Viața și minunile Sfântului Cuvios Iacovos Țalichis [3]

Un Stareț Sfânt: Fericitul Părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri Cuviosul David, trad. din lb. gr. de Monahul Pimen Vlad, Ed. Evanghelismos, București, 2022, 157 p.

Sfântul Iacovos spunea întâmplări comice și imita glasurile oamenilor, p. 90. „Prima poruncă a lui Dumnezeu a fost postul”, p. 92; Dumnezeu îngăduie bolile în viața noastră pentru ca să ne smerim, p. 94.

L-a văzut pe Sfântul Ioann Rusul viu, în racla sa și l-a întrebat cum s-a sfințit. Iar Sfântul Ioann i-a spus: „Dormeam în peșteră, în iesle. În timpul iernii mă înveleam cu paie ca să nu îngheț. Am avut smerenie și credință”, p. 94. Și ca să ajute pe cineva, Sfântul Ioann Rusul a plecat din raclă și s-a întors înapoi, p. 95.

Pe 15 iulie 1990, Sfântul Iacovos l-a văzut pe Sfântul Ioann Rusul în altarul Bisericii, p. 95. Iar în noaptea de dinainte, Sfântul Ioann Rusul îi spusese Sfântului Iacovos: „Creștinii cred că dorm, că sunt mort și că nu-i pot ajuta. Eu însă sunt viu! Îi văd întotdeauna. Trupul meu este în raclă, dar eu ies de multe ori din ea. Alerg printre oameni ca să-i ajut”, p. 95.

Vede Raiul și în Rai mulțime mare de violete, care nu se rupeau când le călcai, p. 97. Și în Rai, spune el, „am văzut niște căsuțe împodobite, așezate frumos, ca asemenea unor palate mici. Erau împrejmuite cu gard și aveau și porți. Erau pline de flori, pline de frumusețe și de lumină, dar erau nelocuite. Nu exista niciun om înăuntru”, p. 98. Și când l-a întrebat pe Sfântul Cuvios David, care îl călăuzea, despre aceste căsuțe, Sfântul David i-a arătat căsuța care îi va fi lui menită, p. 98.

Părintele Alexios, ucenicul său, mărturisește că „mormântul lui degajă o căldură dumnezeiască”, p. 111. De la Părintele Iacovos, ucenicul său, aflăm că Sfântul Iacovos nu se sprijinea de Sfânta Masă și nici nu punea lucruri pe Sfânta Masă în afara celor liturgice, p. 113.

Sfântul Iacovos avea discernământ și înainte-vedere, p. 114. Dădea milostenie în taină, p. 114. Născătoarea de Dumnezeu l-a dus duhovnicește în Muntele Athos de s-a închinat pe la toate Mănăstirile, p. 118.

„Nu ne sfințește locul, ci felul în care viețuim”, p. 118. „Omul nu trebuie să plece din Biserică rănit, ci vindecat”, p. 118-119. „Cel care moare în ascultare este Sfânt”, p. 120.

Se arată în somn și îndeamnă la viață duhovnicească, p. 121. Cunoștea gândurile oamenilor, p. 122. „Neascultarea și tot ce face Monahul fără binecuvântare este moarte”, p. 123. Sfântul Iacovos răspândea bun-mireasmă încă din timpul vieții, p. 124. El avea adâncă smerenie și ascultare, p. 128. Părintele Nicodim îl vede plin de lumină dumnezeiască, p. 130.

Avea marele dar de a povesti duhovnicește, p. 138; „nimeni nu pleca de la el fără să fie mângâiat și împăcat”, p. 138-139; avea darul vindecării, p. 139.

„Nicio rugăciune nu se pierde, fiii mei! Și pe mine rugăciunea m-a ținut atâția ani”, p. 142. „Când fac Sfânta Cruce [pe trupul meu], [atunci] am de partea mea o lance puternică”, p. 142, împotriva demonilor.

„Supărarea este cea mai mare boală. Să o alungăm!”, p. 143.

Sfântul Iacovos a prorocit următorul lucru despre adormirea sa: „Când voi fi întins în sicriu, mă voi ridica puțin, iar cei care vor vedea aceasta, o vor lua la fugă”, p. 146. Iar în timpul Înmormântării sale, „în momentul când au ridicat sicriul și înconjurau Biserica, unii închinători care ședeau în cerdacuri au văzut cum sicriul a devenit strălucitor, iar Starețul s-a ridicat și a binecuvântat lumea”, p. 146.

Sfântul Iacovos este făcător de minuni, p. 147, 157.