Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [19]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea I
3. Despre nașterea de [care am zis] mai sus, nici măcar Îngerii înșiși nu cunosc. Ei arată cu claritate aceasta, prin ceea ce le este propriu și prin simbol, [adică] acoperindu-și fața și capul. Ei își acoperă fețele cu două aripi și picioarele cu [alte] două [aripi][1], sugerând simbolic gândurile lor:
Chiar dacă suntem minți, nu știm nimic cu claritate despre cele două nașteri[2]. Cele două aripi ca un văl/ cortină reprezintă aceasta. Nici nu vă putem spune nimic despre ele vouă, oamenilor. Picioarele noastre ar fi [simbolizează] trecerea cugetărilor de la noi la voi, spre a vi le împărtăși, vouă, oamenilor, care ați fost așezați ultimii și după noi.
Zburăm doar cu două aripi[3]. Dar prin zborul nostru arătăm că suntem iscoditori, în așteptare și pururea străduindu-ne și căutând să cunoaștem ceva despre cele două nașteri. Prin căutările noastre, ca prin niște aripi, suntem pururea purtați mai departe, dar încă nu am găsit odihnă din întrariparea noastră. Odihna vine din descoperirea a ceea ce este căutat, și aceasta este ca un cuib pentru zborul minții ce cutreieră în căutarea sa. Știm despre cele două nașteri ale Cuvântului, dar nu le înțelegem deloc. Și din această cauză zburăm veșnic.
Într-adevăr, cunoaștem felul în care toate făpturile vii au venit întru ființă: toate cele din aer și cele de pe pământ. Vulturul și leul și taurul sunt imagini [simboluri] ale cunoașterii noastre despre aceste lucruri. Înțelegem nu numai acestea, dar și pe cel care este cel mai cinstit dintre creaturile vii: omul. De aceea, purtăm asupra noastră tiparul feței sale[4]. Dar nicăieri nu există o fire care să fi venit întru ființă – și cu siguranță nici a noastră – și care să poată să-L cunoască și să vorbească despre Dumnezeu[5].
Dumnezeu Tatăl a ascuns de noi nașterea de jos [a Fiului, pe pământ], după trup. Cu adevărat, a fost taina care din veșnicie a fost ascunsă de toți[6]. El v-a îngăduit mai întâi vouă, fiilor oamenilor, să aflați despre aceasta. Și apoi, mai târziu, prin Biserica voastră, am cunoscut-o și noi[7].
[1] Cf. Is. 6, 2.
[2] Ale Fiului lui Dumnezeu: cea din veșnicie, din Tatăl, și cea în timp sau cu trup, din Preacurata Fecioară.
[3] Ibidem.
[4] Cf. Iez. 1, 10. A se vedea Cartea Sfântului Profet Iezechiil, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, București, 2022, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2022/03/15/cartea-sfantului-profet-iezechiil-editia-liturgica/: „Și asemănarea fețelor lor [era] fața omului și fața leului din cele de-a dreapta ale celor patru și fața vițelului din cele de-a stânga ale celor patru și fața vulturului [din] cele patru”.
[5] Despre ceea ce este El în esența/ ființa Sa.
[6] Cf. Ef. 3, 9; Col. 1, 26.
[7] Cf. Ef. 3, 10. A se vedea Epistola către Efeseni, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2015, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2015/01/20/epistola-catre-efeseni/: „Mie, celui mai mic [dintre] toți Sfinții, mi s-a dat harul acesta, [adică acela de] a binevesti neamurilor nepătrunsa bogăție a lui Hristos și [de] a lumina [pe toți], care [este] iconomia tainei celei ascunse din veci, în Dumnezeu, Cel care a zidit toate [prin Iisus Hristos]. Ca să se facă cunoscute acum începătoriile și stăpânirile, în cele cerești, prin Biserică, [adică] înțelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu, după sfatul [din] veci pe care l-a făcut în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Ef. 3, 8-11).