Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [21]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

Cartea I

XI. 1. Dumnezeiasca Scriptură numește adesea nu numai puterile împotrivitoare, ci și neamurile păgâne ca ape sau adâncuri/ abisuri, peste care zace întunericul răutății. Din această cauză, trebuie să aducem la lumină mărturiile profetice despre acest lucru. David, spre exemplu, zice: „Adânc pe adânc cheamă”[1]. Într-adevăr, adâncul – mulțimea neamurilor care erau odinioară în întuneric[2] – acum îndeamnă poporul evreu să Îl cunoască pe Dumnezeu.

Căci unii au cugetat că cele două nume pentru cele două ape înseamnă două feluri de neamuri. Poporul neamurilor păgâne, peste care a fost întunericul, sunt adâncul/ abisul. Poporul neamului evreiesc, peste care S-a purtat Duhul dumnezeieștilor Scripturi, dar nu a rămas [peste el], sunt apa[3].

Despre aceste două ape s-a spus, de asemenea: „Și în ziua aceea va ieși apă vie din Ierusalim: jumătatea ei întru marea cea dintâi și jumătatea ei întru marea cea de apoi”[4]. Asemenea, Profetul Amvacum zice: „Și ai pus întru mare caii Tăi, [ei] tulburând apă multă”[5]. Vrea să spună că Sfinții Îngeri și Apostolii sunt „caii” lui Hristos. De aceea, la intrarea acestor cai, „s-au înspăimântat și s-au tulburat abisurile, mulțimea sunetului apelor”[6].

Iar versetul: „Lăudați-L pe Domnul din pământ, balaurii și toate abisurile!”[7] este cântat despre neamurile păgâne. „Balaurii” sunt conducătorii lor sălbatici de mai înainte.

2. Așadar, deoarece există astfel de mărturii, nu ar trebui să fii în îndoială când zice: „și întunericul [era] deasupra abisului”[8], înainte de lumină. Vorbește despre adunarea neamurilor păgâne, care odinioară era în întuneric. Era întunericul ateismului/ necredinței, întunericul violenței, întunericul superstiției, întunericul idolatriei și al tuturor celorlalte păcate, înainte de venirea și de arătarea adevăratei Lumini, Hristos[9].

Deci numai pentru acest motiv, Scriptura așază întunericul înaintea luminii: pentru că mai înainte eram rătăcitori, iar apoi am urmat Lumina. De aceea, mai întâi a fost Legea cea întunecată, și apoi Vestea cea Bună. Și tot de aceea, întâi a fost seară și apoi ziuă[10].

Și de aceea a fost menit ca [lumea] să înceapă de duminică seara, căci am trecut de la întunericul morții la lumina Învierii[11]. Dacă lucrurile nu stau așa, atunci a fost nepotrivit și nelalocul lui ca Dumnezeu să numească întunericul înaintea luminii și îndată, la început, să fi făcut creația Sa întunecată.


[1] Ps. 41, 8.

[2] Cf. Is. 8, 23 – 9, 1;  Mt. 4, 15-16.

[3] Cf. Fac. 1, 2.

[4] Zah. 14, 8. A se vedea: Cartea Sfântului Profet Zaharias, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2019, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2019/08/31/cartea-sfantului-profet-zaharias/.

[5] Amv. 3, 15. A se vedea Cartea Sfântului Profet Amvacum, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2015, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2015/10/21/cartea-sfantului-profet-amvacum/.

[6] Ps. 76, 17.

[7] Ps. 148, 7.

[8] Fac. 1, 2.

[9] Cf. In. 1, 9; I In. 2, 8,

[10] Cf. Fac. 1, 5.

[11] Cf. In. 5, 24; I In. 3, 14.