Facerea, cap. 43, cf. LXX

1. Și foametea s-a întărit pe pământ.

2. Și a fost, când au terminat să mănânce grâul pe care l-au adus din Egiptos, și [că] le-a zis lor tatăl lor: „Iar ați fost mergând [mergând], cumpărați-ne nouă puține mâncăruri!”.

3. Și i-a zis lui Iudas, zicându-i: „[Cu] mărturie s-a mărturisit nouă omul [acela], zicându-ne: «Nu veți vedea fața mea, dacă fratele vostru cel mai tânăr nu are să fie împreună cu voi».

4. Dacă, deci, trimiți pe fratele nostru împreună cu noi, ne vom coborî și avem să-ți cumpărăm ție mâncăruri.

5. Dar dacă nu trimiți pe fratele nostru împreună cu noi, nu vom merge, căci omul ne-a zis nouă, zicându-ne: «Nu veți vedea fața mea, dacă fratele vostru cel mai tânăr nu are să fie împreună cu voi»”.

6. Și Israil a zis: „De ce mi-ați făcut rău pe mine [mie], [când] ați vestit omului că este fratele vostru?”.

7. Iar ei i-au zis: „Întrebând, ne-a întrebat pe noi omul și de rudenia noastră, zicându-ne: «Dacă încă tatăl vostru trăiește? Dacă este fratele vostru?» și i-am vestit lui după întrebarea aceasta. Oare știuserăm [știam] că ne va zice nouă: «Aduceți pe fratele vostru!»?”.

8. Și Iudas a zis către Israil, tatăl său: „Trimite copilașul împreună cu mine și ne-am ridicat [ne vom ridica și] vom merge, pentru ca să trăim și să nu murim și noi și tu și gospodăria noastră!

9. Și eu îl aștept pe el [și] din mâna mea cere-l pe el! Iar dacă nu am să-l aduc pe el către tine și [nu] are să stea el înaintea ta, [ca] cel care am păcătuit voi fi către tine [în] toate zilele.

10. Căci dacă nu am [fi] întârziat, acum ne-am [fi] întors de două ori”.

11. Și le-a zis lor Israil, tatăl lor: „Dacă așa este[1], [atunci] aceasta faceți! Luați din roadele pământului în vasele voastre și coborâți omului daruri de rășină și de miere, tămâie și smirnă și terebint și nuci [κάρυα][2]!

12. Și îndoit[3] argint luați în mâinile voastre, [pentru] argintul [cu care] ați fost întorcându-vă în sacii voștri! Întoarceți-l împreună cu voi, ca nu cumva este [să fie] păcatul din neștiință [ἀγνόημά]!

13. Și pe fratele vostru luați-l [și], v-ați ridicat [ridicându-vă], coborâți către omul [acela]!

14. Iar Dumnezeul meu să vă dea vouă har înaintea omului [aceluia][ὁ δὲ Θεός μου δῴη ὑμῖν χάριν ἐναντίον τοῦ ἀνθρώπου] și să trimită pe fratele vostru cel unul și pe Veniamin! Căci eu, cu adevărat, cum am fost făcut fără copii, [iarăși] am fost făcut fără copii[4]”.

15. Și au luat oamenii darurile acestea și îndoit argint au luat în mâinile lor și pe Veniamin și s-au ridicat [și] au coborât întru Egiptos și au stat înaintea lui Iosif.

16. Și Iosif i-a văzut pe ei și pe Veniamin, pe fratele său, cel de-o mamă [τὸν ὁμομήτριον], și i-a zis celui [care era] peste casa sa: „Du-i pe oameni întru casă și înjunghie jertfe și gătește, căci împreună cu mine vor mânca oamenii [aceștia] pâini [la] amiază!”.

17. Și omul a făcut precum i-a zis Iosif și i-a dus pe oameni întru casa lui Iosif.

18. Și au văzut oamenii că au fost duși întru casa lui Iosif [și] au zis: „Pentru argintul dintâi care a fost înapoiat în sacii noștri, noi suntem aduși [acum], [pentru ca] să ne asuprească pe noi și să se pună asupra noastră [și] să ne ia pe noi întru slujitori și pe măgarii noștri”.

19. Și au venit către omul cel [care era] peste casa lui Iosif [și] i-au grăit lui în veranda casei [ἐν τῷ πυλῶνι τοῦ οἴκου],

20. zicându-i: „Rugămu-ne, doamne, am coborât întâi să cumpărăm mâncăruri.

