Facerea, cap. 45, cf. LXX

1. Și nu [mai] putea Iosif a îndura pe toți cei care au stat [stăteau] înaintea lui și le-a zis: „Scoateți-i pe toți de la mine!”. Și nu a mai stat nimeni încă [în fața] lui Iosif, când s-a făcut cunoscut pe sine fraților săi.

2. Și a lăsat glas cu plângere și au auzit toți egiptenii și a fost auzit întru casa lui Farao.

3. Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif! Tatăl meu încă trăiește?”. Și nu puteau frații să-i răspundă lui [καὶ οὐκ ἐδύναντο οἱ ἀδελφοὶ ἀποκριθῆναι αὐτῷ], căci au fost tulburându-se [ἐταράχθησαν γάρ].

4. Și a zis Iosif către frații săi: „Apropiați-vă către mine!”. Și [ei] s-au apropiat. Și le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ați vândut întru Egiptos[1]!

5. Așadar, acum nu vă întristați și nici să [nu] vă pară rău vouă, pentru că m-ați vândut pe mine aici, căci spre viață m-a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră [εἰς γὰρ ζωὴν ἀπέστειλέν με ὁ Θεὸς ἔμπροσθεν ὑμῶν].

6. Căci acesta [este] al doilea an [de când] foametea [este] pe pământ și [sunt] încă 5 ani rămași, în[tru] care nu va fi arătura și nici secerea.

7. Căci m-a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră [ἀπέστειλεν γάρ με ὁ Θεὸς ἔμπροσθεν ὑμῶν], [pentru] a rămâne rămășița voastră pe pământ și [ca] să hrănesc rămășița voastră cea mare.

8. Așadar, acum, nu voi m-ați trimis pe mine aici, ci Dumnezeu. [Și] El m-a făcut pe mine ca [pe] un tată lui Farao și domn a toată casa sa și stăpânitor a tot pământul Egiptosului.

9. Așadar, cei care au fost grăbiți [grăbindu-vă], suiți către tatăl meu și ziceți-i lui: «Acestea zice fiul tău, Iosif: <Dumnezeu m-a făcut pe mine domn a tot pământul Egiptosului. Așadar, coboară către mine și să nu mai aștepți!

10. Și vei locui în pământul Ghesem al Arabiei [Γεσεμ Ἀραβίας] și vei fi aproape de mine, tu și fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și câte îți este [sunt] ție [ale tale][2].

11. Și te voi hrăni pe tine acolo, căci [vor fi] încă 5 ani de foamete, pentru ca să nu te prăpădești tu și fiii tăi și toate averile tale>»!

12. Iată, ochii voștri văd și ochii lui Veniamin [văd], ai fratelui meu, că gura mea grăiește către voi!

13. Așadar, vestiți tatălui meu toată slava mea cea din Egiptos și câte ați văzut! Și, cei care v-ați grăbit [grăbindu-vă], coborâți-l pe tatăl meu aici!”.

14. Și a căzut pe gâtul lui Veniamin, al fratelui său, [și] a plâns pe el, și Veniamin a plâns pe gâtul său.

15. Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe ei[3], iar, după acestea, au vorbit frații săi către el.

16. Și a fost înțeles glasul întru casa lui Farao, zicându-se: „Au venit frații lui Iosif!”. Și a fost bucurându-se Farao și toată casa sa.

17. Și a zis Farao către Iosif: „Zi fraților tăi: «Aceasta faceți: umpleți poverile voastre și mergeți întru pământul lui Hanaan!

18. Și l-ați luat [luându-l] pe tatăl vostru și avuțiile voastre, veniți către mine și vă voi da vouă toate bunătățile Egiptosului și veți mânca măduva pământului [καὶ φάγεσθε τὸν μυελὸν τῆς γῆς][4]!»!

19. Iar tu poruncește acestea: «Să li se ia lor care din pământul Egiptosului [și] copiilor voștri și femeilor, și l-ați luat [luându-l] pe tatăl vostru, veniți!

20. Și să nu șovăiți [cu] ochii la lucrurile voastre, căci toate bunătățile Egiptosului va fi [vor fi] vouă!»!”.

21. Și au făcut așa fiii lui Israil! Și Iosif le-a dat lor care, după cele care au fost zise de împăratul Farao, și le-a dat lor [și] hrană întru cale.

22. Și tuturor le-a dat îndoite veșminte[5], iar lui Veniamin i-a dat 300 de galbeni și 5 veșminte schimbându-se cu totul [ca să se schimbe cu totul].

23. Iar tatălui său, după acestea, i-a trimis și 10 măgari, ducând din toate bunătățile Egiptosului, și 10 catâre [ἡμιόνους], ducând pâinile tatălui său întru cale.

24. Și i-a trimis pe frații săi și au fost plecând și le-a zis lor: „Nu vă urgisiți în[tru] cale [μὴ ὀργίζεσθε ἐν τῇ ὁδῷ]!”.

25. Și s-au suit din Egiptos și au venit întru pământul lui Hanaan, către Iacov, tatăl lor,

26. și i-au vestit lui, zicându-i că: „Fiul tău, Iosif, trăiește și el stăpânește tot pământul Egiptosului!”. Și s-a uimit[6] mintea lui Iacov [καὶ ἐξέστη ἡ διάνοια Ιακωβ], căci[7] nu le-a crezut lor [οὐ γὰρ ἐπίστευσεν αὐτοῖς].

27. Și i-au grăit lui toate cele care au fost zise de Iosif, [toate] câte le-a zis lor, și a văzut carele pe care le-a trimis Iosif, astfel încât să-l ia pe el, [și] s-a reaprins duhul lui Iacov [ἀνεζωπύρησεν τὸ πνεῦμα Ιακωβ], al tatălui lor.

28. Și a zis Israil: „Mare [veste] îmi este mie [μέγα μοί ἐστιν], dacă Iosif [εἰ Ιωσηφ], fiul meu [ὁ υἱός μου], încă trăiește [ἔτι ζῇ]! Am fost mergând [Mergând] [πορευθεὶς], îl voi vedea pe el mai înainte să mor eu [ὄψομαι αὐτὸν πρὸ τοῦ ἀποθανεῖν με]”.


[1] Pe care l-ați vândut și a ajuns în Egipt.

[2] Dimpreună cu toate cele care sunt ale tale.

[3] A plâns pe gâturile lor.

[4] Veți mânca dulceața pământului, ce e mai bun din toate. Expresia „măduva pământului”, de aici, e unică în LXX.

[5] Două rânduri de veșminte.

[6] S-a umplut de slava lui Dumnezeu.

[7] Căci, aici, e cu sensul de „deși”. Căci mintea lui s-a uimit, s-a umplut de har, chiar dacă nu i-a crezut. Dar s-a umplut de har atunci când a înțeles că poate fi viu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *