Apocalipsis, cap. 12, cf. BYZ
1. Și semnul cel mare a fost văzut în cer: Femeia[1] îmbrăcată [cu] soarele [γυνὴ περιβεβλημένη τὸν ἥλιον] și luna [fiind] dedesubtul picioarelor ei, iar pe capul ei [avea] cununa de 12 stele.
2. Și având în pântece, striga având chinurile nașterii și chinuindu-se să nască.
3. Și a fost văzut alt semn în cer: și, iată, balaurul de foc, cel mare, având 7 capete și 10 coarne, iar pe capetele sale 7 diademe [ἑπτὰ διαδήματα]!
4. Și coada lui trage a treia [parte] a stelelor cerului și le-a aruncat pe ele spre pământ. Și balaurul a stat înaintea Femeii celei având să nască, pentru ca, [atunci] când are să nască, să-L mănânce pe Copilul ei [τὸ Τέκνον αὐτῆς καταφάγῃ].
5. Și a născut Fiu [de parte] bărbătească [Καὶ ἔτεκεν Υἱὸν ἄρρενα], Care va păstori toate neamurile cu toiag de fier [Ὃς μέλλει ποιμαίνειν πάντα τὰ ἔθνη ἐν ῥάβδῳ σιδηρᾷ]. Și a fost răpit [ἡρπάσθη] Fiul ei către Dumnezeu și către tronul Său.
6. Și femeia[2] a fugit întru pustiu, unde are loc acolo pregătit de către Dumnezeu, pentru ca acolo să o hrănească pe ea 1.260 de zile.
7. Și a fost războiul din cer! Mihail și Îngerii săi s-au războit cu balaurul. Iar balaurul s-a războit, [dimpreună] și îngerii săi,
8. și nu a putut [în fața lor[3]] și nici locul lui [nu] a fost aflat încă în cer.
9. Și a fost aruncat balaurul cel mare [Καὶ ἐβλήθη ὁ δράκων ὁ μέγας], șarpele cel vechi [ὁ ὄφις ὁ ἀρχαῖος], cel chemat diavolul și Satanas [ὁ καλούμενος διάβολος καὶ Σατανᾶς], cel care înșală lumea toată [ὁ πλανῶν τὴν οἰκουμένην ὅλην]. A fost aruncat spre pământ și îngerii săi au fost aruncați împreună cu el [ἐβλήθη εἰς τὴν γῆν καὶ οἱ ἄγγελοι αὐτοῦ μετ᾽ αὐτοῦ ἐβλήθησαν].
10. Și am auzit glas mare în cer, zicându-mi: „Acum s-a făcut mântuirea și puterea și Împărăția Dumnezeului nostru și puterea Hristosului Său! Că[ci] a fost aruncat acuzatorul [ὁ κατήγορος][4] fraților noștri, cel care îi învinuiește pe ei ziua și noaptea înaintea Dumnezeului nostru.
11. Dar ei l-au biruit pe el pentru sângele Mielului [Καὶ αὐτοὶ ἐνίκησαν αὐτὸν διὰ τὸ αἷμα τοῦ Ἀρνίου] și pentru cuvântul mărturiei lor [καὶ διὰ τὸν λόγον τῆς μαρτυρίας αὐτῶν] și nu și-au iubit sufletul lor până la moarte [καὶ οὐκ ἠγάπησαν τὴν ψυχὴν αὐτῶν ἄχρι θανάτου].
12. Pentru aceasta, veseliți-vă, cerurile și cei care sălășluiesc în ele [veseliți-vă cerurilor și cei care sălășluiți în ele]! Vai pământului și mării, că[ci] s-a coborât diavolul către voi [ὅτι κατέβη ὁ διάβολος πρὸς ὑμᾶς], având mânie mare [ἔχων θυμὸν μέγαν], cel care a cunoscut că puțină vreme are [εἰδὼς ὅτι ὀλίγον καιρὸν ἔχει]!”.
13. Și când a văzut balaurul că a fost aruncat spre pământ, a prigonit-o pe Femeia care a născut [Copilul de parte] bărbătească.
14. Și i-au fost date femeii[5] două aripi ale vulturului celui mare, pentru ca să zboare întru pustiu, întru locul ei, în care are să fie hrănită acolo o vreme și vremuri și o jumătate de vreme [καιρόν καὶ καιρούς καὶ ἥμισυ καιροῦ] de la fața șarpelui.
15. Și a aruncat șarpele din gura sa, dinapoia femeii, apă ca râul, pentru ca să o facă pe ea dusă de râu.
16. Dar pământul i-a ajutat femeii și a deschis pământul gura sa [καὶ ἤνοιξεν ἡ γῆ τὸ στόμα αὐτῆς] și a înghițit râul, pe care l-a aruncat balaurul din gura sa.
17. Și a fost urgisindu-se balaurul asupra femeii și a plecat să facă război cu cei rămași ai seminței ei [καὶ ἀπῆλθεν ποιῆσαι πόλεμον μετὰ τῶν λοιπῶν τοῦ σπέρματος αὐτῆς], [cu] cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Iisus [τῶν τηρούντων τὰς ἐντολὰς τοῦ Θεοῦ καὶ ἐχόντων τὴν μαρτυρίαν Ἰησοῦ].
18.
[1] Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
[2] Biserica Lui.
[3] A Sfinților Îngeri.
[4] Cuvânt unic în BYZ.
[5] Bisericii lui Dumnezeu.