Facerea, cap. 40, cf. LXX

1. Și, a fost după cuvintele acestea, [că] a păcătuit întâiul între paharnicii împăratului Egiptosului și întâiul între brutarii domnului lor, ai împăratului Egiptosului,

2. și a fost mâniindu-se Farao pe cei doi eunuci ai săi, pe întâiul între paharnici și pe întâiul între brutari,

3. și i-a pus pe ei sub paza de la temnicer, întru temniță, întru locul [în] care Iosif fusese adus acolo.

4. Și întâiul între temniceri i-a dat pe ei lui Iosif și a stat lângă ei și erau [în toate] zilele în paza [sa].

5. Și amândoi au văzut vis, fiecare vis într-o noapte [ἑκάτερος ἐνύπνιον ἐν μιᾷ νυκτὶ][1], [iar] vedenia visului [ὅρασις τοῦ ἐνυπνίου] său [lor], a întâiului între paharnici și a întâiului între brutari, care erau ai împăratului Egiptosului, care fiind [erau] în temniță, [era aceasta].

6. Și a intrat către ei Iosif de dimineață și i-a văzut pe ei și erau tulburați.

7. Și îi întreba pe eunucii lui Farao, care erau împreună cu el în temniță, lângă domnul său, zicându-le: „Ce [este], că fețele voastre [sunt] posomorâte astăzi?”.

8. Și ei i-au zis lui: „Vis am văzut și tălmăcitor nu este [pentru] el”. Iar Iosif le-a zis lor: „[Oare] nu prin Dumnezeu este tălmăcirea lor [οὐχὶ διὰ τοῦ Θεοῦ ἡ διασάφησις αὐτῶν ἐστιν]? Așadar, povestiți-mi mie!”.

9. Și întâiul între paharnici i-a povestit visul său lui Iosif și i-a zis: „În somnul meu era via înaintea mea,

10. iar în vie [erau] trei vițe și ea, odrăslind, a scos vlăstari, [iar] ciorchinii de strugure [erau] copți.

11. Și potirul lui Farao [era] în mâna mea. Și am luat strugurele și l-am stors pe el întru potir și am dat potirul întru mâinile lui Farao”.

12. Iar Iosif i-a zis lui: „Aceasta [este] tâlcuirea sa: cele trei vițe, trei zile sunt.

13. Încă 3 zile și va fi amintindu-și Farao de stăpânirea ta și te va repune pe tine în păhărnicia ta și vei da potirul lui Farao întru mâna sa, după stăpânirea ta cea mai dinainte, cum erai turnându-i.

14. Dar amintește-ți de mine, în[tru] tine, când bine are să-ți fie ție, și vei face în[tru] mine milă și vei fi amintindu-ți despre mine lui Farao și mă vei scoate pe mine din fortăreața aceasta!

15. Că[ci cu] hoție am fost răpit din pământul evreilor [ὅτι κλοπῇ ἐκλάπην ἐκ γῆς εβραίων] și aici nu am făcut nimic[2], dar m-au aruncat pe mine în groapa aceasta”.

16. Și întâiul între brutari a văzut că drept a tâlcuit și i-a zis lui Iosif: „Și eu am văzut vis! Și mi se părea a ridica trei coșuri de pâini pe capul meu.

17. Iar în coșul de deasupra [erau] din toate felurile, pe care împăratul Farao le mănâncă. [Și era și] lucrul făcător de pâine, iar păsările cerului le mâncau pe acestea din coșul de deasupra capului meu”.

18. Și Iosif a fost răspunzându-i [și] i-a zis lui: „Aceasta [este] tâlcuirea sa: cele trei coșuri, trei zile sunt.

19. Încă trei zile [și] Farao va lua capul tău de la tine și te va spânzura pe tine pe lemn și va [vor] mânca păsările cerului cărnurile tale de la tine”.

20. Și a fost în a treia zi, [căci] ziua de naștere era a lui Farao, și a făcut ospăț tuturor slujitorilor săi. Și a fost amintindu-și, în mijlocul slujitorilor săi, de stăpânirea întâiului dintre paharnici și de stăpânirea întâiului dintre brutari.

21. Și a repus pe cel întâi între paharnici în stăpânirea sa și [el] a dat potirul întru mâna lui Farao,

22. iar pe cel întâi între brutari l-a spânzurat, precum le-a tălmăcit lor Iosif.

23. Dar cel întâi între paharnici nu a fost amintindu-și de Iosif, ci l-a uitat pe el.


[1] Au visat amândoi în aceeași noapte.

[2] Nu am făcut nimic rău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *