Viața și minunile Sfântului Cuvios Iacovos Țalichis [2]
Un Stareț Sfânt: Fericitul Părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri Cuviosul David, trad. din lb. gr. de Monahul Pimen Vlad, Ed. Evanghelismos, București, 2022, 157 p.
A trăit mai multe operații și se rușina de faptul că e văzut gol de către medici, p. 52-53; Sfântul Cuvios David și Sfântul Ioann Rusul vin spre vindecarea sa, p. 53-54, zi în care a fost operat de apendicită cronică, de hernie și de prostată, p. 54. După care, într-o vedenie, Sfântul Ioann Rusul i-a spus că el l-a vindecat, la cererea Sfântului Cuvios David, pentru că trebuia să moară în acea zi, p. 55. A fost operat și de varice, dar boala a reapărut. Și cu toate că picioarele îl dureau rău, Sfântul Iacovos nu a lipsit de la Slujbe, p. 55. Iar pentru ca să îi aline durerile, Preacurata Stăpână și Sfântul David veneau și puneau medicamente pe picioarele sale și astfel îl alinau pentru câteva ore, p. 55-56.
A avut fisuri intestinale și amețeli chinuitoare din cauza durerilor de la ceafă, p. 56. Avea dureri de pântece, balonări și probleme la urinare, p. 56. După care probleme la inimă, fiind operat de două ori și punându-i-se aparat la inimă, p. 57.
Avea darul înainte-vederii, p. 58. Bea cafea, p. 58. Era vizitat de foarte mulți oameni, p. 58-59. Și-a cunoscut de mai înainte ziua și ceasul morții, p. 59. A adormit cu epitrahilul la gât, după ce a spovedit și în ultima zi a vieții sale, p. 60.
Sfântul Iacovos a fost 16 ani Stareț, p. 62; în ultima zi a vieții sale a slujit Dumnezeiasca Liturghie, s-a împărtășit, apoi a spovedit câteva persoane, bucurându-se pentru hirotonia Ierodiaconului Ilarion, p. 63.
Scria și dicta scrisori, p. 66; Sfintele Icoane, chiar și atunci când se deteriorează și se șterg cu totul, au harul lui Dumnezeu în ele, p. 69; Maica lui Dumnezeu, dintr-o Icoană a ei făcătoare de minuni, și-a întors capul și l-a privit cu ochii ei mari și l-a binecuvântat cu mâna, p. 70.
Sfântul Nicolaos al Mirelor Lichiei îl pedepsește pe ciobanul cel nedrept, p. 71; Sfântul Cuvios David îl scoate la iveală pe cel care a tăiat măslinii Mănăstirii. Sfintele sale Moaște s-au mișcat, iar Sfânta lui Icoană s-a întunecat mai înainte ca să îl vădească pe acela, p. 72.
Un demon l-a pus pe un cioban să acuze Mănăstirea în mod nedrept. După care i s-a arătat Sfântului Iacovos ca „un om foarte slab și înalt”, care i-a spus că el e la baza chemării lui la tribunal, p. 72-73.
I se arată un demon sub forma unei bătrâne, p. 73. Când s-a uitat la fața demonului travestit în bătrână, a văzut că „avea ochii foarte mici și vopsiți. Purta cercei mari și prin nas avea trecută o ață care era legată de cercei”, p. 74. Iar când s-a închinat și a început să se roage, păruta bătrână „a început să se împrăștie și a dispărut din fața mea ca fumul”, p. 74.
O altă mărturie despre o apariție satanică: „am văzut înainte-mi o nălucă ispititoare cu chip de femeie, care-mi arăta spatele în chip necuviincios, spunându-mi cuvinte nerușinate”, p. 75. Și când a luat Sfânta Icoană a Preacuratei Stăpâne în mână, demonul a plecat „precum glonțul pleacă șuierând din pușcă”, p. 75.
Altădată, demonul i-a apărut ca un câine mare, negru, care stătea lângă pragul chiliei sale, p. 75; o demonizată s-a repezit la mâna unui student ateu care venise la Mănăstire cu mânecă scurtă, p. 75.
