Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [24]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

Cartea I

XII. 1. „Și a fost seara și a fost dimineața, ziua una”[1]. Nu zice „ziua întâia”, ci că cele două erau o singură zi. „Taina aceasta mare este”, seara și dimineața, „iar eu zic întru Hristos și întru Biserică”[2]. Biserica era odinioară o seară umbroasă/ întunecoasă. Dar când adevărata Lumină S-a unit cu ea[3], cei doi au devenit un singur trup[4], o singură zi a Luminii, luminând pe tot omul care vine în lumea credinței în Hristos[5].

Așadar, a învățat despre Botez când a zis: „și Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei”[6]. L-a făcut cunoscut prin Duhul și prin apă. Și prin Botez lumea a fost curățită de vechea ei murdărie. Apoi a învățat despre Hristos și despre taina nașterii Lui, când a zis: „Să fie lumina”[7]. Prin acest cuvânt, de asemenea, a cerut de la noi viață virtuoasă, una luminând ca lumina înaintea feței lui Dumnezeu[8].

2. Omul nu trebuie să dea înapoi de la a se încorda și a vărsa sudori pentru virtute pentru că altcineva crede că el nu va primi cununile pregătite pentru o astfel de nevoință și hotărăște să renunțe cu totul. Pentru a împiedica aceasta, Scriptura ne învață și taina Învierii. Zice: Să nu gândești că neîndoielnic îți mărești nevoințele fără niciun câștig pentru tine. Nu va fi așa[9].

Dar înserarea te va ajunge. Adică: prin moarte vei fi adus la un sfârșit și te vei odihni de toată lucrarea ta. Întunericul nevederii te va cuprinde. Dar, după aceasta, zorii vor veni la tine. Adică ziua învierii va străluci. Soarele duhovnicesc, săltând, va împrăștia noaptea ucigașă și te va chema să te trezești. Și astfel vei vedea dimineața dumnezeiască, pe care Moisis o numește „zi”.

Așadar, de aceea nu zice „ziua întâia”. Desigur, ar fost mai bine să o numească prima zi, fiindcă urma să povestească și despre zilele următoare. Dar, deoarece ne dăruie mai înainte un indiciu a ceea ce va fi ziua viitoare [din urmă] – care nu se măsoară în ore și minute și nu este împărțită de noapte, ci este neînserată și neîntreruptă –, [de aceea] a numit-o pe aceasta zi „una”, din moment ce este atât de veșnică. Nu este „întâia”, pentru că nu se termină printr-o înșiruire, printr-un sfârșit. „Întâia” și „ultima” sunt legate de ceva. Nimic de acest fel nu este aici, întrucât Hristos a înviat[10].


[1] Fac. 1, 5.

[2] Ef. 5. 32.

[3] Cf. In. 1, 9; I In. 2, 8;

[4] Cf. Fac. 2, 24; Ef. 5, 31.

A se vedea traducerea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2022/02/16/facerea-cap-2-cf-lxx/ și https://www.teologiepentruazi.ro/2015/01/20/epistola-catre-efeseni/.

[5] Cf. In. 1, 9.

[6] Fac. 1, 2.

[7] Fac. 1, 3.

[8] Cf. Ieș. 34, 30; Mt. 17, 2; Mc. 9, 2; Lc. 9, 29; II Petr. 1, 19.

[9] Cf. I Cor. 15, 58.

[10] Cf. II Petr. 1, 19.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *