Facerea, cap. 41, cf. LXX
1. Și a fost, după doi ani de zile, [că] Farao a văzut vis. Se făcea a sta lângă râu.
2. Și, iată, ca și [când] din râu suiau 7 vaci, frumoase [cu] chipul și alese [cu] trupurile, și pășteau din iarbă!
3. Dar alte 7 vaci se suiau după acestea din râu, urâte [cu] chipul și slabe [cu] trupurile, și pășteau lângă vaci, lângă buza râului.
4. Și au mâncat cele 7 vaci urâte și slabe [cu] trupurile [pe] cele 7 vaci frumoase [cu] chipul și alese și a fost sculându-se Farao.
5. Și a fost visând [și] a doua oară. Și, iată, 7 spice se suiau dintr-o rădăcină, [fiind] alese și bune!
6. Dar alte 7 spice, mici și stricate de vânt, creșteau după ele.
7. Și au înghițit cele 7 spice mici și stricate de vânt [pe] cele 7 spice alese și pline și a fost sculându-se Farao și [acesta] era visul[1].
8. Și s-a făcut dimineață și era tulburat sufletul său. Și a trimis [și] a chemat pe toți tălmăcitorii Egiptosului și pe toți cei înțelepți ai săi și Farao le-a povestit lor visul. Dar nu era lui Farao vestitorul acestuia.
9. Și a grăit întâiul între paharnici către Farao, zicându-i: „Păcatul meu mi-l aduc aminte astăzi.
10. Farao a fost urgisindu-se [asupra] slujitorilor săi și ne-a pus pe noi sub pază, în casa celui întâi între bucătari, și pe mine și pe întâiul între brutari.
11. Și am văzut vis într-o noapte, și eu și el, fiecare după visul său am văzut.
12. Și era acolo, împreună cu noi, tânărul, slujitorul evreu al întâiului între bucătari, și i-am povestit lui și [el] ne-a tălmăcit nouă.
13. Și a fost făcându-se, precum ne-a tălmăcit, [că] așa s-a și întâmplat: și [ca] eu să fiu întors la stăpânirea mea, iar acela să fie spânzurat”.
14. Și a trimis Farao [și] l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos pe el din fortăreață și l-au bărbierit pe el și i-au schimbat veșmintele sale și a venit către Farao.
15. Și Farao i-a zis lui Iosif: „Vis am văzut și tălmăcitor nu este [pentru] acesta. Dar eu am auzit despre tine zicându-se [că] ai auzit tu visurile [și ai știut] să le tălmăcești pe ele”.
16. Și Iosif a fost răspunzându-i lui Farao [și] i-a zis: „Fără de Dumnezeu nu va fi răspunzându-se mântuirea lui Farao [ἄνευ τοῦ Θεοῦ οὐκ ἀποκριθήσεται τὸ σωτήριον Φαραω]!”.
17. Și a grăit Farao lui Iosif, zicându-i: „În somnul meu părea să stau lângă buza râului.
18. Și ca din râu suiau 7 vaci frumoase [cu] chipul și alese [cu] trupurile și pășteau din iarbă.
19. Și, iată, alte 7 vaci suiau după ele din râu, rele și urâte [cu] chipul și slabe [cu] trupurile, precum n-am văzut [ca] acestea mai urâte în tot pământul Egiptosului!
20. Și au mâncat cele 7 vaci urâte și slabe [pe] primele 7 vaci frumoase și alese.
21. Și au intrat întru pântecele lor și nu au fost arătate [nu s-au mai arătat], că[ci] au intrat[2] întru pântecele lor, iar fețele lor [erau] urâte ca și la început. Și am fost sculându-mă [și] am fost adormind [la loc].
22. Și am văzut din nou în somnul meu și ca 7 spice se suiau dintr-o rădăcină, [fiind] pline și bune.
23. Dar alte 7 spice, mici și stricate de vânt, creșteau ținându-se de ele.
24. Și au înghițit cele 7 spice mici și stricate de vânt [pe] cele 7 spice bune și pline. Așadar, am zis tălmăcitorilor [acestea] și nu era cel care îmi vestește mie”.
25. Iar Iosif i-a zis lui Farao: „Visul lui Farao unul este [τὸ ἐνύπνιον Φαραω ἕν ἐστιν][și], câte Dumnezeu face [ὅσα ὁ Θεὸς ποιεῖ], i-a arătat lui Farao [ἔδειξεν τῷ Φαραω].
26. Cele 7 vaci bune, 7 ani este [sunt], iar cele 7 spice bune, 7 ani este [sunt], [iar] visul lui Farao unul este[3].
27. Și cele 7 vaci slabe, suindu-se după ele, 7 ani este [sunt], iar cele 7 spice mici și stricate de vânt vor fi 7 ani de foamete.
28. Iar cuvântul pe care i l-am zis lui Farao [acesta este], [căci] câte Dumnezeu face, i-a arătat lui Farao.
29. Iată, 7 ani vine bunăstarea cea multă [εὐθηνία πολλὴ] în tot pământul Egiptosului!
30. Dar vor veni 7 ani de foamete după aceștia și [oamenii] vor uita de săturarea din tot pământul Egiptosului și foametea va mistui pământul [καὶ ἀναλώσει ὁ λιμὸς τὴν γῆν].
31. Și nu va fi cunoscută bunăstarea pe pământ de foametea care va fi după acestea, căci tare va fi foarte [ἰσχυρὸς γὰρ ἔσται σφόδρα][4].
