Facerea, cap. 44, cf. LXX
1. Și Iosif a poruncit celui fiind [care era] peste casa sa, zicându-i: „Umpleți sacii oamenilor de mâncăruri, câte or să poată să ridice [fiecare], și puneți argintul fiecăruia în gura sacului [său]!
2. Iar vasul meu de băut, cel de argint, puneți-l întru sacul celui mai tânăr, [dar] și prețul grâului său!”. Și a fost făcându-se după cuvântul lui Iosif, precum [el] a zis.
3. [Și] s-a arătat dimineața[1] și oamenii au fost trimiși, ei și măgarii lor.
4. Și au ieșit ei [din] cetate, nu s-au îndepărtat [se îndepărtaseră prea] departe, și Iosif a zis celui [care era] peste casa sa: „Cel care te-ai ridicat [Ridicându-te], urmărește după oamenii [aceia][2] și îi vei prinde pe ei și le vei zice lor: «Pentru ce mi-ați răsplătit cele rele pentru cele bune?
5. Pentru ce ați furat vasul meu de băut, cel de argint? Nu este aceasta cu care bea domnul meu? Iar acela [cu] prezicere prezice în[tru] el. Cele rele ați săvârșit, pe care le-ați făcut»!”.
6. Și i-a aflat pe ei [și] le-a zis lor după cuvintele acestea[3].
7. Iar ei i-au zis lui: „Pentru ce grăiește domnul după cuvintele acestea? Să nu le fie slujitorilor tăi [ca] să se facă după cuvântul acesta!
8. Dacă argintul, pe care l-am aflat în sacii noștri, l-am înapoiat către tine din pământul Hanaan, cum să furăm din casa domnului tău argint sau aur?
9. Lângă care [dintre] slujitorii tăi ai să afli vasul de băut, să-l omori, iar noi vom fi slujitorii domnului nostru!”.
10. Iar el le-a zis: „Iar acum, precum ziceți, așa va fi! Omul, lângă care are să fie aflat vasul de băut, acela îmi va fi mie slujitor, iar voi curați veți fi”.
11. Și s-au grăbit și au dat jos [a dat jos] fiecare, pe pământ, sacul său, și au deschis [a deschis] fiecare sacul său.
12. Și a început a căuta de la cel mai bătrân, până a venit la cel mai tânăr și a aflat vasul de băut în sacul lui Veniamin.
13. Și și-au rupt veșmintele lor și și-au pus [și-a pus] fiecare sacul său pe măgarul său și s-au întors întru cetate.
14. Și a intrat Iudas și frații săi către Iosif, încă fiind el acolo, și au căzut înaintea sa la pământ [καὶ ἔπεσον ἐναντίον αὐτοῦ ἐπὶ τὴν γῆν].
15. Și Iosif le-a zis lor: „De ce [ați făcut] lucrul acesta, pe care l-ați făcut? Nu ați cunoscut [οὐκ οἴδατε], că[ci cu] prezicere va prezice omul în ce fel [sunt] eu [ὅτι οἰωνισμῷ οἰωνιεῖται ἄνθρωπος οἷος ἐγώ]?”.
16. Și i-a zis Iudas: „Ce vom [putea] grăi împotriva domnului sau ce avem să zicem sau [cu] ce avem să ne îndreptăm [înaintea ta]? Dar Dumnezeu a aflat nedreptatea slujitorilor tăi [ὁ δὲ Θεὸς εὗρεν τὴν ἀδικίαν τῶν παίδων σου]. Iată, suntem slujitorii domnului nostru, și noi și lângă care a fost aflându-se vasul de băut!”.
17. Și Iosif le-a zis: „Să nu-mi fie mie să fac cuvântul acesta! Omul, lângă care a fost aflându-se vasul de băut, acela îmi va fi mie slujitor, iar voi suiți-vă cu mântuire către tatăl vostru [ὑμεῖς δὲ ἀνάβητε μετὰ σωτηρίας πρὸς τὸν πατέρα ὑμῶν]”.
