Ieșirea, cap. 3, cf. LXX
1. Și Moisis era păscând oile lui Iotor, ale socrului său, ale preotului din Madiam [Μαδιάμ]. Și a dus oile în pustiu și a venit întru muntele Horib [Χωρήβ].
2. Și a fost arătându-i-se lui Îngerul Domnului în văpaia focului din rug [ὤφθη δὲ αὐτῷ Ἄγγελος Κυρίου ἐν φλογὶ πυρὸς ἐκ τοῦ βάτου] și vede că rugul este arzând [în] foc [καὶ ὁρᾷ ὅτι ὁ βάτος καίεται πυρί], dar rugul nu era arzând [ὁ δὲ βάτος οὐ κατεκαίετο][1].
3. Și [și-]a zis Moisis: „Am venit [Venind], voi vedea vedenia aceasta mare! Că[ci] de ce rugul nu este arzând?”.
4. Iar când Domnul a văzut că se apropie să vadă, Domnul l-a chemat pe el din rug, zicându-i: „Moisi [Μωυσῆ[2]]! Moisi!”. Iar el a zis: „Ce este [τί ἐστιν]?”.
5. Și i-a zis: „Să nu te apropii aici [μὴ ἐγγίσῃς ὧδε]! Dezleagă sandaua din picioarele tale [λῦσαι τὸ ὑπόδημα ἐκ τῶν ποδῶν σου], căci locul în care tu ai stat pământul cel sfânt este [ὁ γὰρ τόπος ἐν ᾧ σὺ ἕστηκας γῆ ἁγία ἐστίν]!”.
6. Și i-a zis lui: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!”. Și și-a întors Moisis fața sa, căci se temea să privească înaintea lui Dumnezeu [εὐλαβεῖτο γὰρ κατεμβλέψαι ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].
7. Iar Domnul a zis către Moisis: „Am văzut [Văzând], am văzut chinuirea poporului Meu celui din Egiptos și strigarea lor am auzit-o dintre supraveghetori [ἀπὸ τῶν ἐργοδιωκτῶν], căci am cunoscut durerea lor [οἶδα γὰρ τὴν ὀδύνην αὐτῶν].
8. Și am coborât să-i izbăvesc pe ei din mâna egiptenilor [καὶ κατέβην ἐξελέσθαι αὐτοὺς ἐκ χειρὸς αἰγυπτίων] și să-i scot pe ei din pământul acela și să-i duc pe ei întru pământ bun și mult [καὶ εἰσαγαγεῖν αὐτοὺς εἰς γῆν ἀγαθὴν καὶ πολλήν], întru pământul [în] care curge lapte și miere [εἰς γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι], întru locul hananeilor și al hetteilor și al amorreilor și al ferezeilor și al ghergheseilor și al eveilor și al iebuseilor.
9. Și acum, iată, strigarea fiilor lui Israil vine către Mine! Și Eu am văzut chinul [cu] care egiptenii îi chinuie pe ei.
10. Și acum [καὶ νῦν], vino [δεῦρο]! [Ca] să te trimit pe tine către Farao, împăratul Egiptosului, și îl vei scoate pe poporul Meu, pe fiii lui Israil, din pământul Egiptosului”.
11. Și a zis Moisis către Dumnezeu: „Cine sunt [τίς εἰμι] [eu], că voi merge [πορεύσομαι] către Farao, împăratul Egiptosului, și că voi scoate [ἐξάξω] pe fiii lui Israil din pământul Egiptosului?”.
12. Și Dumnezeu i-a zis lui Moisis, zicându-i că: „Voi fi împreună cu tine [ἔσομαι μετὰ σοῦ]! Și acesta îți [va fi] ție semnul [καὶ τοῦτό σοι τὸ σημεῖον] că Eu te trimit ca tu să scoți pe poporul Meu din Egiptos: și Îi veți sluji lui Dumnezeu în muntele acesta [καὶ λατρεύσετε τῷ Θεῷ ἐν τῷ ὄρει τούτῳ]”.
13. Și a zis Moisis către Dumnezeu: „Iată, eu mă voi duce către fiii lui Israil! Și voi zice către ei: «Dumnezeul părinților voștri m-a trimis pe mine către voi!». [Și ei] mă vor întreba pe mine: «Ce [este] numele Său [τί ὄνομα Αὐτῷ]?». [Atunci,] ce voi zice către ei [τί ἐρῶ πρὸς αὐτούς]?”.
14. Și a zis Dumnezeu către Moisis: „Eu sunt Cel care sunt [Ἐγώ εἰμι Ὁ ὤν]”. Și i-a zis: „Așa le vei zice fiilor lui Israil: «Cel care este m-a trimis pe mine către voi [Ὁ ὢν ἀπέσταλκέν με πρὸς ὑμᾶς]»”.
15. Și Dumnezeu a zis din nou către Moisis: „Așa le vei zice fiilor lui Israil: «Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis pe mine către voi. Acesta este numele Meu cel veșnic [τοῦτό Μού ἐστιν ὄνομα αἰώνιον] și pomenirea [în] neamurile neamurilor [καὶ μνημόσυνον γενεῶν γενεαῖς]».
16. Așadar, a mers [mergând], adună bătrânimea [τὴν γερουσίαν] fiilor lui Israil! Și vei zice către ei: «Domnul, Dumnezeul părinților voștri, mi S-a arătat mie, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, zicându-mi: <[Cu] cercetare v-am cercetat pe voi [ἐπισκοπῇ ἐπέσκεμμαι ὑμᾶς] și câte vi s-a[u] întâmplat vouă în Egiptos>.
17. Și am zis: <Vă voi sui pe voi din chinuirea egiptenilor întru pământul hananeilor și al hetteilor și al amorreilor și al ferezeilor și al ghergheseilor și al eveilor și al iebuseilor, întru pământul [în] care curge lapte și miere>».
18. Și îți vor asculta glasul tău! Și tu vei intra, [cât] și bătrânimea lui Israil, către Farao, împăratul Egiptosului, și vei zice către el: «Dumnezeul evreilor ne-a chemat pe noi [ὁ Θεὸς τῶν εβραίων προσκέκληται ἡμᾶς]! Așadar, [avem] să mergem cale de trei zile [ὁδὸν τριῶν ἡμερῶν] întru pustiu, pentru ca să-I jertfim Dumnezeului nostru».
19. Iar Eu am cunoscut că nu vă va trimite pe voi Farao, împăratul Egiptosului, [ca] să mergeți, de nu [va fi] cu mână tare.
20. Și am întins mâna [și] îi voi lovi pe egipteni prin toate cele minunate ale Mele, [întru] care [pe care] le voi face în[tru] ei [οἷς ποιήσω ἐν αὐτοῖς], iar după acestea vă va trimite pe voi.
21. Și îi voi da har [καὶ δώσω χάριν] poporului acestuia înaintea egiptenilor, iar, când aveți să ieșiți în grabă, nu veți pleca goi/ săraci [κενοί],
22. [ci] va cere femeia de la vecină și [de la] cea care locuiește în același cort [cu] ea [αἰτήσει γυνὴ παρὰ γείτονος καὶ συσκήνου αὐτῆς] vase de argint și de aur și veșmânt și le veți pune peste fiii voștri și peste fiicele voastre și îi veți dezbrăca pe egipteni”.
[1] Dar rugul nu se mistuia.
[2] Forma de vocativ a lui Μωϋσῆς.