Apocalipsis, cap. 7, cf. BYZ

1. Și după aceasta i-am văzut pe cei 4 Îngeri care au stat la cele 4 colțuri ale pământului, prinzând cele 4 vânturi ale pământului, pentru ca să nu sufle vântul pe pământ, nici peste mare și nici pe[ste] vreun pom.

2. Și am văzut alt Înger suindu-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului Celui viu. Și a strigat [cu] glas mare celor 4 Îngeri, cărora lor le-a fost dat să nedreptățească [ἀδικῆσαι] pământul și marea,

3. zicându-le: „Să nu nedreptățiți [Μὴ ἀδικήσητε] pământul, nici marea, nici pomii, până nu avem să-i pecetluim pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor [ἄχρι οὗ σφραγίσωμεν τοὺς δούλους τοῦ Θεοῦ ἡμῶν ἐπὶ τῶν μετώπων αὐτῶν]!”.

4. Și am auzit numărul celor pecetluiți: 144.000 [ἑκατὸν καὶ τεσσαράκοντα τέσσαρες χιλιάδες], pecetluiți din toată seminția fiilor lui Israil:

5. din seminția lui Iuda: 12.000 de pecetluiți, din seminția lui Rubin: 12.000, din seminția lui Gad: 12.000,

6. din seminția lui Asir: 12.000, din seminția lui Neftalim: 12.000, din seminția lui Manassis: 12.000,

7. din seminția lui Simeon: 12.000, din seminția lui Levi: 12.000, din seminția lui Issahar: 12.000,

8. din seminția lui Zabulon: 12.000, din seminția lui Iosif: 12.000, din seminția lui Veniamin: 12.000 de pecetluiți.

9. După acestea, am văzut…Și, iată, mulțimea cea multă, pe care nimeni [nu] putea să o numere, din tot [toate] semințiile și popoarele și limbile! [Și] care au stat înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați [în] veșminte albe și [cu] palmieri[1] în mâinile lor,

10. și strigă [strigau cu] glas mare, zicând: „Mântuirea Dumnezeului nostru, a Celui șezând pe tron, și a Mielului!”.

11. Și toți Îngerii stătuseră împrejurul tronului și a bătrânilor și a celor 4 vietăți și au căzut înaintea tronului pe fețele lor și I s-au închinat lui Dumnezeu,

12. zicând: „Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea [ἡ εὐχαριστία] și cinstea și puterea și tăria [sunt] ale Dumnezeului nostru întru vecii vecilor! Amin!”.

13. Și a răspuns unul dintre cei bătrâni, zicându-mi mie: „Aceștia, cei îmbrăcați [în] veșminte albe, cine sunt și de unde au venit?”.

14. Și i-am zis lui: „Doamne al meu, tu ai cunoscut!”. Și mi-a zis mie: „Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare și și-au spălat veșmintele lor [καὶ ἔπλυναν τὰς στολὰς αὐτῶν] și le-au albit în sângele Mielului [καὶ ἐλεύκαναν ἐν τῷ αἵματι τοῦ Ἀρνίου].

15. Pentru aceasta sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și Îi slujesc Lui ziua și noaptea în templul Său. Iar Cel șezând pe tron îi va sălășlui pe ei.

16. Nu vor mai flămânzi încă și nu vor mai înseta încă, și nici nu or să mai cadă pe ei soarele și nici toată arșița,

17. că[ci] Mielul, Cel din mijlocul tronului, îi păstorește pe ei și îi călăuzește pe ei la izvoarele apelor vieții și va șterge Dumnezeu toată lacrima de la ochii lor [καὶ ἐξαλείψει ὁ Θεὸς πᾶν δάκρυον ἐκ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν]”.


[1] Cu ramuri de palmier.