18. Și Iudas s-a apropiat către el și i-a zis: „Rogu-mă, doamne, să grăiască slujitorul tău cuvânt înaintea ta și să nu te mânii [asupra] slujitorului tău, că tu ești după Farao!
19. Doamne, tu i-ai întrebat pe slujitorii tăi, zicându-le: «Dacă aveți tată sau frate?».
20. Și i-am zis domnului: «Ne este nouă tatăl mai bătrân și copil de bătrânețe, mai tânăr, [îi este] lui, și fratele său a murit, iar el singur a fost rămânând maicii sale, iar tatăl său l-a iubit».
21. Și le-ai zis slujitorilor tăi: «Coborâți-l pe el către mine și am grijă [voi avea grijă] de el!».
22. Și i-am zis domnului: «Nu va putea copilul să-l lase pe tatăl [său], iar dacă are să-l lase pe tatăl [său, acela[4]] va muri».
23. Iar tu le-ai zis slujitorilor tăi: «Dacă nu are să se coboare fratele vostru cel mai tânăr împreună cu voi, nu veți mai adăuga încă să vedeți fața mea [οὐ προσθήσεσθε ἔτι ἰδεῖν τὸ πρόσωπόν μου]».
24. Și a fost, când ne-am suit către slujitorul tău, tatăl nostru, și i-am vestit lui cuvintele domnului,
25. și [că] ne-a zis nouă tatăl nostru: «Mergeți iar [și] cumpărați nouă puține mâncăruri!».
26. Și noi i-am zis: «Nu vom putea să coborâm, ci [numai] dacă fratele nostru cel mai tânăr coboară împreună cu noi, ne vom coborî, căci nu vom putea să vedem fața omului [aceluia], fratele nostru cel mai tânăr nefiind împreună cu noi».
27. Și a zis slujitorul tău, tatăl nostru, către noi: «Voi știți că doi mi-a născut mie femeia.
28. Și a ieșit unul de la mine și ați zis că sfâșiat de fiarele sălbatice a fost [θηριόβρωτος γέγονεν] și nu l-am mai văzut pe el până și acum [καὶ οὐκ εἶδον αὐτὸν ἔτι καὶ νῦν][5].
29. Așadar, dacă aveți să-l luați și pe acesta de la fața mea și are să i se întâmple lui slăbiciunea pe cale, și [atunci] îmi veți coborî bătrânețea mea cu întristare întru Iad».
30. Așadar, dacă acum am să intru către slujitorul tău și tatăl nostru, și copilașul nu are să fie împreună cu noi, iar sufletul său este spânzurat de sufletul aceluia [ἡ δὲ ψυχὴ αὐτοῦ ἐκκρέμαται ἐκ τῆς τούτου ψυχῆς][6],
31. și [atunci] va fi, când are să vadă el nefiind [că nu este] copilașul împreună cu noi, [că] va muri și [astfel] vor coborî slujitorii tăi bătrânețea slujitorului tău și a tatălui nostru cu întristare întru Iad.
32. Căci slujitorul tău a așteptat copilul de la tatăl [nostru], zicându-i: «Dacă nu am să-l aduc pe el către tine și [nu] am să-l pun pe el înaintea ta, voi fi ca cel care am păcătuit către tine [în] toate zilele».
33. Așadar, acum îți voi rămâne ție slujitor pentru copil, slujitorul domnului, iar copilul să se suie împreună cu frații [săi]!
34. Căci [γὰρ], cum voi sui către tatăl [πῶς ἀναβήσομαι πρὸς τὸν πατέρα], copilul nefiind împreună cu noi [τοῦ παιδίου μὴ ὄντος μεθ᾽ ἡμῶν]? Pentru ca să nu le văd pe cele rele [ἵνα μὴ ἴδω τὰ κακά], [pe cele] care îl va afla [îl vor afla] pe tatăl meu [ἃ εὑρήσει τὸν πατέρα μου]”.
[1] S-a făcut dimineață.
[2] Aleargă după oamenii aceia.
[3] Le-a zis ceea ce îi fusese poruncit.
[4] Tatăl său va muri.
[5] Nu l-am mai văzut nici până azi.
[6] Iar sufletul său e lipit cu totul de sufletul aceluia.