Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [16]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea I
IX. 1. Dacă tot ceea ce a făcut Dumnezeu era foarte bun[1], de ce nu zice Scriptura că întunericul cel mai înainte de lumină era bun? Și că apele erau bune? Și că adâncul/ abisul acoperit de întuneric era bun? Când scriitorul zice: „Și a văzut Dumnezeu că [este] bună lumina”[2], oare nu arată tocmai faptul că lucrurile care au venit înaintea adevăratei Lumini, „Care luminează [pe] tot omul venit întru lume”[3], nu erau bune? Că ele au întunecat, au scufundat și au înecat pământul[4]? Că ele îl țineau zăcând dedesubt, printre ele, fără lumină, fără vedere, netocmit/ fără înfățișare și neroditor[5]?
Eu zic că acele lucruri erau [preînchipuiau] duhurile împotrivitoare, care aveau stăpânire deplină peste pământ înainte de lumina lui Hristos[6]. Consideră pământul ca pe ființa omenească în mijlocul lor. De aceea auzim frumoasa Lumină că zice: „Toți câți au venit [mai înainte de Mine] sunt hoți și tâlhari”[7].
2. Ce spui, Doamne? Toți care au venit mai înainte de Tine au fost hoți și tâlhari? Asta înseamnă că și Abel, pe care l-ai numit Drept[8], și Sit, Enoh și Noe? Și era, de asemenea, Avraam un tâlhar, și Isaac, Iacov, Moisis și Aaron? Și era David un tâlhar, cel care era aproape de inima Ta[9], care ești Dumnezeu? Și era Iliu un hoț, cel care a fost înălțat într-o asemenea mare slavă[10]? Și erau Isaias și Daniil și toți Profeții tâlhari, care au văzut mai înainte și au vestit arătarea și venirea Ta? Și toți cei cu trup, care au venit mai înainte de Tine, pe care Tu adesea, prin însăți cuvintele Tale, i-ai numit Drepți[11]? Și era Ioannis un hoț și un tâlhar, Înaintemergătorul care a venit și a zis: „Vine după mine un Om”[12]? Și dacă el a fost hoț, de ce ai mărturisit pentru el și ai zis: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femei [cineva] mai mare [decât] Ioannis Botezătorul”[13]?
3. Oprește-te!, poruncește Cel ce a zis aceasta. Aceasta nu s-a zis despre oamenii care s-au născut mai înainte de Mine în trup. Fiindcă Eu, trimis de către Tatăl Meu, am coborât din cer[14], [de aceea] toți cei care, mai înainte de Mine, au coborât[15] din același cer, dar nu cu același scop, au fost hoți și tâlhari. Adică: puterile împotrivitoare. Și adaugă: „însă oile nu au ascultat de ei”[16].
4, Despre ce fel de oi vorbești, Doamne, care nu au ascultat glasul și învățătura tâlharilor cei răi? Dacă zici despre turma evreilor, ei au ascultat și „au jertfit pe fiii lor și pe fiicele lor demonilor”[17]. Iar dacă zici despre neamurile păgâne, noi toți, înainte de venirea Ta, eram supuși diavolului și slujeam lui, tâlharului căpetenie, și îngerilor lui răi, prăduitorii sufletelor noastre[18].
5. Nu vorbesc despre oameni, zice El. Vorbesc despre cele nouăzeci și nouă de oi, care sunt puterile îngerești în cerul de sus. Acele oi nu au ascultat glasul hoților și tâlharilor[19].
6. Nu au ascultat? Ce înseamnă aceasta? Oare, prin aceste cuvinte, ne spune El [pur și simplu] că Sfinții Îngeri nu au fost niciodată răniți și nici aruncați jos? Sau ne învață tainic că demonii, în vremea răzvrătirii lor, când erau să cadă de la Dumnezeu, au făcut sfat cu toți Îngerii și i-au îndemnat pe aceștia să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu? „Însă oile nu au ascultat de ei”[20]. Numai una, cel născut din pământ, oaia cea pierdută, omul, a fost înșelat de ei. Și cu adevărat ei l-au ucis pe el și i-au așezat trupul în întuneric, [iar sufletul] în Iad și în întunericul morții[21].
7. Din această cauză, povestirea spune: „iar pământul era nevăzut și nefăcut și întunericul deasupra abisului”[22] era rău, înaintea nașterii luminii celei bune peste el. Adică, mai întâi au venit neștiința și greșeala, și apoi a venit cunoașterea Luminii. Și, la fel, la ieșirea lui Israel din Egipt, este așezat mai întâi întunericul cel de trei zile, și apoi ziua[23]. De asemenea, jertfa de noapte a Paștiului vine mai întâi; și apoi – spre luminarea Israilului mai mult decât [prin] lumina zilei care sosește – vine eliberarea din robie[24]. Și la Marea Roșie, întunericul celei de-a patra străji din noapte este amintit mai întâi, apoi zorii și mântuirea poporului din adânc[ul mării][25]. În același fel, la Muntele Sina, [Moisis] pune întunericul, bezna, și furtuna cu fulgere și trăsnete mai întâi; și, după acestea, poruncile lui Dumnezeu aduc lumina[26]. Deci la fel și aici, întunericul de peste abis este amintit mai întâi, și apoi lumina născută de la Dumnezeu.
[1] Cf. Fac. 1, 31.
[2] Fac. 1, 4.
[3] In. 1, 9.
[4] Cf. Lc. 8, 14.
[5] Cf. Mt. 13, 22, Mc. 4, 19.
[6] Cf. In. 8, 12; 12, 46
[7] In. 10, 8.
[8] Mt. 23, 35.
[9] Cf. I Sam. 13, 14.
[10] Cf. II Împ. 2, 11.
[11] Cf. Mt. 13, 17; 23, 29, Lc. 1, 17.
[12] In. 1, 30.
[13] Mt. 11, 11.
[14] Cf. In. 3, 13; 6, 38; 41-42, 51, 57.
[15] În sensul: au căzut.
[16] In. 10, 8.
[17] Ps. 105, 37.
[18] Cf. Lc. 4, 5-6, In. 12, 31; 14, 30; 16, 11.
[19] Cf. Mt. 8, 12-13, Lc. 15, 3-7.
[20] In. 10, 8.
[21] Cf. Lc. 12, 5.
[22] Fac. 1, 2.
[23] Cf. Ieș. 10, 21-29.
[24] Cf. Ieș. 12, 1-32.
[25] Cf. Ieș. 14, 19-30.
[26] Cf. Deut. 4, 11-14.