21. Și a fost, când am venit spre să poposim [a poposi] și am deschis sacii noștri, și [că] acesta, argintul fiecăruia, [era] în sacul său. [De aceea,] argintul nostru, [măsurat] cu cumpăna, l-am întors acum în mâinile noastre

22. și alt argint am adus împreună cu noi, [pentru ca] să cumpărăm mâncăruri, [căci] nu am cunoscut cine a pus argintul întru sacii noștri”.

23. Și [omul] le-a zis lor: „Milostiv [este] vouă [ἵλεως ὑμῖν], nu vă temeți [μὴ φοβεῖσθε]! Dumnezeul vostru și Dumnezeul părinților voștri v-a dat vouă comori în sacii voștri [ὁ Θεὸς ὑμῶν καὶ ὁ Θεὸς τῶν πατέρων ὑμῶν ἔδωκεν ὑμῖν θησαυροὺς ἐν τοῖς μαρσίπποις ὑμῶν], iar argintul vostru bine-socotit îl am”. Și l-a scos către ei pe Simeon.

24. Și le-a adus apă [ca] să-și spele picioarele lor și le-a dat hrane măgarilor lor.

25. Și au pregătit darurile până să vină Iosif la amiază, căci au auzit că acolo va fi [vor fi] a prânzi.

26. Și a intrat Iosif întru casă și i-au adus lui darurile pe care le aveau în mâinile lor întru casă și i s-au închinat lui cu fața la pământ [καὶ προσεκύνησαν αὐτῷ ἐπὶ πρόσωπον ἐπὶ τὴν γῆν].

27. Și i-a întrebat pe ei: „Cum aveți [πῶς ἔχετε] [viața]?”. Și le-a zis lor: „Dacă este sănătos tatăl vostru, cel mai bătrân, [despre] care ați zis [că] încă trăiește [ἔτι ζῇ]?”.

28. Iar ei i-au zis: „Este sănătos slujitorul tău, tatăl nostru, [și] încă trăiește!”. Și le-a zis: „Binecuvântat [este] omul acela [de] Dumnezeu [εὐλογητὸς ὁ ἄνθρωπος ἐκεῖνος τῷ Θεῷ]!”. Și s-au aplecat [și] i s-au închinat lui.

29. Și Iosif a privit [cu] ochii [și] l-a văzut pe Veniamin, pe fratele său cel de-o mamă, și le-a zis: „Acesta [este] fratele vostru cel mai tânăr, pe care ați zis să-l aduceți către mine?”. Și i-a zis [lui]: „Dumnezeu să te miluiască pe tine [ὁ Θεὸς ἐλεήσαι σε], copile [τέκνον]!”.

30. Și a fost tulburat Iosif, căci erau adunate cele dinlăuntru ale sale pe[ntru] fratele său [συνεστρέφετο γὰρ τὰ ἔντερα αὐτοῦ ἐπὶ τῷ ἀδελφῷ αὐτοῦ], și căuta să plângă. Și a intrat întru cămară [și] a plâns acolo.

31. Și s-a spălat pe față [și] a ieșit [și] a fost stăpân pe sine [ἐνεκρατεύσατο] și a zis: „Puneți înainte pâinile!”.

32. Și i-au pus înaintea lui singur și lor pentru ei înșiși și egiptenilor, celor care prânzeau împreună cu ei, pentru ei înșiși, căci nu puteau egiptenii a mânca pâini împreună cu evreii, căci urâciune este [aceasta] egiptenilor.

33. Și au șezut înaintea sa cel întâi-născut, după bătrânețile sale, și cel mai tânăr, după tinerețea sa, și se uimeau oamenii, fiecare către fratele său.

34. Și s-au ridicat părți[5] de la el către ei și a fost mărită partea lui Veniamin, mai mult decât părțile tuturor, de 5 ori [în comparație] cu ale acelora. Și au băut și au fost îmbătându-se împreună cu el[6].


[1] Dacă așa trebuie să faceți.

[2] Prima prezență a nucilor în LXX.

[3] Luați de două ori mai mult argint în mâinile voastre!

[4] Căci eu, după ce l-am pierdut pe Iosif, acum îl pierd și pe Veniamin.

[5] Părți din mâncare.

[6] Împreună cu Sfântul Iosif.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *