Predică la Duminica întâia din Postul Mare [2023]
Iubiții mei[1],
astăzi, în Duminica Ortodoxiei [Κυριακή της Ορθοδοξίας[2]], noi pomenim restaurarea Sfintelor Icoane în Biserică, care s-a făcut în timpul Împăraților Constantinopolului, Sfinții Împărați Mihail al III-lea[3] și Teodora[4], și pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Metodios Mărturisitorul[5], după cum ne spune Sinaxarul grecesc[6]. Și acea zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică a fost ziua de 11 martie 843[7]. Pentru că atunci, în mod liturgic, iconoclasmul a fost anatematizat și „Sfinții Mărturisitori [ai Bisericii] au hotărât…ca în fiecare an să se facă …această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeași rătăcire”[8]. Și rătăcirea lor, a iconoclaștilor, a fost aceea că au scos Sfintele Icoane din Biserică și au distrus pictura liturgică a Bisericii. Așa după cum au făcut și protestanții în mediul romano-catolic. Și această ură a lor față de Sfintele Icoane a fost motivată „teologic”, așa după cum mulți vor să motiveze și crimele „în numele credinței”. Însă, oricât de mult am dori să motivăm o rătăcire teologică, o erezie, ea rămâne o luptă cu Dumnezeu și nu „o victorie” a credinței. Pentru că Biserica e aceea care își apară credința și o mărturisește prin toată viața ei.
– Care e fundamentul Sfintelor Icoane?
– Întruparea Domnului! Dacă Fiul, Cel nevăzut și veșnic al Tatălui, S-a întrupat și S-a făcut om, atunci noi putem să Îl iconizăm, să Îl pictăm în Dumnezeieștile Icoane, așa după cum Îl avem verbalizat în Dumnezeiasca Scriptură. Cuvintele Lui și Icoanele Lui ne trimit la El, la persoana Sa divino-umană, și nu ne opresc la ele. Căci prin Icoana Lui cea sfântă, noi ne ridicăm mintea la El, așa după cum facem și cu toate Sfintele Icoane ale Sfinților, neconfundând vreodată Icoanele lor cu persoanele lor. Iar ceea ce ne spun Sfintele Icoane ale Domnului despre El, ne spune și Dumnezeiasca Scriptură. Iar Viețile Sfinților sunt chintesențiate în Sfintele lor Icoane. Pentru că, în scris, în Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii, avem ceea ce vedem în pictura sfântă a Bisericii. Căci cuvântul și imaginea coincid în viața Bisericii, vorbindu-ne despre același Dumnezeu, despre aceeași Preacurată Stăpână, despre aceiași Sfinți, despre aceleași Puteri cerești.
Tocmai de aceea, o Icoană este Icoană în măsura în care exprimă teologia Bisericii și realitatea ei. De aici diferența dintre Icoană și tablou. Sfânta Icoană e o lecție de teologie vizuală, pe când tabloul poate avea sau nu conținut teologic. Însă, Sfânta Icoană are întotdeauna conținut teologic, ea exprimând credința vie a Bisericii. Așa după cum, adevărata rugăciune a Bisericii e cea care cuprinde teologia și viața Bisericii și din ea este exclusă orice rătăcire, orice erezie.
În Slujba de azi, Sfintele Icoane sunt mărturisite ca lumină și podoabă a Bisericii[9]. Ca lumină și podoabă duhovnicească, pentru că ne umplu de slava lui Dumnezeu. Căci, după cum ne spune Sfântul Vasilios cel Mare, „cinstirea Icoanei [ἡ τιμὴ τῆς Εἰκόνος] duce către prototip [πρὸς τὸ πρωτότυπον φέρει]”[10], către persoana din cer care e iconizată pe ea. Însă ea nu este doar o cale vizuală către Dumnezeu și Sfinții Lui, ci și una duhovnicească în același timp. Pentru că e o imagine teologică plină de har, plină de harul celui reprezentat pe ea, care ne pune în relație cu Dumnezeu și cu Sfinții Lui, după cum cuvintele Dumnezeieștii Scripturi nu sunt simple cuvinte, ci cuvinte teologice pline de har, care ne pun în relație cu Dumnezeu și cu Sfinții Lui. Iar ceea ce avem în Dumnezeiasca Scriptură, în Dumnezeieștile Icoane, în Dumnezeieștile Slujbe ale Bisericii, avem și în noi înșine, pentru că pe toate le înglobăm în noi înșine. Și ceea ce citim coincide cu ceea ce vedem și cu ceea ce slujim, pentru că pe toate le trăim în taina vieții noastre duhovnicești.
