Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [23]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea I
6. Apa și Duhul Sfânt sunt numite la un loc de Scriptură în multe locuri, ca și cum ar fi un fel de relație și legătură între acestea. Spre exemplu, Domnul îi spune lui Nicodimos: „Amin, amin zic ție, dacă cineva nu are să se nască din apă și [din] Duh, nu poate să intre întru Împărăția lui Dumnezeu”[1].
Și iarăși zice: „«Cel care crede întru Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui». Și aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei care cred întru El”[2].
Iar autorul Psalmilor grăiește în armonie cu acestea, când zice despre Dumnezeu: „El va sufla Duhul Lui și vor curge apele”[3].
7. Dacă te tulbură cuvintele mele, atunci explică-mi următoarele. Dumnezeu a împărțit apele în două. A înălțat o parte din ape deasupra tăriei și le-a întunecat, ca și cum le-ar fi închis între cele două ceruri. Și a trimis apele de dedesubt ca să înconjoare pământul.
Acum, în acord cu așezarea lor fizică și continuitatea lucrurilor, cât întuneric poate cineva să spună că era pus peste apele cele de deasupra? Întunericul păcatului nu există printre Oștirile de sus. (Unii, totuși, cred că acesta este înțelesul, că a fost ridicat, din ce spune psalmistul: „Lăudați-L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri! Lăudați numele Domnului!”[4]).
Despre aceasta, Scriptura spune că apele cele pământești și cele cerești au fost întunecate, dar a pus întunericul păcatului ca stând deasupra noastră, care curgem mai departe pe sub păcat.
8. În mod asemănător, Dumnezeu a despărțit între lumină și întuneric[5] atunci când a izgonit din noi puterile întunericului[6] și a așezat între ele un zid: piatra din capul unghiului Hristos[7]. Și Îl arată pe El când zice: „și a numit Dumnezeu lumina zi și întunericul l-a numit noapte”[8], pentru că: Lumina este Cel pe care Eu Îl numesc și Zi, iar întunericul împotrivitor Eu îl numesc noapte. Și „Umblați până când aveți Lumina, ca să nu vă prindă pe voi întunericul!”[9]. „[Căci] vine noaptea, când nimeni [nu mai] poate a lucra”[10].
Căci noi nu suntem fiii nopții, ci ai Zilei, care este Hristos[11]. Căci cei ce se culcă întru somnul păcatului, se culcă în noaptea întunericului. Și cei ce se îmbată, se îmbată de păcatele lor întru aceeași noapte[12]. Aceasta este ceea ce ne învață Pavlos.
[1] In. 3, 5.
[2] In. 7, 38-39.
[3] Ps. 147, 7.
[4] Ps. 148, 4-5.
[5] Cf. Fac. 1, 4.
[6] Cf. Lc. 22, 53; Col. 1, 13;
[7] Cf. Ps. 117, 22; Is. 28, 16; Ef. 2, 20; I Petr. 2, 6.
[8] Fac. 1, 5.
[9] In. 12, 35.
[10] In. 9, 4.
[11] Cf. I Tes. 5, 5.
[12] Cf. I Tes. 5, 7.