Predică la Tăierea-împrejur cea de după trup a Domnului [1 ianuarie 2023]
Iubiții mei[1],
dacă nașterea Sa a fost fără de sânge – pentru că Fecioara a rămas Fecioară, pururea Fecioară, neavând lăuzie – tăierea Sa împrejur, circumcizia Sa cea de la 8 zile [Lc. 2, 21, BYZ], a fost plină de durere și cu curgere de sânge. Pentru că în praznicul de azi au început durerile Domnului cele pentru noi, cu primul sânge vărsat pentru mântuirea noastră. Și când a fost tăiat împrejur, atunci „a fost chemat numele Lui Iisus [ἐκλήθη τὸ ὄνομα Αὐτοῦ Ἰησοῦς], [după] cum a fost chemat de Înger, mai înainte [ca] să fie zămislit El în pântece” [Lc. 2, 21, BYZ]. Iar cum tăierea împrejur era prefigurarea Botezului nostru – când suntem botezați în numele Dumnezeului treimic, având fiecare un nume al nostru, un nume de Botez –, Domnul Și-a asumat tăierea împrejur cea dureroasă, adică moartea cea în locul nostru, pentru ca să ne dea nouă să trăim în mod tainic și nedureros moartea și învierea Lui în Botezul nostru sacramental.
Căci noi venim și ne botezăm cu bucurie, pentru că retrăim dumnezeiește moartea și învierea Lui în noi înșine. Și retrăirea aceasta dumnezeiască înseamnă vindecarea noastră de tot păcatul și umplerea noastră de slava lui Dumnezeu. Pentru că Cel care a murit pentru noi, ne scoate din robia demonilor prin Botez și ne face curați în mod deplin de tot păcatul, dar, ca Cel înviat a 3-a zi pentru noi, ne umple desăvârșit de slava Lui, pentru ca să fim purtători de Dumnezeu din prima clipă a vieții noastre creștine. Și tocmai de aceea, noi, prin Botez, primim toată mântuirea noastră în dar, pentru că ea este consecința întregii iconomii mântuitoare a Domnului pentru noi. Însă, trebuie să rămânem toată viața în curăție și sfințenie, împlinind toate poruncile lui Dumnezeu, pentru ca slava Lui să rămână întru noi. Căci noi trebuie să ne lucrăm zilnic mântuirea noastră, adică să ținem mereu slava lui Dumnezeu aprinsă în noi, prin viața noastră curată și sfântă. Pentru că numai având slava Lui în noi, simțită și conștientizată duhovnicește, noi suntem ai lui Dumnezeu și suntem călăuziți de către El în fiecare clipă a vieții noastre.
Însă, tăierea Lui împrejur ne vorbește în mod tainic despre lupta noastră până la sânge cu păcatul. Căci atunci când El a fost circumcis[2], când a fost tăiat împrejur, i S-a tăiat o parte din trupul Său și atunci a curs sânge din trupul Lui și S-a umplut cu totul de durere. Pentru că și noi, când luptăm cu patimile noastre, ne încordăm întreaga noastră ființă în lupta cu păcatul și lupta aceasta e dureroasă, dar mântuitoare. Fiindcă numai prin biruirea a tot păcatul în noi înșine, noi trăim duhovnicește. Viața noastră cu Dumnezeu e viața care ne umple mereu de slava Lui. Iar slava Lui e viața noastră duhovnicească, e viața noastră veșnică, pentru că ea este „arvuna Duhului [τὸν ἀρραβῶνα τοῦ Πνεύματος]” [II Cor. 1, 22; 5, 5, BYZ], a Duhului Sfânt, sau „arvuna moștenirii noastre [ἀρραβὼν τῆς κληρονομίας ἡμῶν]” [Efes. 1, 14, BYZ] celei veșnice. Pentru că noi primim slava Lui în noi înșine la Botez, pentru ca ea să ne inunde începând de acum și să ne transfigureze cu totul în Împărăția lui Dumnezeu.