32. Iar pentru [că a fost] să fie îndoit de două ori visul lui Farao, [s-a făcut aceasta], că[ci] va fi adevărat cuvântul de la Dumnezeu [ἀληθὲς ἔσται τὸ ῥῆμα τὸ παρὰ τοῦ Θεοῦ] și Se va grăbi Dumnezeu să-l facă pe el [καὶ ταχυνεῖ ὁ Θεὸς τοῦ ποιῆσαι αὐτό].
33. Așadar, acum socotește[5] un om înțelept și priceput și pune-l pe el peste pământul Egiptosului!
34. Și să facă Farao și să pună guvernatori peste pământ și să dea a 5-a parte [din] toate roadele pământului Egiptosului [în] cei 7 ani de bunăstare!
35. Și să adune toate mâncărurile celor 7 ani care vin, ai acestora buni, și să se strângă grâul sub mâna lui Farao, [iar] mâncărurile în cetăți să fie păzite!
36. Și va fi [vor fi] mâncărurile, care au fost păzite în pământ, spre cei 7 ani de foamete, care vor fi în pământul Egiptosului, și nu va fi nimicit pământul în foamete”.
37. Și a[u] plăcut cuvintele înaintea lui Farao și înaintea tuturor slujitorilor săi.
38. Și a zis Farao tuturor slujitorilor săi: „Nu vom afla astfel de om [μὴ εὑρήσομεν ἄνθρωπον τοιοῦτον], care are Duhul lui Dumnezeu în el [ὃς ἔχει Πνεῦμα Θεοῦ ἐν αὐτῷ]!”.
39. Și i-a zis Farao lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ți-a arătat ție toate acestea [ἐπειδὴ ἔδειξεν ὁ Θεός σοι πάντα ταῦτα], nu este om mai înțelept și mai priceput [decât] tine.
40. Tu vei fi în casa mea și pe gura ta o va asculta tot poporul meu. Fără numai [cu] tronul te voi depăși eu [pe] tine”.
41. Și Farao i-a zis lui Iosif: „Iată, te pun pe tine astăzi peste tot pământul Egiptosului!”.
42. Și a scos Farao inelul din mâna sa [și] l-a pus pe el pe mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat pe el [în] veșmânt de in și a pus lanț de aur împrejurul gâtului său.
43. Și l-a suit pe el în carul al 2-lea al său și a vestit înaintea sa vestitorul și l-a pus pe el peste tot pământul Egiptosului.
44. Și Farao i-a zis lui Iosif: „Eu [sunt] Farao! Afară de tine nu va ridica nimeni mâna sa peste tot pământul Egiptosului.
45. Și a chemat Farao numele lui Iosif: Psontomfanih [Ψονθομφανηχ]. Și i-a dat-o lui pe Asennet [Ασεννεθ], pe fiica lui Petefris, a preotului cetății Soarelui, lui de femeie.
46. Și Iosif era de 30 de ani când a stat înaintea lui Farao, a împăratului Egiptosului. Și a ieșit Iosif de la fața lui Farao și a trecut prin tot pământul Egiptosului.
47. Și a făcut pământul, în cei 7 ani de bunăstare, snopi.
48. Și a adunat toate mâncărurile celor 7 ani, în care era [a fost] bunăstare în pământul Egiptosului, și a pus mâncărurile în cetăți. [Și] mâncărurile câmpurilor cetății, cele dimprejurul ei, le-a pus în aceasta.
49. Și a adunat Iosif grâu ca nisipul mării, mult foarte, până nu puteau să numere, că nu era numărul [său].
50. Iar lui Iosif i s-au făcut doi fii, mai înainte să vină cei 7 ani de foamete, pe care i-a născut lui Asennet, fiica lui Petefris, a preotului cetății Soarelui.
51. Și a chemat Iosif numele celui întâi-născut Manassi [Μανασσῆ], că[ci] „Dumnezeu a făcut să uit eu toate durerile mele și toate cele ale tatălui meu”.
52. Iar numele celui de-al doilea l-a chemat Efrem [Ἐφραίμ], că[ci] „Dumnezeu m-a sporit pe mine în pământul smereniei mele [ηὔξησέν με ὁ Θεὸς ἐν γῇ ταπεινώσεώς μου]”.
53. Și au trecut cei 7 ani de bunăstare, care au fost în pământul Egiptosului,
54. și au început cei 7 ani de foamete să vină, precum a zis Iosif. Și a fost foamete în tot pământul, dar în tot pământul Egiptosului erau pâini.
55. Și flămânzea tot pământul Egiptosului și a strigat poporul către Farao pentru pâini. Și a zis Farao [la] toți egiptii/ egiptenii: „Mergeți către Iosif și, ce are să vă zică vouă, faceți!”.
56. Și foametea era pe fața a tot pământul. Și a deschis Iosif toate grânarele [πάντας τοὺς σιτοβολῶνας] și vindea [la] toți egiptenii.
57. Și toate țările au venit înspre Egiptos, [pentru] a cumpăra de la Iosif, căci a stăpânit foametea în tot pământul [ἐπεκράτησεν γὰρ ὁ λιμὸς ἐν πάσῃ τῇ γῇ].
[1] Pe care îl avusese.
[2] Au rămas în ele.
[3] Cele două vise spun același lucru.
[4] Foametea va fi foarte multă.
[5] Caută un om.