Apocalipsis, cap. 10, cf. BYZ

1. Și l-am văzut pe Îngerul cel tare coborând din cer, îmbrăcat [în] nor[1], și curcubeul [era] pe capul său [καὶ ἡ ἶρις ἐπὶ τῆς κεφαλῆς αὐτοῦ] și fața sa [era] ca soarele, iar picioarele sale [erau] ca stâlpii de foc.

2. Și având în mâna sa o carte deschisă. Și a pus piciorul său cel drept pe mare și pe cel stâng pe pământ,

3. și a strigat [cu] glas mare, precum leul răcnind. Și când a strigat, au grăit 7 tunete [cu] glasurile lor.

4. Și când au grăit cele 7 tunete, voiam a scrie. Dar am auzit glas din cer, zicându-mi: „Pecetluiește-le [pe cele] pe care le-au grăit cele 7 tunete și să nu le scrii pe acestea!”.

5. Și Îngerul – pe care l-am văzut stat pe mare și pe pământ –, a ridicat mâna sa cea dreaptă spre cer

6. și a jurat [întru] Cel viu întru vecii vecilor, Care a zidit cerul și cele din el, și pământul și cele din el, și marea și cele din ea, că vreme nu va mai fi [ὅτι χρόνος οὐκέτι ἔσται],

7. ci, în zilele glasului celui de-al șaptelea Înger, când are să voiască a trâmbița, și a fost împlinindu-se [se va împlini] taina lui Dumnezeu [καὶ ἐτελέσθη τὸ μυστήριον τοῦ Θεοῦ], precum a[u] bine-vestit robii Săi, Profeții.

8. Și glasul pe care l-am auzit din cer, iarăși grăind cu mine și zicându-mi: „Mergi, ia cărticica [τὸ βιβλιδάριον] cea deschisă din mâna Îngerului care a stat pe mare și pe pământ!”.

9. Și am mers către Înger, zicându-i lui: „Dă-mi mie cărticica!”. Și îmi zice mie: „Ia-o și o mănâncă pe ea! Și îți va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”.

10. Și am luat cartea din mâna Îngerului și am mâncat-o pe ea și era în gura mea ca mierea cea dulce. Dar, când am mâncat-o pe ea, a fost amărât pântecele meu.

11. Și îmi zice mie: „Trebuie [ca] tu iarăși să profețești la popoare și la neamuri și limbilor și împăraților celor mulți!”.


[1] Îmbrăcat în slava lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *