Facerea, cap. 34, cf. LXX
1. Și a ieșit Dina [Δινα], fiica Liei, pe care i-a născut-o lui Iacov, [ca] să vadă fiicele băștinașilor [τὰς θυγατέρας τῶν ἐγχωρίων].
2. Și a văzut-o pe ea Sihem [Συχέμ], fiul lui Emmor Horreosul [Ἑμμώρ ὁ Χορραῖος], stăpânitorul pământului [aceluia][1], și a luat-o pe ea[2] [și] a fost dormind cu ea și a smerit-o pe ea [καὶ ἐταπείνωσεν αὐτήν].
3. Și a luat aminte [la] sufletul Dinei [καὶ προσέσχεν τῇ ψυχῇ Δινας][3], al fiicei lui Iacov, și a iubit-o pe fecioară [καὶ ἠγάπησεν τὴν παρθένον] și i-a vorbit după mintea fecioarei [fecioriei] ei [καὶ ἐλάλησεν κατὰ τὴν διάνοιαν τῆς παρθένου αὐτῇ][4].
4. Și a zis Sihem către Emmor, tatăl său, zicându-i: „Ia-mi mie slujitoarea aceasta întru femeie!”.
5. Dar Iacov a auzit că a spurcat fiul lui Emmor pe Dina, fiica sa, iar fiii său erau cu dobitoacele sale la câmp și a tăcut Iacov până ce [a fost] să vină ei.
6. Și Emmor, tatăl lui Sihem, a ieșit către Iacov [ca] să-i grăiască lui.
7. Iar fiii lui Iacov au venit din câmp și, când au auzit, oamenii au fost străpunși[5] și [lucru] dureros le era lor foarte [καὶ λυπηρὸν ἦν αὐτοῖς σφόδρα], că[ci lucru] rușinos a făcut [acela] în Israil [ὅτι ἄσχημον ἐποίησεν ἐν Ισραηλ], [pentru că] a fost dormind cu fiica lui Iacov, și nu va fi așa[6].
8. Și Emmor le-a grăit lor, zicându-le: „Sihem, fiul meu, a ales-o [cu] sufletul pe fiica voastră [προείλατο τῇ ψυχῇ τὴν θυγατέρα ὑμῶν]. Așadar, dați-i-o pe ea lui de femeie!
9. Căsătoriți-vă [cu] noi! Pe fiicele voastre dați-ni-le nouă și pe fiicele noastre luați-le fiilor voștri
10. și locuiți în[tre] noi! Iar pământul, iată, lat [este] înaintea voastră! Locuiți și negustoriți pe el [ἐμπορεύεσθε ἐπ᾽ αὐτῆς] și dobândiți în[tru] el!”.
11. Și a zis Sihem către tatăl ei și către frații ei: „Să aflu har înaintea voastră și, pe care aveți să le ziceți, vă vom da.
12. Înmulțiți zestrea [τὴν φερνὴν][7] foarte și vă voi da precum aveți să-mi ziceți mie și îmi veți da mie copila aceasta întru femeie [καὶ δώσετέ μοι τὴν παῖδα ταύτην εἰς γυναῖκα]!”.
13. Dar fiii lui Iacov au fost răspunzându-i lui Sihem și lui Emmor, tatălui său, cu viclenie și le-au grăit lor [așa], că[ci] au spurcat-o pe Dina, pe sora lor.
14. Și le-a zis lor Simeon [Συμεών] și Levi [Λευί], frații Dinei și fiii Liei: „Nu vom putea să facem cuvântul acesta, să dăm pe sora noastră omului care are netăiere împrejur, căci ne este ocară nouă.
15. În[tru] aceasta vom fi asemănându-ne vouă și vom locui în[tre] voi, dacă aveți să vă faceți ca noi și voi, când are să fie tăiată împrejur toată [partea] voastră bărbătească.
16. Și vă vom da fiicele noastre vouă și din fiicele voastre ne vom lua nouă femei și vom locui la voi și vom fi ca un neam.
