Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [26]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
II. Cartea a doua a Exaimeronului
2. De aceea, a fost întărită în mijlocul apelor, neclătinată în mijlocul valurilor, al vânturilor și al uraganelor aspre, al viforelor mari ale iernii, al patimilor și al cârdășiilor/ uneltirilor[1].
A trimis ziditori ai credinței ca pe oi în mijlocul lupilor[2], în mijlocul oamenilor iubitori de sânge [ucigași], în mijlocul apelor rele, și a zis: „Să fie tăria”[3].
Adică: Să fie vestită o credință tare, astfel încât apele popoarelor să nu mai fie împărțite, suflate de vânt și risipite. Nu vor mai zice unii că sunt ai lui Petros, pe când alții zic că sunt ai lui Pavlos, iar alții ai lui Chefas[4]. Ci marea lor să fie făcută stabilă, pentru ca Eu să merg peste apele ei[5] și ca Eu să locuiesc și să umblu în inimile lor[6], între apă și apă: [între] apa vie în credință și apa moartă în necredință. Căci dacă un necredincios pleacă, atunci neghina să fie despărțită de grâu[7] și pleava de pâine. Nu am venit ca să arunc întunericului pacea luminii[8], ci ca să despart între evrei și neamuri și să răspândesc vrăjmășie între șarpe și om[9].
3. Dacă această vorbire pare de necrezut, așa cum probabil că pare, am să-ți arăt, zi de zi, în creația cea-de-șase-zile, cum a făcut Dumnezeu o asemenea despărțire. [Căci] cu siguranță, prin înșiruirea limpede de exemple, te voi elibera de necredință.
În ziua dintâi, spre exemplu, o despărțire s-a petrecut între lumină și întuneric[10]. În cea de-a doua zi, o despărțire între apă și apă[11]. În a treia, o eliberare a pământului de ape[12]. În a patra, cele două izvoare de lumină au fost împărțite între zi și noapte[13]. În a cincea, o despărțire a păsărilor de peștii întunecoși[14]. Iar în a șasea zi, oamenii au fost deosebiți și despărțiți de animale[15].
Dacă nu ești constrâns [prin acestea] să crezi că despărțirea Bisericii de necredința rătăcitoare se revelează peste tot, atunci spune-mi: de ce sau pentru care pricină Dumnezeu le-a adus pe acestea împreună, iar apoi le-a despărțit astfel una de alta, într-o a doua orânduire? [Căci, dacă nu este de înțeles duhovnicește,] nu este acesta semnul unui meșteșug prostesc?
Zice: „Și a făcut Dumnezeu tăria”[16]. A întărit pământul omului la fântâna Botezului[17].
[1] Cf. Lc. 8, 23-24.
[2] Cf. Mt. 10, 16; Lc. 10, 3.
[3] Fac. 1, 6.
[4] Cf. I Cor. 1, 12.
[5] Cf. Mt. 14, 25; Mc. 6, 48; In. 6, 19.
[6] Cf. II Cor. 6, 16; Ef. 3, 17.
[7] Cf. Mt. 13, 30; 40.
[8] Cf. Mt. 10, 34; II Cor. 6, 14.
[9] Cf. Fac. 3, 15; Mt. 10, 34-36.
[10] Cf. Fac. 1, 4.
[11] Cf. Fac. 1, 6.
[12] Cf. Fac. 1, 9.
[13] Cf. Fac. 1, 14-15, 18.
[14] Cf. Fac. 1, 20-21.
[15] Cf. Fac. 1, 24-28.
[16] Fac. 1, 7. A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2022/02/13/facerea-cap-1-cf-lxx/.
[17] Cf. Ps. 135, 6: „Celui care a întărit pământul peste ape”. A se vedea Psalmii liturgici, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2017, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2017/03/05/psalmii-liturgici/.