Facerea, cap. 50, cf. LXX

1. Și a căzut Iosif pe fața tatălui său [καὶ ἐπιπεσὼν Ιωσηφ ἐπὶ τὸ πρόσωπον τοῦ πατρὸς αὐτοῦ] [și] l-a plâns pe el și l-a sărutat pe el [ἔκλαυσεν ἐπ᾽ αὐτὸν καὶ ἐφίλησεν αὐτόν].

2. Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, groparilor [τοῖς ἐνταφιασταῖς], să-l îngroape pe tatăl său. Și groparii l-au îngropat pe Israil.

3. Și s-au împlinit lui 40 de zile [καὶ ἐπλήρωσαν αὐτοῦ τεσσαράκοντα ἡμέρας], căci așa sunt numărate zilele îngropării, și l-a plâns pe el Egiptosul 70 de zile [καὶ ἐπένθησεν αὐτὸν Αἴγυπτος ἑβδομήκοντα ἡμέρας].

4. Și când au trecut zilele plângerii, Iosif a grăit către stăpânitorii lui Farao, zicându-le: „Dacă am aflat har înaintea voastră, grăiți pentru mine între urechile lui Farao, zicându-i:

5. «Tatăl meu m-a rugat pe mine, zicându-mi: <În mormântul [în][pe] care mi l-am săpat mie însumi în pământul lui Hanaan, acolo mă vei îngropa pe mine>! Așadar, acum m-am suit [și-l] voi îngropa pe tatăl meu și mă voi întoarce»”.

6. Și Farao a zis: „Suie-te și îl îngroapă pe tatăl tău, precum te-a rugat pe tine!”.

7. Și Iosif s-a suit să-l îngroape pe tatăl său și s-au suit împreună cu el toți slujitorii lui Farao și cei mai bătrâni ai casei sale și toți cei mai bătrâni ai pământului Egiptosului

8. și toată casa lui Iosif și frații săi și toată casa cea părintească a sa și rudenia, iar oile și boii le-au lăsat în pământul Ghesemului.

9. Și s-au suit împreună cu el și carele și călăreții și s-a făcut tabăra foarte mare.

10. Și au ajuns la aria lui Atad [Αταδ], care este din- colo de Iordanis, și l-au plâns pe el [cu] plângere mare și foarte tare. Și a făcut plângerea tatălui său 7 zile [καὶ ἐποίησεν τὸ πένθος τῷ πατρὶ αὐτοῦ ἑπτὰ ἡμέρας].

11. Și au văzut locuitorii pământului Hanaanului plângerea din aria lui Atad și au zis: „Plângerea cea mare este aceasta egiptenilor!”. Pentru aceasta a chemat numele său Plângerea Egiptosului, care este dincolo de Iordanis.

12. Și așa i-au făcut lui fiii săi și l-au îngropat pe el acolo.

13. Și fiii săi l-au luat pe el întru pământul lui Hanaan și l-au îngropat pe el întru peștera cea îndoită, pe care a dobândit-o Avraam, peștera în[tru] dobândire de mormânt, de la Efron Hetteosul, înainte de Mamvri.

14. Și Iosif s-a întors întru Egiptos, el și frații săi și cei care s-au suit împreună cu el [ca] să-l îngroape pe tatăl său.

15. Și au văzut frații lui Iosif că a murit tatăl lor [și] au zis: „Ca nu cumva Iosif să-și aducă aminte de răul nostru și răsplată să ne răsplătească nouă, [pentru] toate cele rele pe care i le-am făcut lui”.

16. Și au venit către Iosif, zicându-i: „Tatăl tău te-a rugat, mai înainte [ca] el să moară, zicându-ți:

17. «Așa ziceți-i lui Iosif: <Iartă-le lor nedreptatea și păcatul lor [ἄφες αὐτοῖς τὴν ἀδικίαν καὶ τὴν ἁμαρτίαν αὐτῶν], că[ci] cele rele ție ți-au făcut! Și acum primește nedreptatea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău [καὶ νῦν δέξαι τὴν ἀδικίαν τῶν θεραπόντων τοῦ Θεοῦ τοῦ πατρός σου]!>!»”. Și Iosif a plâns, grăind ei către el.

18. Și au venit către el [și] i-au zis [lui]: „Noi, aceștia, îți [suntem] slujitorii tăi!”.

19. Dar Iosif le-a zis lor: „Nu vă temeți, căci eu sunt al lui Dumnezeu [μὴ φοβεῖσθε, τοῦ γὰρ Θεοῦ εἰμι ἐγώ]!

20. Voi v-ați sfătuit împotriva mea spre cele rele [ὑμεῖς ἐβουλεύσασθε κατ᾽ ἐμοῦ εἰς πονηρά], dar Dumnezeu S-a sfătuit pentru mine spre cele bune [ὁ δὲ Θεὸς ἐβουλεύσατο περὶ ἐμοῦ εἰς ἀγαθά], pentru ca să se facă ca astăzi, pentru ca să se hrănească poporul cel mult”.

21. Și [Iosif] le-a zis lor: „Nu vă temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și casele voastre”. Și i-a mângâiat pe ei și le-a grăit lor întru inimă [καὶ παρεκάλεσεν αὐτοὺς καὶ ἐλάλησεν αὐτῶν εἰς τὴν καρδίαν][1].

22. Și Iosif a locuit în[tru] Egiptos, el și frații săi și toată casa tatălui său, iar Iosif a trăit 110 ani [ἔτη ἑκατὸν δέκα].

23. Și i-a văzut Iosif pe copiii lui Efrem până la a 3-a generație, iar fiii lui Mahir [Μαχιρ], ai fiului lui Manassi, au fost născuți din coapsele lui Iosif.

24. Și Iosif a zis fraților săi, zicându-le: „Eu mor [ἐγὼ ἀποθνῄσκω], dar [cu] cercetare vă va cerceta pe voi Dumnezeu [ἐπισκοπῇ δὲ ἐπισκέψεται ὑμᾶς ὁ Θεὸς] și vă va scoate din pământul acesta spre pământul pe care S-a jurat Dumnezeul părinților noștri lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov”.

25. Și Iosif s-a rugat fiilor lui Israil, zicându-le: „În[tru] cercetarea [cu] care vă va cerceta pe voi Dumnezeu [ἐν τῇ ἐπισκοπῇ ᾗ ἐπισκέψεται ὑμᾶς ὁ Θεός] și veți ridica oasele mele de aici împreună cu voi [καὶ συνανοίσετε τὰ ὀστᾶ μου ἐντεῦθεν μεθ᾽ ὑμῶν]”.

26. Și Iosif a murit [la] 110 ani și l-au îngropat pe el. Și l-au pus [pe el] în coșciug în[tru] Egiptos [καὶ ἔθηκαν ἐν τῇ σορῷ ἐν Αἰγύπτῳ].


[1] Ceea ce le-a spus le-a intrat lor la inimă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *