Eugen Barbu, Groapa [13]
Eugen Barbu, Groapa, ediție revăzută, text definitiv, Ed. 100 + 1 Gramar, București, 1997, text preluat de la virtual-project.eu, în format PDF, 337 p.
Aveau „sămânță de vorbă”, p. 273, chef de vorbă. Râsul veninos, p. 273. Superstiția că pisica ce trece pe sub dric poate lua sufletul mortului și să-l facă strigoi, p. 275. Dumnezeu îi strânge p-ăia buni, p. 275. Țuluc, p. 275; „o noapte slută”, p. 278; femeia, după ce făcuse dragoste, avea „chipul răvășit și ațâțat”, p. 278; cel bătrân aude cum s-au înțeles să îl înșele sexual, p. 278.
Pitaci[1], p. 280; husăn, p. 280, un fraier[2]; „cel tânăr mușca dintr-un hartan [bucată[3]] de pasăre”, p. 285; și după ce îl străpunge pe ucenicul infidel, p. 287, Bozoncea o scoate pe Didina afară în pielea goală, pe timp de iarnă și o bate în văzul tuturor, p. 288.
„o scăim la fas”, p. 290, ne-o luăm la cap[4]; ecsivă, p. 290[5]; Paraschiv vine să fure mireasa, p. 293, și îl lovește în inimă pe Bozoncea, p. 294. După care o dă pe Didina tuturor ca să o batjocorească, crezând că ea l-a vândut, p. 294.
Încliftați, p. 295, dichisiți[6]; Oacă, p. 296; „Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie”, p. 297; mamele, după ce își spălau copiii, îi punea „să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile”, p. 297; Tilică era frizer, p. 298; după multă ploaie, autorul observă că „ploaia ostenise”, p. 301.
Mucegaiul de după ploaie, p. 302; vrăjitoarea care făcea toate relele, p. 303; datul în cărți, p. 305-306; Pandele i-a spus lui Stere: „Binele pe care vrei să-l faci lumii începe de la binele pe care ți-l faci ție”, p. 310; numele total: Stere Drăgănoiu, p. 310.
Mitică Ciolan, p. 312, era „dărâmat de osteneală”, p. 313; „Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare”, p. 314; lăutarii, speriați, încep să cânte pentru ca să alunge lupii, p. 316; și autorul subliniază: „Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului”, p. 316.
Erau 9 lupi în jurul lăutarilor, p. 316. Haita de lupi îl mănâncă prima oară pe Neacșu, p. 318; doar Anghel mai rămâne în viață, p. 320. Marghioala lui Mială, p. 321. Ieșirea din iarnă, p. 322, e totuna cu mai trăim. Încă mai trăim. Și lumea venea la Marghioala pentru morcovi, p. 323. Căci morcovii erau „verzitură de împrospătat sângele”, p. 323.
Primarul se ocupa cu adusul nisipului, p. 324; primarul Rigo promite că va pava străzile, p. 325; primarul era liberal, p. 325; dar, de fapt, era vorba despre „viitorul” primar, pentru că nu era ales, p. 325. Numai că babele știau că politicienii sunt mincinoși, p. 326. Însă, l-au ales pe primar, dar acela și-a uitat promisiunile, p. 326.
Hoții erau mână în mână cu comisarii, p. 329. A lihoti, p. 329, a chihoti[7]. Și romanul acesta plin de realism și de suspans se termină într-o noapte de primăvară, rece și înaltă, pe când creștea iarba, p. 337.
[1] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/pitaci.
[2] Idem: https://dexonline.ro/definitie/husăn.
[3] Cf. https://dexonline.ro/definitie/hartan.
[4] Cf. https://dexonline.ro/definitie/scăi.
[5] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/ecsivă.