Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [27]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
II. Cartea a doua a Exaimeronului
II. 1. „Și a despărțit Dumnezeu între apa” [din apă] o parte care era „deasupra tăriei”[1]. „Și a fost așa”[2]. „Și a numit Dumnezeu tăria cer. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine”[3].
Spune-mi: de ce era nevoie a face acest al doilea cort, atmosfera, numit tărie? Cu adevărat, primul cer era de ajuns pentru așezarea soarelui și a lunii și a stelelor ca să lumineze pământul[4]. Și dacă era neapărat nevoie ca să se întâmple aceasta, atunci de ce acest al doilea cer, la fel ca și primul, nu a rămas legat de pământ? Dar Dumnezeu l-a înălțat departe de pământ și umezeala lui ca dintr-o țară străină[5].
Mi se pare că firea cerului de sus[6] ne arată un chip neînțeles al nevăzutei și neînțelesei dumnezeiri a Cuvântului. Dar tăria, care s-a ridicat de jos[7], ne arată un chip al umanității și al trupului lui Hristos.
Apa s-a ridicat cu ea de jos și a fost închisă între primul și adevăratul cer și tăria de dedesubt[ul lui][8]. Aceasta ne înfățișează o preînchipuire: la fel cum cele două ceruri înalte reprezintă nevăzutul și văzutul, la fel și neîntinatul Său suflet lucrează ca mijlocitor între dumnezeirea Sa și realitatea grea a trupului Său.
2. Gregorios de Nazianz, care a fost mare în lucruri dumnezeiești, ne-a mărturisit această tâlcuire. El a zis că sufletul stăpânitor al Domnului mijlocește între dumnezeire și asprimea trupului. Iar despre suflet și apă se zice a fi simboluri ale vieții, conform Sfintei Scripturi.
Iată: cerul de sus și nevăzut , prin firea sa, dintru început, a fost numit și este „cer”[9], așa cum cum Dumnezeu Cuvântul, prin firea Sa, fără început, este și va fi [pururea] Dumnezeu[10]. Dar tăria, cea materială, cea care s-a ridicat de jos, nu a fost prin firea sa, de la început, „cer”[11]. Numai după ce a fost unită cu cerul care era nevăzut prin fire, a fost și ea apoi numită „cer”.
Sfântul trup al lui Hristos, devenind unit și dumnezeiesc, este numit „Dumnezeu”; dar nu era astfel prin fire. Astfel Pavlos, care a grăit dumnezeiește, a spus că trupul cu totul neîntinat al lui Hristos era o catapeteasmă[12]. Astfel fiind, nu mi se poate reproșa că aduc înainte tipologia despre care am vorbit, iar nu o explicație fizică a lucrurilor.
[1] Fac. 1, 7.
[2] Fac. 1, 6.
[3] Fac. 1, 8.
[4] Cf. Fac. 1, 15-17.
[5] Cf. In. 12, 32.
[6] Cf. Fac. 1, 1.
[7] Cf. Fac. 1, 6-7.
[8] Cf. Fac. 1, 7.
[9] Cf. Fac. 1, 1.
[10] Cf. In. 1, 1.
[11] Cf. Fac. 1, 6-8.
[12] Cf. Evr. 10, 20.