Teologie și misiune creștină
Prof. Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscop și Mitropolit, Teologie și misiune creștină, Ed. Bibliotheca Valahia University Press, Târgoviște, 2019, 536 p.
Volum editat la 20 de ani de Arhiepiscopat la Târgoviște, p. 5. ÎPS Nifon este Mitropolit ad personam și Exarh patriarhal, p. 5. Volumul de față cuprinde multe dintre textele cuprinse și în volumul anterior pe care l-am citit.
Biserica trebuie să îi vorbească omului „cât mai actual”, p. 11, posibil. Fie că vorbim de „internet, telefon mobil, televiziune și radio ori [de] rețelele de socializare, [toate] reprezintă o caracteristică de comunicare a lumii noastre, care poate fi utilizată, atât cât se poate, în promovarea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos”, p. 11.
„Accentul pus pe viața comunitară de către Sf. Vasile [cel Mare] este o reflectare a doctrinei sale trinitare”, p. 63. „Teologia icoanei…[este] o credință vie, trăită și aprofundată”, p. 87. „Icoana este purtătoare de lumină, speranță și încredere, oferindu-ne puterea de a depăși provocările vieții”, p. 90, noastre.
„calea Bisericii este calea dialogului și a cooperării”, p. 93; materialismul este „perpetuarea unui spirit saducheu [în lumea noastră] sau a unei perspective de viață care face abstracție de eshatologie, de viața veșnică, limitând experiența umană și profunzimea trăirii doar la viața de aici”, p. 96.
Singurul text în engleză din carte e între p. 104-113 și e despre Sinodul din Creta, din iunie 2016, p. 104. Iar „Sfântul și Marele Sinod din Creta n-a formulat noi dogme și canoane, nici n-a adus vreo schimbare vieții liturgice”, p. 105. Misiunea Bisericii în lumea de azi e aceea de a păstra unitatea în Hristos și de a sluji întregii umanități, p. 110.
„dimensiunea duhovnicească a teologiei”, p. 164; un citat din Sfântul Fotios cel Mare în p. 192 și altul al Sfântului Augustinus de Hippo în p. 202 care nu au fost citate bibliografic. Iar altul în p. 206, din Pateric, nici el citat la subsol, și tot așa și în alte părți.
„Misiunea nu este niciodată a noastră, ci a lui Dumnezeu”, p. 207, Care lucrează prin noi. „Autocefalia nu contravine unității, iar unitatea nu respinge autocefalia”, p. 218. Însă, în realitate, autocefalia e trăită adesea centrifug în detrimentul unității Bisericii. Pentru că Bisericile locale se gândesc în primul rând la ele, la nevoile lor curente.
„misiunea este vocație, rațiune de a fi și scop al Bisericii”, p. 234; „Ortodoxia are conștiința misionară a apostolicității sale”, p. 237.
Vremurile de criză sunt momentele privilegiate ale manifestării prezenței lui Dumnezeu, p. 300. „Când omul e văzut ca persoană, atunci avem de-a face cu o umanizare a procesului economic”, p. 309.
„Reconcilierea este opera lui Dumnezeu și El este angajat în această operă pentru eternitate ca mijlocitor și Arhiereu unic”, p. 314.
Tiparul mobil a fost folosit pentru prima oară de către români la Târgoviște, p. 404. Unde, în 1508, s-a tipărit primul Liturghier ortodox din lume de către Ieromonahul Macarie, p. 404.
S-au început demersurile pentru canonizarea Sfântului Mihai Viteazul, p. 470.
„La noi, primii educatori și învățători au fost preoții, iar generalizarea învățământului sătesc este opera tot a Bisericii”, p. 512. Iar „Școala are nevoie de Biserică, căci îi oferă profunzime și perspectiva verticalității [umane], iar Biserica are nevoie de Școală, căci îi oferă metoda de aprofundare catehetic-educațională și întreg instrumentarul științific”, p. 514.
Textele cărții se termină în p. 531, Cuprinsul e între p. 532-536.