Facerea, cap. 37, cf. LXX

1. Și Iacov locuia în pământul în care a pribegit tatăl său, în pământul lui Hanaan.

2. Iar acestea [sunt] nașterile lui Iacov. Iosif [Ἰωσήφ] era de 17 ani, păstorind împreună cu frații săi oile, fiind tânăr, împreună cu fiii Vallei și cu fiii Zelfei, femeile tatălui său. Și a[u] adus împotriva lui Iosif ocară rea pentru Israil, tatăl lor.

3. Dar Iacov îl iubea pe Iosif [mai mult] decât pe toți fiii săi, că[ci] fiul bătrâneții îi era lui [ὅτι υἱὸς γήρους ἦν αὐτῷ], și i-a făcut lui hiton pestriț [χιτῶνα ποικίλον].

4. Și au văzut frații săi că pe el tatăl [lor] îl iubește [mai mult] decât pe toți fiii săi [și] l-au urât pe el [ἐμίσησαν αὐτὸν] și nu puteau a-i grăi lui nimic de pace [καὶ οὐκ ἐδύναντο λαλεῖν αὐτῷ οὐδὲν εἰρηνικόν][1].

5. Și Iosif a fost visând vis [și] l-a vestit pe el fraților săi.

6. Și le-a zis lor: „Auziți visul acesta pe care am fost visându-l!

7. Îmi închipuiam [că] voi [erați] a lega snopi în mijlocul câmpului și s-a ridicat snopul meu și a fost stând drept. Și au fost învârtindu-se snopii voștri [și] s-au închinat snopului meu”.

8. Și i-au zis frații săi: „Oare, împărățind, vei împărăți pe[ste] noi? Sau, domnind, vei domni [peste] noi?”. Și au adăugat încă a-l urî pe el pentru visele sale [καὶ προσέθεντο ἔτι μισεῖν αὐτὸν ἕνεκεν τῶν ἐνυπνίων αὐτοῦ] și pentru cuvintele sale [καὶ ἕνεκεν τῶν ῥημάτων αὐτοῦ].

9. Și a văzut alt vis și l-a povestit pe el tatălui său și fraților săi. Și a zis: „Iată, am visat alt vis! Cum soarele și luna și 11 stele se închinau la mine”.

10. Și l-a certat lui [pe el] tatăl său și i-a zis lui: „Ce [este] visul acesta, pe care ai fost visându-l?! Atunci, venind, voi merge și eu și mama ta și frații tăi, să ne închinăm ție [până] la pământ?”.

11. Și l-au gelozit pe el frații săi, dar tatăl său a păzit cuvântul [ὁ δὲ πατὴρ αὐτοῦ διετήρησεν τὸ ῥῆμα][2].

12. Și au fost mergând frații săi [pentru] a paște oile tatălui lor întru Sihem [Συχέμ].

13. Și a zis Israil către Iosif: „[Oare] nu frații tăi păstoresc în Sihem? Vino, [pentru ca] să te trimit pe tine către ei!”. Și i-a zis lui: „Iată, eu [sunt]!”.

14. Și Israil i-a zis lui: „Mergând, vezi dacă sunt sănătoși frații tăi și oile și vestește-mi mie!”. Și l-a trimis pe el din valea Hebronului [τῆς κοιλάδος τῆς Χεβρων] și a venit întru Sihem.

15. Și l-a aflat pe el omul, rătăcind în câmp, și l-a întrebat pe el omul, zicându-i: „Ce cauți?”.

16. Iar el i-a zis: „Pe frații mei îi caut! Vestește-mi mie, unde păstoresc?”.

17. Și i-a zis lui omul: „S-au depărtat de aici! Căci i-am auzit pe ei, zicându-și: «Să mergem întru Dotaim [Δωθαϊμ]!»”. Și a fost mergând Iosif după frații săi și i-a aflat pe ei în Dotaim.

18. Și l-au văzut mai înainte pe el, de departe, mai înainte [ca] să se apropie el către ei, și se înrăiau [ca] să-l omoare pe el [καὶ ἐπονηρεύοντο τοῦ ἀποκτεῖναι αὐτόν].