17. Dar dacă nu aveți să ne ascultați pe noi, [pentru] a vă tăia împrejur, [atunci] am luat fiicele noastre [și] vom pleca”.
18. Și au plăcut cuvintele [acestea] înaintea lui Emmor și înaintea lui Sihem, a fiului lui Emmor,
19. și nu a întârziat tânărul să facă cuvântul acesta [καὶ οὐκ ἐχρόνισεν ὁ νεανίσκος τοῦ ποιῆσαι τὸ ῥῆμα τοῦτο], căci era stăruind [cu] fiica lui Iacov, iar el era cel mai slăvit [dintre] toți cei din casa tatălui său.
20. Și a venit Emmor și Sihem, fiul său, către poarta cetății lor și au grăit către oamenii cetății lor, zicându-le:
21. „Oamenii aceștia sunt pașnici cu noi. Să locuiască pe pământ și să negustorească pe el! Iar pământul, iată, [este] lat înaintea lor! Pe fiicele lor le vom lua nouă femei și pe fiicele noastre le vom da lor.
22. [Însă,] oamenii [aceștia] numai în[tru] aceasta vor fi asemănându-se [cu] noi, [pentru] a locui cu noi, astfel încât a fi [noi] un popor, când nouă [are] a ni se tăia împrejur toată [partea] bărbătească, precum și ei au fost tăiați împrejur.
23. Iar dobitoacele lor și averile lor și cele cu patru picioare[8] nu va fi [vor fi] ale noastre? Numai în[tru] aceasta să le fim asemenea lor și vor locui împreună cu noi”.
24. Și au ascultat de Emmor și de Sihem, fiul lui, toți cei care intră [intrau] pe poarta cetății lor și și-au tăiat împrejur trupul netăierii lor împrejur tot [toți cei de parte] bărbătească.
25. Și a fost în a treia zi, când [ei] erau în durere [ὅτε ἦσαν ἐν τῷ πόνῳ][9], [că] au luat cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, fiecare sabia sa și au intrat întru cetate fără teamă și au omorât toată [partea] bărbătească.
26. Și pe Emmor și pe Sihem, fiul său, i-au omorât cu gura sabiei [ἀπέκτειναν ἐν στόματι μαχαίρας] și au luat-o pe Dina din casa lui Sihem și au plecat.
27. Iar fiii lui Iacov au intrat pe[ste] cei răniți și au prădat cetatea în care au spurcat-o pe Dina, pe sora lor,
28. și oile lor și boii lor și măgarii lor și câte era[u] în cetate și câte era[u] în câmp, [ei] le-au luat.
29. Și toate trupurile lor și toată gospodăria lor și pe femeile lor le-au robit și au prădat și câte era[u] în cetate și câte era[u] în case[le lor].
30. Și a zis Iacov lui Simeon și lui Levi: „Urât m-ați făcut pe mine, astfel încât rău [m-ați făcut] pe mine a fi [la] toți cei care locuiesc pământul [acesta], și la hananei și [la] ferezei, iar eu puțin sunt la număr. Și au fost [vor fi] adunându-se împreună împotriva mea și mă vor zdrobi pe mine și voi fi nimicit eu și casa mea”.
31. Dar ei au zis: „Însă, precum [cu] curva, are [trebuia] să se folosească [cu] sora noastră?”[10].
[1] Stăpânitorul acelui pământ, unde locuia atunci Sfântul Iacov.
[2] A luat-o cu forța.
[3] A început să o privească cu multă atenție, pentru că s-a îndrăgostit de ea.
[4] Căci Dina, deși abuzată sexual de Sihem, era fecioară în sufletul ei și se comporta ca o fecioară, nu ca o femeie.
[5] Străpunși la inimă de durere.
[6] Și nu trebuie să se mai petreacă așa ceva.
[7] Pentru că Sihem dorește ca el să îi facă zestrea Dinei și nu să o primească de la tatăl ei.
[8] Animalele cu 4 picioare.
[9] De la tăierea împrejur.
[10] Însă noi ar fi trebuit să ne uităm la cum o trata el ca pe o curvă pe sora noastră?