Apocalipsis, cap. 14, cf. BYZ
1. Și am văzut…Și, iată, Mielul, Cel care a stat pe muntele Sionului, și împreună cu El numărul 144.000, având numele Său și numele Tatălui Său scris[e] pe frunțile lor [ἔχουσαι τὸ ὄνομα Αὐτοῦ καὶ τὸ ὄνομα τοῦ Πατρὸς αὐτοῦ γεγραμμένον ἐπὶ τῶν μετώπων αὐτῶν][1]!
2. Și am auzit glas din cer ca glasul apelor celor multe și ca glasul tunetului celui mare. Iar glasul pe care l-am auzit [era] precum al cântăreților de liră cântând cu lirele lor [ὡς κιθαρῳδῶν κιθαριζόντων ἐν ταῖς κιθάραις αὐτῶν].
3. Și cântă cântare nouă înaintea tronului [Καὶ ᾄδουσιν ᾠδὴν καινὴν ἐνώπιον τοῦ θρόνου] și înaintea celor 4 vietăți și a bătrânilor! Și nimeni [nu] putea să învețe cântarea, afară de cei 144.000, cei care au fost cumpărați[2] de pe pământ [οἱ ἠγορασμένοι ἀπὸ τῆς γῆς].
4. Aceștia sunt cei care cu femei nu au fost spurcați [Οὗτοί εἰσιν οἳ μετὰ γυναικῶν οὐκ ἐμολύνθησαν][nu s-au spurcat], căci fecioare [feciori] sunt [παρθένοι γάρ εἰσιν]. Aceștia sunt cei care urmează Mielului oriunde [Acesta] are să meargă. Aceștia de către Iisus au fost cumpărați de la oameni [Οὗτοι ὑπὸ Ἰησοῦ ἠγοράσθησαν ἀπὸ τῶν ἀνθρώπων], [fiind] pârga lui Dumnezeu și a Mielului [ἀπαρχὴ τῷ Θεῷ καὶ τῷ Ἀρνίῳ].
5. Și nu a fost aflată în gura lor minciuna, căci cei fără de pată sunt.
6. Și am văzut Înger zburând în mijlocul cerului [Καὶ εἶδον ἄγγελον πετόμενον ἐν μεσουρανήματι], având Evanghelia cea veșnică [ἔχοντα Εὐαγγέλιον αἰώνιον] – [pentru ca] să bine-vestească celor care locuiesc pe pământ și în tot neamul și seminția și limba și poporul –,
7. [și] zicând cu glas mare: „Temeți-vă de Domnul și dați-I Lui slavă [Φοβήθητε τὸν Κύριον καὶ δότε Αὐτῷ δόξαν], că[ci] a venit ceasul Judecății Sale [ὅτι ἦλθεν ἡ ὥρα τῆς Κρίσεως Αὐτοῦ]! Și închinați-vă Aceluia care a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor [καὶ προσκυνήσατε Αὐτὸν τὸν ποιήσαντα τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ πηγὰς ὑδάτων]!”.
8. Și altul, [un] al doilea Înger, i-a urmat, zicând: „A căzut Babilonul, [cetatea] cea mare, [căci] din vinul mâniei curviei sale [ἐκ τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς πορνείας αὐτῆς] s-a[u] adăpat toate neamurile [πεπότικεν πάντα τὰ ἔθνη]!”.
9. Iar alt Înger, cel de-al treilea, le-a urmat lor, zicând cu glas mare: „Dacă cineva se închină fiarei și chipului ei și ia pecete pe fruntea sa sau pe mâna sa
10. și acela va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu [καὶ αὐτὸς πίεται ἐκ τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τοῦ Θεοῦ], cel care a fost amestecat neamestecat în potirul urgiei Sale [τοῦ κεκερασμένου ἀκράτου ἐν τῷ ποτηρίῳ τῆς ὀργῆς Αὐτοῦ], și va fi chinuit în foc și [în] pucioasă înaintea Sfinților Îngeri și înaintea Mielului [καὶ βασανισθήσεται ἐν πυρὶ καὶ θείῳ ἐνώπιον τῶν Ἁγίων Ἀγγέλων καὶ ἐνώπιον τοῦ Ἀρνίου]!
11. Și fumul chinului lor întru vecii vecilor se suie [καὶ ὁ καπνὸς τοῦ βασανισμοῦ αὐτῶν εἰς αἰῶνας αἰώνων ἀναβαίνει]! Și nu au odihnă ziua și noaptea [καὶ οὐκ ἔχουσιν ἀνάπαυσιν ἡμέρας καὶ νυκτὸς] cei care se închină fiarei și chipului ei și dacă cineva primește pecetea numelui ei.
12. Aici este răbdarea Sfinților! Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus [οἱ τηροῦντες τὰς ἐντολὰς τοῦ Θεοῦ καὶ τὴν πίστιν Ἰησοῦ]”.
13. Și am auzit glas din cer zicându-mi: „Scrie: «Fericiți [sunt] cei morți [Μακάριοι οἱ νεκροὶ], cei [care] în Domnul mor de acum [οἱ ἐν Κυρίῳ ἀποθνῄσκοντες ἀπ᾽ ἄρτι]!». Zice Duhul: «Cu adevărat [Ναὶ], pentru ca să se odihnească de ostenelile lor [ἵνα ἀναπαύσωνται ἐκ τῶν κόπων αὐτῶν]! Iar faptele lor urmează împreună cu ei [τὰ δὲ ἔργα αὐτῶν ἀκολουθεῖ μετ᾽ αὐτῶν]»!”.
14. Și am văzut…Și, iată, norul cel alb, și pe nor șezând asemenea Fiului omului, având pe capul Său cunună de aur și în mâna Sa seceră ascuțită [δρέπανον ὀξύ]!
15. Și alt Înger a ieșit din templu, strigând cu glas mare Celui șezând pe nor: „Trimite secera Ta și seceră! Că[ci] a venit ceasul să seceri, [pentru] că a fost uscat secerișul pământului”.
16. Și a aruncat, Cel șezând pe nor, secera Sa pe pământ și a fost secerând pământul.
17. Și alt Înger a ieșit din templul cel din cer, având și acesta seceră ascuțită.
18. Și alt Înger a ieșit din jertfelnic, având putere peste [puterea] focului [ἔχων ἐξουσίαν ἐπὶ τοῦ πυρός], și a strigat [cu] glas mare celui având secera cea ascuțită, zicându-i: „Trimite secera ta cea ascuțită și culege strugurii viei pământului [καὶ τρύγησον τοὺς βότρυας τῆς ἀμπέλου τῆς γῆς], că[ci] s-au copt strugurii ei!”.
19. Și a aruncat Îngerul secera sa spre pământ și a cules via pământului și a aruncat întru teascul mâniei lui Dumnezeu [καὶ ἔβαλεν εἰς τὴν ληνὸν τοῦ θυμοῦ τοῦ Θεοῦ], cel mare [τὸν μέγαν].
20. Și a fost călcat teascul în afara cetății și a ieșit sângele din teasc până la frâiele cailor: 1.600 de stadioni[3]/ stadii.
[1] Scrise în mințile lor, în sufletele lor.
[2] Cei care au fost răscumpărați de către Domnul.
[3] Iar un stadion [στάδιον] avea 190 de metri, cf. Friberg Greek Lexicon, 24.825, apud BW 10.