Un Duhovnic nu trebuie să schimbe canonul dat de alt Duhovnic, p. 76. Căci, spunea Sfântul Iacovos, „canoanele [date de Duhovnici la Spovedanie] trebuie să ne vindece”, p. 77. O bătrână L-a văzut pe Domnul, în Vinerea Mare, în altarul unei Biserici, ca un tânăr de circa 30 de ani cu răni la palme, picioare și coastă, care i-a vorbit și i-a spus că e rănit de păcatele sale, p. 77-78.
Bătrâna care a călcat pe Sfânta Masă, ca să șteargă niște plase de păianjeni, „a simțit că a călcat pe cuie înroșite. Imediat a căzut și și-a rupt piciorul, iar peste câteva zile a murit”, p. 78. Sfântul Iacovos vedea starea interioară a celor care se împărtășeau, de aceea nu mai dorea să le vadă fețele. Pentru că „văd că fața unuia are înfățișare de câine, a altuia de maimuță, iar alții diferite înfățișări de animale”, p. 79. Acestea fiind de la patimile pe care le aveau. Dar când veneau oameni Sfinți ca să se împărtășească, atunci „fețele lor strălucesc ca soarele”, p. 79.
La vohodul mare a văzut pe umărul său aripa uriașă a unui Arhanghel, p. 80. Și el mărturisea că vedea și auzea Puterile cerești la Dumnezeiasca Liturghie, care pleacă din altar o dată cu otpustul și se face liniște desăvârșită, p. 80.
„Ascultarea îl arde întotdeauna pe diavol”, p. 81; Sfântul Iacovos spunea că Preoții nu trebuie să se tundă. Iar, în Asia Mică, Preoții își adunau firele de păr care le cădeau și le îngropau cu ei în sicriu, p. 81, „pentru că Duhul Sfânt, când coboară la hirotonie, îl sfințește pe Preot cu totul, chiar și firele de păr”, p. 81-82, ale sale. La fel își adunau și unghiile, p. 82.
„Preotesele trebuie să trăiască viață sfântă, aproape monahală, cu multă cucernice față de Preot și să fie îmbrăcate modest”, p. 82. În Asia Mică, Preotesele își coceau prescurile, purtau haine de culoare închisă și năframă pe cap, p. 82. Sfântul Iacovos sfătuia ca să nu fie hirotonit cel care e oprit de la Preoție, p. 82.
La Dumnezeiasca Proscomidie, Sfântul Iacovos vedea sufletele pe care le pomenea, p. 84. Și când o dată a uitat să o pomenească pe maica lui cea sfântă, aceea i s-a arătat în vedenie și i-a spus: „astăzi m-ai uitat și sufletul meu nu s-a odihnit la fel ca în celelalte zile în care m-ai pomenit”, p. 84.
Sfătuia să mergem la doctori și să luăm medicamente, dar să nu avem televizoare în casă. Pentru că el numea televizorul „cutia diavolului”, p. 85. Îi lăsa pe cei în vârstă să asculte știrile la radio, iar pe fete nu le lăsa să poarte pantaloni, ci fuste, p. 85-86.
A văzut Judecata cerească a Starețului Nicodim, p. 86. Iar „Marele Arhiereu [era] stând pe tron. Acesta era ridicat în aer, cam la un metru de podea. Ah, copilul meu, nu pot să-ți spun cum strălucea fața Lui! Ca aurul sau ca ceara curată! Pe genunchi ținea deschisă o carte în care era scrisă viața Starețului meu. Marele Arhiereu punea întrebări, iar Starețul meu răspundea”, p. 86.
Sufletul unui om a venit și i-a cerut ajutorul, p. 87-88. Iar sufletul tatălui său i s-a arătat și i-a spus: „Copilul meu, tu, cu rugăciunile și cu milosteniile tale, mi-ai zidit căsuța aceasta pe care o am și în care locuiesc!”, p. 88. A văzut duhovnicește ce înseamnă calea cea strâmtă, p. 89.