19. Și au [a] zis fiecare către fratele său: „Iată [ἰδοὺ], visătorul acela vine [ὁ ἐνυπνιαστὴς ἐκεῖνος ἔρχεται]!

20. Acum, așadar, veniți să-l omorâm pe el și să-l aruncăm pe el într-una din gropi și vom zice: «Fiara cea rea l-a mâncat pe el»! Și vom vedea ce va fi [vor fi] visurile sale”.

21. Și a auzit Rubin [și] l-a izbăvit pe el din mâinile lor [ἐξείλατο αὐτὸν ἐκ τῶν χειρῶν αὐτῶν] și a zis: „Nu îl veți lovi pe el întru suflet [οὐ πατάξομεν αὐτὸν εἰς ψυχήν]”.

22. Și le-a zis lor Rubin: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l pe el întru groapa aceasta, cea din pustie, dar mâna să nu v-o aduceți asupra lui!”. Pentru că [el căuta] să-l izbăvească pe el din mâinile lor și să-l dea înapoi pe el tatălui său.

23. Și a fost, când a venit Iosif către frații săi, [că] l-au dezbrăcat pe Iosif de hitonul cel pestriț, cel dimprejurul său.

24. Și l-au luat pe el [și] l-au aruncat întru groapă. Iar groapa [era] goală, [căci] apă nu avea.

25. Și au șezut să mănânce pâine. Și au privit [cu] ochii [și] au văzut. Și, iată, călătorii ismailitei veneau din Galaad [Γαλαάδ] și cămilele lor [erau] umplute de tămâi și de rășină și de smirnă și mergeau să coboare întru Egiptos!

26. Iar Iudas a zis către frații săi: „Ce folos [avem], dacă avem să-l ucidem pe fratele nostru și avem să ascundem sângele său?

27. Veniți să-l vindem pe el ismailiteilor acestora, iar mâinile noastre să nu fie pe[ste] el, că[ci] fratele nostru și trupul nostru este!”. Și l-au ascultat frații săi.

28. Și mergeau pe lângă [ei] oamenii, madiineii [μαδιηναῖοι], negustorii [aceia] și l-au tras și l-au ridicat pe Iosif din groapă și l-au vândut pe Iosif ismailiteilor [cu] 20 de galbeni și [aceia] l-au coborât pe Iosif întru Egiptos.

29. Și Rubin s-a întors la groapă și nu îl vede pe Iosif în groapă și și-a rupt veșmintele sale.

30. Și s-a întors către frații săi și a zis: „Copilașul nu este! Iar eu, unde merg încă?”.

31. Și au luat hitonul lui Iosif, au înjunghiat un ied de capră și au mânjit hitonul [cu] sânge.

32. Și au trimis hitonul cel pestriț și l-au dus tatălui lor și i-au zis: „Pe acesta l-am aflat! Cunoaște, dacă este hitonul fiului tău sau nu!”.

33. Și l-a cunoscut pe el și a zis: „Hitonul fiului meu este! Fiara cea rea l-a mâncat pe el, fiara l-a apucat pe Iosif”.

34. Și Iacov și-a rupt veșmintele sale și și-a pus pânză de sac pe șalele sale și plângea pe fiul său zile multe.

35. Și au fost adunându-se toți fiii săi și fiicele și au venit să-l mângâie pe el. Și nu voia a fi mângâiat, zicând că: „Mă voi coborî către fiul meu [καταβήσομαι πρὸς τὸν υἱόν μου], plângând [πενθῶν], întru Iad [εἰς ᾍδου]!”. Și l-a plâns pe el tatăl său.

36. Iar madiineii l-au vândut pe Iosif întru Egiptos lui Petefris[3], eunucului lui Farao [Φαραώ], întâiului între bucătari [ἀρχιμαγείρῳ].

---

[1] Nu puteau să îi spună lucruri bune. Ura din ei nu îi lăsa să îi vorbească frumos.

[2] A păzit cuvântul acesta în inima sa.

[3] De la forma de N. Πετεφρης. În text este D.