De aceea, în viața și în slujirea Bisericii toate sunt în armonie și în relație interioară. Predica noastră e în relație internă cu teologia, cu slujirea și cu experiența Bisericii. Eu predic ceea ce Biserica predică și văd ceea ce Biserica iconizează și slujesc ceea ce Biserica slujește. Pentru că noi trăim toate în Biserica lui Dumnezeu și intimizându-ne cu toate cele ale ei. Și când trăiești în mod holistic istoria, slujirea și viața Bisericii, atunci nu îți place doar una sau alta din ceea ce zice și face Biserica, ci îți place tot ceea ce trăiește Biserica. Eu, ca fiu al Bisericii, trebuie să postesc când postește ea, să slujesc Slujbele pe care le slujește ea, să cred ceea ce propovăduiește ea. Și ca să fiu tot mai mult al Bisericii, pentru ca să mă armonizez interior cu toate cele ale ei, trebuie să le trăiesc pe toate în ritmul ei.
Acum e vremea postului, a rugăciunii, a privegherii, a citirilor sfinte, a milosteniei, a întrajutorării, pentru că mergem pe calea retrăirii Patimilor Domnului și a Învierii Sale celei de a treia zi. Și viața noastră de acum trebuie să fie plină de toate acestea pe care le voiește Domnul de la noi. Ca să trăiești bisericește, adică ortodox, trebuie să trăiești în acest ritm al Bisericii până la Paști și nu în alt fel.
De aceea, viața Bisericii e cea care ne schimbă viața noastră, pentru că ne învață cum să trăim. Căci noi nu putem avea o viață distantă și fără legătură cu Biserica, pentru că voia lui Dumnezeu noi o aflăm din ritmul interior, zilnic, al Bisericii. Și ca să știi ritmul interior al Bisericii, trebuie să știi ce Slujbe se slujesc zilnic în Biserică, ce Sfinți sunt pomeniți în fiecare zi și care sunt viețile lor. Pentru că astfel înțelegi de ce sunt pomeniți în fiecare zi Sfinții lui Dumnezeu și de ce slujirea Bisericii e neîntreruptă: căci tot ceea ce învățăm din viețile Sfinților și din Slujbele Bisericii sunt conținutul vieții noastre.
Mai pe scurt: mergem la Biserică și citim teologia Bisericii pentru ca tot ceea ce aflăm și trăim să devină una cu noi. Să fie conținutul interior al vieții noastre. Iar viața noastră plină de teologie devine una teologică. Și când cineva ne întreabă cum trăim, noi mărturisim că trăim teologic, bisericește, ortodox, pentru că a trăi ortodox sau bisericește înseamnă a trăi teologic. Și viața noastră teologică o avem din ritmarea vieții noastre cu viața zilnică a Bisericii. Căci, fără viața Bisericii, noi n-am avea un conținut teologic, ci un melanj interior. Am avea idei și practici diferite, dar care n-au de-a face cu mântuirea noastră. Însă, viața Bisericii ne umple de teologia ei. Și teologia Bisericii ne face și pe noi teologici, adică unii care trăim și simțim și gândim teologic. Pentru că le trăim pe toate în relație cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui.
Așadar, iubiții mei, nu noi învățăm Biserica ce să creadă și ce să facă, ci Biserica ne învață pe noi ce să credem și ce să facem în viața noastră. Iar când ieșim din modul în care Biserica gândește, slujește, crede, trăiește, atunci rătăcim. Pentru că Biserica trăiește teologic și duhovnicește. Și Dumnezeu e Cel care ne călăuzește, ne luminează, ne sporește viața noastră duhovnicească în Biserica Sa, pentru că El voiește ca noi să fim împliniți și bucuroși întru toate. Numai că împlinirea noastră este ascetică, e teologică, e liturgică, e mistică. Trebuie să ne nevoim duhovnicește ca să fim împliniți, trebuie să ne umplem de toată teologia Bisericii pentru ca să fim împliniți, trebuie să înțelegem și să slujim toate Slujbele Bisericii ca să fim împliniți, trebuie să ne umplem de simțiri, de luminări și de vederi dumnezeiești ca să fim împliniți. Împlinirea noastră interioară e viața sfântă. Căci numai făcându-le pe toate după voia lui Dumnezeu, noi trăim cu Dumnezeu și Îl simțim în noi mereu prin slava Lui cea dumnezeiască.
Vă mulțumesc frumos pentru toate și Dumnezeu să le primească pe toate cele dăruite mie! Multă bucurie, pace și întărire în tot ceea ce faceți! Postire cu multe împliniri sfinte pe mai departe! Amin!
[1] Începută la 6. 53, în zi de luni, la început Postului Mare, în ziua de 27 februarie 2023. Cer înnorat, 5 grade, vânt de 14 km/ h.
[2] Cf. https://el.orthodoxwiki.org/Κυριακή_της_Ορθοδοξίας.
[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_III.
[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Theodora_(wife_of_Theophilos).
[5] A se vedea: https://edituradoxologia.ro/en/saint-methodios-constantinople-study-his-life-and-works.
[6] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Tri/t42.html.
[7] Cf. https://basilica.ro/duminica-ortodoxiei-4/.
[8] Triodul, ed. BOR 1986, p. 185.
[9] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Tri/t42.html.
[10] Ibidem.