Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [25]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea I
3. Vei vedea că chiar și cei care sunt în afara harului spun același lucru, mai mult sau mai puțin. Pitagoricienii nu numesc prima zi a lunii „prima”, ci „aceeași”. Nu cred că ei se gândesc la viața cea veșnică[1], dar, până acum, ei au numit această zi astfel. Iar egiptenii, urmând o poruncă preoțească, sapă pe piramidele lor un șarpe care își mușcă propria coadă. În felul acestea, ei sugerează cercul nesfârșit și neîntrerupt al zeilor. (Căci egiptenii au ridicat șarpele între zei.)
Iar Orfeus îl numește pe [Apolo, zeul soarelui,] Aghiefs[2] Monadă: adică, nedespărțit. Pentru că nu are nimic de-a face cu jumătatea sau a treia parte sau cu orice altă împărțire. „Monada” se deosebește de „una”, așa cum modelul se deosebește de copie. [Dar] „Monada” este o paradigmă, „una” este o imitație a monadei. Astfel, eu zic că soarele unul e o imitație a singurei monade, Iisus. Slava și puterea sunt ale Lui pururea. Amin.
II. Cartea a doua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a doua a aceluiași autor.
Este despre ziua a doua din creația cea-de-șase-zile
I. 1. „Și a zis Dumnezeu: «Să fie tăria în mijlocul apei»”[3].
În ziua dintâi, a venit întru ființă cerul de sus, cortul tras peste Sfintele Sfinților[4], unde Hristos, Înaintemergătorul, a intrat pentru noi[5]. Apoi, pentru El, în ziua a doua, al doilea și celălalt cort a venit întru ființă. Acesta este numit „tăria în mijlocul apei”. Aceasta este tăria credinței în Hristos.
Nu ar fi venit întru ființă dacă Lumina nu S-ar fi născut[6], dacă Botezul nu ar fi fost dăruit. Căci credința urmează după Botez. Această tărie nu a venit întru ființă înafara apei; ci în mijlocul apei planetare a neamurilor, s-a închegat din ea, când Dumnezeu „a făcut mântuire în mijlocul pământului”[7]. Mai precis, s-a întâmplat când El S-a sălășluit în lăuntrul pântecelui pământesc al Fecioarei și a lucrat mântuirea pentru lume.
Dumnezeu a așezat tăria sfântului Său trup în mijlocul neprihănitului pântece al Fecioarei, Maica lui Dumnezeu, izvorul vieții[8]. Și când S-a sălășluit pe El Însuși, ca persoană în Sine (adică în soarele dumnezeirii Sale), în această tărie (adică: credință), a zidit luna, Biserica. Și a zis: „porțile iadului nu o vor învinge pe ea”[9].
[1] Cf. Evr. 7, 16.
[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Agyieus.
[3] Fac. 1, 6.
[4] Cf. Evr. 9, 6.
[5] Cf. Evr. 6, 19-20.
A se vedea Epistola către Evrei, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2019, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2019/05/24/epistola-catre-evrei/.
[6] Cf. Fac. 1, 3.
[7] Ps. 73, 12.
[8] Cf. Ps. 35, 10. Etc.
[9] Mt. 16, 18.