Facerea, cap. 39, cf. LXX

1. Iar Iosif a fost coborât întru Egiptos și l-a dobândit pe el Petefris, eunucul lui Farao, întâiul între bucătari, om egiptios/ egiptean, din mâna ismailiteilor, care l-au coborât pe el acolo.

2. Și Domnul era cu Iosif și era omul câștigând [καὶ ἦν ἀνὴρ ἐπιτυγχάνων] și a fost în casă, lângă domnul egiptean.

3. Și cunoscuse domnul său că Domnul [era] împreună cu el și, câte are să facă, Domnul bine-îndreaptă în mâinile sale [Κύριος εὐοδοῖ ἐν ταῖς χερσὶν αὐτοῦ].

4. Și a aflat Iosif har înaintea domnului său [καὶ εὗρεν Ιωσηφ χάριν ἐναντίον τοῦ κυρίου αὐτοῦ] și bine îi plăcea lui și l-a pus pe el peste casa sa și toate câte erau ale sale le-a dat prin mâna lui Iosif [ἔδωκεν διὰ χειρὸς Ιωσηφ].

5. Și a fost, după [ce a fost] să fie pus el peste casa sa și peste toate câte erau ale sale, și [că] a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif. Și s-a făcut binecuvântarea Domnului [καὶ ἐγενήθη εὐλογία Κυρίου] în toate averile sale, în casă și în câmp,

6. și a lăsat toate câte erau ale sale întru mâinile lui Iosif. Și nu cunoscuse nimic [din] cele pentru sine, afară de pâinea pe care o mânca el. Și Iosif era bun [cu] chipul și frumos [cu] fața foarte.

7. Și a fost după cuvintele acestea și a pus femeia domnului său ochii ei pe Iosif [καὶ ἐπέβαλεν ἡ γυνὴ τοῦ κυρίου αὐτοῦ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῆς ἐπὶ Ιωσηφ] și i-a zis: „Culcă-te cu mine [κοιμήθητι μετ᾽ ἐμοῦ]!”.

8. Dar el nu voia. Și i-a zis femeii domnului său: „Dacă domnul meu nu cunoaște din cauza mea nimic în casa sa și toate câte este [sunt] ale sale le-a dat întru mâinile mele

9. și nu [este] nimeni în casa aceasta mai presus de mine și nici [nu] a fost ridicat de la mine nimic afară de tine, pentru că tu a fi [ești] femeia sa, și [atunci] cum să fac acest cuvânt rău și voi păcătui [să păcătuiesc] înaintea lui Dumnezeu?

10. Și când îi grăia lui Iosif zi de zi, și [el] nu i-a ascultat ei [pentru] a dormi cu ea, [ca] să se împreune [cu] ea.

11. Și a fost ziua aceea oarecare, [când] a intrat Iosif întru casă [pentru] a-și face lucrurile sale și nimeni [din] cei din casă [nu] era înăuntru.

12. Și l-a tras pe el de veșminte, zicându-i: „Culcă-te cu mine!”. Și a lăsat veșmintele sale în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară.

13. Și a fost, cum a văzut că a lăsat veșmintele sale în mâinile ei, și a fugit și a ieșit afară,

14. și [că] a chemat pe cei fiind în casă și le-a zis lor, zicându-le: „Vedeți, ne-a adus nouă slujitor evreos[1]/ evreu, [pentru] a-și bate joc nouă [de noi]! A intrat către mine, zicându-mi: «Culcă-te cu mine!». Și am strigat [cu] glas mare.

15. Și când [a fost] să audă el că am înălțat glasul meu și am strigat, a lăsat veșmintele sale la mine, a fugit și a ieșit afară”.

16. Și a lăsat veșmintele lângă ea, până a venit domnul întru casa sa

17. și i-a grăit lui după cuvintele acestea, zicându-i: „A intrat către mine slujitorul evreu, pe care l-ai adus către noi, [ca] să-și bată joc mie [de mine], și mi-a zis mie: «Voi fi culcându-mă cu tine [κοιμηθήσομαι μετὰ σοῦ]!».

18. Iar cum a auzit că am înălțat glasul meu și am strigat, a lăsat veșmintele sale lângă mine și a fugit și a ieșit afară”.

19. Și a fost, cum a auzit domnul său cuvintele femeii sale, câte a grăit către el, zicându-i: „Așa mi-a făcut mie slujitorul tău!”, și [că] a fost mâniindu-se [cu] urgie [καὶ ἐθυμώθη ὀργῇ].

20. Și l-a luat domnul pe Iosif [și] l-a aruncat pe el întru fortăreață, întru locul în care cei legați ai împăratului se țin acolo întru fortăreață.

21. Și Domnul era cu Iosif [καὶ ἦν Κύριος μετὰ Ιωσηφ] și a vărsat asupra sa milă [καὶ κατέχεεν αὐτοῦ ἔλεος] și i-a dat lui har înaintea celui întâi dintre temniceri [καὶ ἔδωκεν αὐτῷ χάριν ἐναντίον τοῦ ἀρχιδεσμοφύλακος].

22. Și întâiul dintre temniceri a dat temnița prin mâna lui Iosif și pe toți cei care au fost aduși, câți [erau] în temniță, și toate câte se fac acolo.

23. [Și] nu era întâiul dintre temnicerii temniței, cunoscând [să cunoască] pentru el nimic, căci toate era[u] prin mâna lui Iosif. Pentru că Domnul a fi [era] împreună cu el și, câte el făcea, Domnul bine-îndrepta în mâinile sale.


[1] De la forma de N. ἐβραῖος, pentru că în text e forma de Ac.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *