Pe 16 decembrie s-au împlinit 5 ani de la publicarea cărții Înțelepciunea lui Salomon, 4 ani de la publicarea cărții Twitter pentru azi (vol. 8) și 5 ani de la publicarea cărții Studii literare (vol. 5). Iar azi, pe 18 decembrie 2022, s-au împlinit 8 ani de la publicarea cărții Luceafărul. Comentariu literar.
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea I
IV 1. „În început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Iar pământul era nevăzut şi fără formă şi întuneric era deasupra abisului. Și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei”[1].
O, cât de multe și câte feluri de păreri au fost născute de către cei care au interpretat cu bunăcuviință/ în mod religios acest cuvânt, de la bun început! Nu mi-ar fi ușor să le amintesc aici, și ar fi obositor pentru ascultător să le audă.
Căci, cu privire la aceasta – „În început, Dumnezeu a făcut” –, unii s-au întrebat dacă nu cumva acest început a avut, mai înainte, un alt început din care a ieșit, sau a fost fără obârșie. Dacă a mai fost o stare/ un lucru mai înainte, atunci acesta nu poate fi numit început. Dacă nu a fost, atunci, în mod clar, acest început a fost fără un punct de origine și, astfel, nu a fost într-un orizont al timpului. Și ce fel de început și timp există pentru ceva care nu are obârșie?
De fapt, acest început nu a avut ceva înaintea lui, în sensul în care cineva poate gândi despre o materie sau formă. Materia a fost înainte de formă. În același fel, cea mai elementară alcătuire, care a fost întocmită din materie și formă, și apoi a stat la un loc – acestea au avut un început: materia și forma. Materia este începutul tuturor lucrurilor, zic ei: un lucru fără înfățișare, fără însușire. Poate fi înțeleasă numai prin cuvinte: nu este perceptibilă de senzorii simțurilor. Aceasta apoi devine un trup, zic ei, când este modelată într-o înfățișare și după un plan/ proiect, care reprezintă forma. Mai întâi se naște un element: eter, foc, aer, apă sau pământ. Apoi, când aceste elemente sunt puse la un loc, se ivește un trup compus, însuflețit sau neînsuflețit. Cu alte cuvinte: materia și forma, zic ei, sunt mai înainte în natură decât elementele; dar elementele sunt mai elementare[2] în natură decât celelalte trupuri.
Noi spunem, totuși, că primul început dincolo de începutul a toate este Dumnezeu. Apoi, după Dumnezeu, elementele sunt începutul trupurilor/ corpurilor fizice.
2. Aici, unii filosofi păgâni erau împărțiți în părerile lor. Unii credeau că primul element a fost focul. Este în stare să se miște singur; poate să se miște repede și consumă tot ce cuprinde. Dar alții au crezut că aerul, pentru că sursa vieții este respirația. Iar alții au crezut că apa, datorită firii sale roditoare. Și alții că pământul, pentru că cele mai multe ființe vii sunt născute din pământ și se descompun în pământ.
Platon a zis că Dumnezeu și materia sunt începuturile. Unul, pentru că este Dumnezeu și Tatăl, iar cealaltă, deoarece primește creativitatea Sa[3]. Când Platon a exprimat această concepție prostească, s-a îndepărtat de adevăr, pentru că nu I-a dat totul lui Dumnezeu.
[1] Fac. 1, 1-2.Traducerea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/18/facerea-cap-1/.
[2] Cuvântul „elementar” însuși ilustrează această concepție, fiind un derivat de la „element”. Este „elementar” ceva simplu, care a existat mai înaintea structurilor complexe.
[3] Imprimarea în ea a creativității Sale. Dar asta înseamnă că materia a existat și există independent de Dumnezeu, ceea ce nu are sens, pentru că, atunci, Dumnezeu nu mai e atotputernic și atoatefăcător, adică Dumnezeu nu mai e Dumnezeu. Dar sincretismul concepției lui Platon dovedește că acesta și-a creat o filosofie împrumutând și lipind concepții religioase care sunt incompatibile. Ceea ce, de altfel, au făcut mulți dintre filosofii greci. Iar Sfinții Părinți (între care Sfântul Chirilos al Alexandriei) au sesizat aceste disfuncții logice, precum și încercările de contrafacere doctrinară ale filosofilor greci, dintre care unii (dintre cei mai importanți) fuseseră inițiați în Egipt și aflaseră (mai mult sau mai puțin limpede) despre învățătura Sfântului Moisis.
