p. 256.
Capitol nou: La borțoasa, din p. 257. Jucau țurca, p. 257; unul dintre hoți folosește verbul a mârli, folosit la animale, pentru sexul cu Didina, p. 259; la grecii cu tarabe „mirosea de departe a dovleac copt și a sămânță prăjită”, p. 259; mardeii, p. 259, banii.
„Titi Aripă avea o cravată de mătase, mândria lui de pește”, p. 260, de proxenet. În p. 260 ni se explică titlul capitolului: La Borțoasa „era o veche grădină, spre șina [calea ferată] Constanței, unde chefuiau șuții [hoții] din Grant, feriți de ochii poliției”. Iar aici „erau și șanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, [ca] să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă [de dimineață] câte ceva fără perdea”, p. 260.
În p. 261 îl folosește pe geamabet la plural în loc de geanabet[1]. Iar din afișele colorate aflai că aici cântă Zavaidoc, p. 261. „Un țal [un chelner[2]] aduse o listă de mâncare”, p. 261. Meniul grădinii e între p. 261-262. Ca antreu: „ridichi, brânză telemea, roșii la gheață, cașcaval, șv[a]ițer, pește, [h]omar, stridie, morun, icre, țuică, secărică, drojdie, salată [a] la grec” p. 262. Ciorbe: „supă grasă cu mujdei…[și] ciorbă de bătături[3]”, p. 262. Feluri de mâncare: „ostropel de văcuță cu salată verde, anghimaft [anghemaht[4]] cu orez, ardei umpluți, raci, frigănele”, p. 262. Fripturi: „purceluș la mica viteză [fript îndelung], vacă cu cartofi pai, ridichi[5] accelerat, fudulii de berbec, inimă la tavă cu spanac, mititei, patricieni[6], debrețini[7] la comandă”, p. 262. Și se bea: Muscat-Ottonel, Șaba, Valea Dosului, vin negru, bere blondă și brună, lichior, cafea, p. 262.
După o drojdie mare, adică după o țuică făcută din drojdia vinului, au mâncat cașcaval, roșii și mici, p. 263, după care „câteva fripturi așternute bine pe cărbuni, date prin fum”, p. 263. Însă Didina și Sandu mâncau icre la farfurie și beau bere, p. 263.
Zavaidoc urcă pe scenă! Și autorul creează acest fragment memorabil: „Un bărbat negricios și gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picățele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută și râdea. Începuse ușurel:
Foaie verde tei rotat,
Mama când m-a alăptat,
Nu cu lapte, cu păsat,
Cu vin vechi m-a adăpat…
Nu mai mânca nimeni. Toți întorseseră capul spre cântăreț. Vocea lui acoperea grădina. Chelnerii se opriseră sub lămpi, ascultând și ei. Paraschiv ridică ochii. Didina avea pe buze o spumă subțire și albă de bere. Își lingea gura sălbatică cu limba și strângea ușor fălcile”, p. 263.
„Juca o stavă [herghelie[8]] de cai sub pielea ei”, p. 263, în loc să spună că femeia era excitată; vinul pus la rece, apoi turnat în pahare, „avea culoarea prunei brumării”, p. 264.
Cine mai era la pușcărie? „Păi alde Gătitu, Arsene, Mulă, Ilă-Plic, Vizante”, p. 264. Hoții beau cu conștiința morții: „Beți, mă, de sufletuʼ nostru, că mâine-poimâine ne prăpădim!”, p. 264.
Cum era striptisul la începutul secolului al 20-lea: „Piele și Paraschiv se uitau la șanteze. Pe scenă ieșiseră vreo cinci femei, abia acoperite de rochiile scurte. Aveau pulpele goale și dansau după sunetele unui pian. Negustorii se prăpădeau privind. Ele băteau podelele murdare cu tocurile pantofilor în același timp, se lăsau pe vine, săltau din buric și făceau cu ochiul crailor. Aceștia aruncau cu piese de cinci lei pe scenă și clipeau [din ochi] la muieri”, p. 265.
Paraschiv îi spuse Didinei ce avea în suflet: „Mi-ești dragă, Didino, și-am să te iau, și-am să fac moarte de om pentru tine, și-am să te pedepsesc!”, p. 265.
Tudose, cel fără un ochi, spărgătorul de lemne, despre care femeile credeau că aduce moartea, p. 267-268; spălarea mortului în albie, în timp ce femeile vorbesc despre sexualitatea lui:
„– Spune, apăsă cocoșata, te zdruncina?
– Oho!…
– Cu pruna asta a lui?
– Cu…”, p. 269.
Privegherea mortului, p. 272. Cine veniseră la priveghi, sfaturile superstițioase, și pentru ce veniseră: „Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș [o broboadă[9]] negru, lung, care-i atârna până la poale, și se îndesa spre lumânări să nu le lase să se stingă, iar Chirița se dase lângă văduvă și o sfătuia:
– Dacă mături, să dai gunoiul spre coada casei, să nu te iei, Doamne ferește, după răposat!
– Las’, că știe ea! se amestecase Aglaia. E muiere trecută…
Baba Mița se mira că nu-l așezaseră pe Gogu cu capul la ușă.
– Nu e bine, soro, nu e bine, când l-o pune-n tronul lui să nu-l lăsați așa, auzi tu, Florico?
Văduva – de care să asculte mai degrabă? Dădea din cap că a înțeles și făcea tot ce știa ea. Pe poartă intrau acum și bătrânii mahalalei. Erau vreo opt, albiți, cu părul rar și cu mustăți groase, aspre. Călcau măsurat, scoțându-și pălăriile. Ei nu lipseau de la priveghiuri. Nu mai aveau somn de mult, și cum se mai ducea unul de pe lumea, asta, trebuiau să-și ia rămas bun de la el, mai ales că nopțile treceau ușor, cu o vorbă, două, cu un păhărel de țuică”, p. 272-273.
Iar bătrânii cuviincioși ai satului, cărora unele femei la pupau mâinile, p. 273, „plecau liniștiți în lumea Drepților, ca și când n-ar fi fost”, p. 273 niciodată pe pământ. Pentru că nimeni nu consemna viața lor.
[1] A se vedea: https://dexonline.ro/intrare/geanabet/22848.
[2] Idem: https://dexonline.ro/definitie/țal.
[3] Probabil de păsări crescute în bătătură, în curte.
[4] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/anghemaht.
[5] Poate e vorba de rinichi.
[6] Cârnați din carne de vită tocată, cu condimente, care se mănâncă fripți pe grătar, cf. https://dexonline.ro/definitie/patrician.
[7] Cârnați de vită și de porc, făcuți în mațe de porc și segmentați prin răsucire, cf. https://dexonline.ro/definitie/debrețin.