Slava Lui e lumina cea veșnică a lui Dumnezeu din persoana noastră. Ea e lumina care ne desparte de întunericul păcatului. Pentru că toată virtutea dumnezeiască e lumină și ne umple de lumină, pe când tot păcatul e întuneric și ne umple de întuneric. De aceea, ne spune Sfântul Pavlos: „Voi toți sunteți fiii luminii și fiii zilei [πάντες ὑμεῖς υἱοὶ φωτός ἐστε καὶ υἱοὶ ἡμέρας]” [I Tes. 5, 5, BYZ]. Suntem fiii luminii dumnezeiești, ai celei care ne face să fim oameni ai zilei. Pentru că fiii nopții și ai întunericului [Ibidem] sunt oamenii păcatului, cei care se umplu mereu de întunericul demonilor.
Însă, Domnul S-a tăiat astăzi împrejur, pentru ca să oprească umbra legii și să răsară lumina cea nouă a harului [τὸ φῶς τῆς νέας χάριτος][3]. Pentru că, împlinindu-le pe cele care Îl vesteau pe El, Domnul desființează legea, desființează umbra celor viitoare, pentru că acelea s-au împlinit întru El. Căci toată legea și toate profețiile și toate cele ale templului vorbeau despre Hristos Domnul și despre Maica Lui și despre Biserica Sa. Iar când s-au împlinit cele vestite, umbrele au luat sfârșit, pentru că toate s-au făcut noi întru El.
De aceea și noi, creștinii, nu mai avem sabatul, nu mai avem tăierea împrejur, nu mai avem jertfele vechitestamentare, ci le avem pe toate cele ale Bisericii. Le avem pe toate cele rânduite de Domnul și de Sfinții Lui Apostoli ca viață și slujire dumnezeiască. Și, trăind dumnezeiește pe pământ, noi căutăm cetatea ce va fi [Evr. 13, 14, BYZ], căutăm Împărăția lui Dumnezeu, căci arvuna Duhului din nou înșine e pentru aceasta, pentru Împărăția Lui cea veșnică. Căci arvuna Lui cea dumnezeiască, slava Lui din noi înșine, ne învață mereu să nu ne alipim de lumea de aici, pentru că este trecătoare, ci să ne lipim cu totul de Dumnezeu, de Cel pururea veșnic, pentru că vom moșteni Împărăția Lui cea veșnică.
De aceea, Biserica a început anul 2023 cu slujire sfântă, cu bucurie duhovnicească, cu mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate. Pentru că am slujit Dumnezeiasca Liturghie pentru a ne împărtăși cu Domnul, apoi am făcut Tedeum de mulțumire. Revelionul[4] a fost cina de aseară, cina festivă, de la sfârșit de an. Dar anul civil l-am început bisericește, pentru că tot lucrul cel bun se începe cu rugăciune. Căci fiecare zi o începem cu rugăciune, o trăim în rugăciune și o sfârșim în rugăciune, în rugăciunea care ne umple de viața lui Dumnezeu cea sfântă. Iar închinările, metaniile, privegherile, posturile noastre sunt cu toatele plecări ale întregii noastre ființe înaintea lui Dumnezeu, a Stăpânului și Domnului nostru.
Așadar, iubiții mei, dacă am mai primit încă o zi, încă o lună, încă un an de la Dumnezeu, să trăim dumnezeiește înaintea lui Dumnezeu și a întregii lumi! Să le înțelegem pe toate cele ale noastre ca daruri ale Sale, pentru ca să nu le privim pătimaș, ci cuvios! Căci viața, sănătatea și toate cele pe care le avem sunt daruri ale Sale și nu posesiuni ale noastre. Iar nouă ne e dată viața de către Dumnezeu pentru ca să ne mântuim, pentru ca să mergem în Împărăția Sa. Viața noastră e cu traiectorie veșnică, pentru că noi înșine suntem creați de Dumnezeu pentru a trăi veșnic.
Și, mulțumindu-I Lui pentru toate și cerând tot ajutorul de la Dumnezeu, să Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru toate, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, pentru că fără El nu putem face nimic [In. 15, 5]! Ca Dumnezeul nostru, în marea Sa iubire față de noi, să ne dăruie tuturor după nevoile noastre și spre sporirea noastră în tot lucrul cel bun, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
[1] Începută la 10. 14, în zi de miercuri, pe 28 decembrie 2022. Soare, 4 grade, vânt de 6 km/ h.
[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie.