Predică la Duminica a III-a din Postul Mare [2023]

Iubiții mei[1],

Cinstita Cruce este întărirea [ἀσφάλεια] lumii[2]. Întărirea noastră în harul lui Dumnezeu, în viața cu El. Pentru că lemnul Crucii ne-a redeschis Edemul cel închis prin păcat[3]. Cu sensul că Domnul nostru Iisus Hristos, murind pentru noi pe Cruce, ne-a redeschis nouă Paradisul cel ceresc, adică Împărăția Sa. Iar astăzi, nouă, celor care postim și ne rugăm și ne pocăim pentru păcatele noastre, Dumnezeiasca Cruce ne deschide porțile cerurilor [πύλας οὐρανῶν][4]. Și când vorbim despre deschiderea porților cerurilor ne referim la faptul de a moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că Cerurile lui Dumnezeu sunt Împărăția Sa.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost răstignit pe Cruce pentru noi, pentru că El Însuși S-a coborât la noi[5]. S-a smerit pe Sine pentru noi și S-a făcut om, pentru ca, prin moartea Lui, să ne ridice pe noi din moartea noastră. Căci noi n-am fi putut niciodată să înviem duhovnicește fără El. Iar coborârea [συγκατάβασιν] Sa la noi este înfricoșătoare și preaînaltă [τὴν φρικτὴν καὶ ἄκραν][6], pentru că Însuși Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, iar întruparea Lui depășește cu totul înțelegerea minții noastre. Însă, coborârea Lui la noi este ridicarea noastră din moarte, este ridicare dumnezeiască, prin slava Lui cea veșnică, care ne mântuie pe noi în fiecare clipă. Căci, prin slava Lui, noi trăim, noi suntem vii duhovnicește, pentru că El a coborât pentru ca să ne ridice pe noi întru slava Sa.

De aceea, Dumnezeiasca Cruce este iubirea lui Dumnezeu care se coboară la noi, ca pe noi, prin viață curată și sfântă, să ne ridice la El. Și noi Îl slăvim pe El pentru marea Sa milostivire față de noi[7], pentru iubirea Sa care ne face bine, care ne miluiește pe noi.

Crucea Domnului strălucește în inimile noastre, ale celor care o cinstim pe ea. Strălucește cu fulgerele cele luminoase, cele pline de lumină ale harului dumnezeiesc[8]. Pentru că ea este plină de slava lui Dumnezeu. Și când noi ne închinăm Domnului, când ne facem semnul Sfintei Cruci pe trupul nostru, atunci ne umplem de slava Lui cea veșnică.

Crucea Domnului este purtătoare de viață [ὁ ζωηφόρος][9], pentru că poartă slava Lui în ea, care e viața noastră cea veșnică. Ea este „Paradisul cel frumos al Bisericii [τῆς Ἐκκλησίας ὁ ὡραῖος Παράδεισος]”[10], pentru că are în ea frumusețea cea duhovnicească a slavei Sale. Crucea Lui este „pomul nestricăciunii [τὸ ξύλον τῆς ἀφθαρσίας]”[11], pentru că slava Lui ne dă nestricăciunea cea veșnică. Și Sfintele Moaște ale Sfinților, cele care sunt parțial nestricate acum, vor fi cu totul pline de slava lui Dumnezeu, atunci când toți vom învia la învierea cea de obște. Pentru că, pe Cruce, Domnul a omorât moartea noastră, pentru ca noi să trăim veșnic împreună cu El. Pe Cruce a desființat blestemul și a fost înghițită puterea morții, fiind înălțați, prin slava Lui, de la pământ la Dumnezeu[12]. Pentru că Crucea este continua ridicare a noastră, prin slava Lui, la comuniunea cea veșnică cu Dumnezeu. Căci atunci când vorbim despre asumarea Crucii, vorbim despre asumarea întregii nevoințe a mântuirii, care e o continuă crucificare interioară pentru Dumnezeu. Pentru că ne curățim mereu de patimi, ca să ne luminăm mereu și să ne îndumnezeim mereu în relația noastră cu Dumnezeu.

Domnul a fost răstignit pe Cruce gol [γυμνὸν][13], dezbrăcat de toate hainele Sale. Pentru că așa au considerat oamenii că Își bat joc de El…Iar noi, la rândul nostru, suntem chemați de El să ne golim de noi înșine, să ne golim de toate păcatele noastre și de toată încrederea păcătoasă în noi înșine, pentru ca să ne lăsăm povățuiți numai de către El. Și El așteaptă cu dor ca noi să ne dezbrăcăm de toate cele pământești, pentru ca să ne îmbrace întru slava Lui și astfel să gândim și să simțim și să trăim dumnezeiește pe pământ. Să trăim pe pământ ca în cer, plini fiind de slava Lui…

Însă, când El a fost răstignit gol pe Cruce, când a fost batjocorit în mod incalificabil de către oameni, toată făptura „se schimba [cu] frică și se tânguia [ἠλλοιοῦτο φόβῳ καὶ ἐπωδύρετο]”[14]. Soarele și-a strâns lumina sa, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, catapeteasma templului s-a rupt în două, morții s-au ridicat din mormintele lor, iar Puterile cerești s-au uimit[15]. Pentru că n-au suportat îndrăzneala insuportabilă a oamenilor păcătoși, dar, în același timp, au înțeles că se petrece o minune[16] incomparabilă. Căci „Judecătorul judecă și pătimește voind [ὁ Κριτὴς κρίνεται καὶ πάσχει θέλων] pentru mântuirea și înnoirea lumii [διὰ τὴν τοῦ κόσμου σωτηρίαν καὶ ἀνάπλασιν]”[17]. Pentru că numai prin suferința Lui pentru noi ne-a umplut pe noi de slava Sa, ca noi, la rândul nostru, să ne nevoim până la sânge pentru a-I sluji Lui cu credință.

Atunci cine este cel care ne-a învățat pe noi să ne nevoim duhovnicește? Domnul Însuși! Pentru că El ne-a arătat cu fapta că trebuie să omorâm în noi toată patima și toată necuviința, ca să trăim duhovnicește. El ne-a arătat deplina ascultare de Dumnezeu, prin aceea că a suportat toate pentru noi. Și noi trebuie să Îi urmăm Lui întru toate, pentru că trebuie să omorâm cu totul omul cel vechi din noi înșine, pentru ca să ne înnoim mereu duhovnicește.

Crucea Domnului ne-a adus nouă veșmântul vieții [τῆς ζωῆς τὸ ἔνδυμα][18], pentru că ne-a îmbrăcat pe noi întru slava Lui. Și ne-a umplut pe noi de toată bucuria[19], pentru că orice virtute dumnezeiască ne umple pe noi de bucurie sfântă. Iar acum, pe calea obositoare a postului, Dumnezeiasca Cruce e pusă la mijloc, la mijlocul Postului Mare, spre a ne odihni pe noi[20]. Căci ea este ca un popas sub un copac umbros, când afară e vară fierbinte. Și e fierbinte lumea noastră, e plină de păcate și de fărădelegi, pe când Crucea Domnului e plină de odihnă și de pace pentru noi, de bucurie și de veselie dumnezeiască. Și dacă sorbim din Crucea Lui slava lui Dumnezeu, care ne odihnește pe noi desăvârșit, atunci postim cu pace pe mai departe și cu împlinire sfântă.

Pentru că avem Crucea Domnului în fața noastră, puterea Lui cea nebiruită, care ne amintește mereu de El. Crucea Lui ne umple de iubirea Sa, după cum ne umplu de iubirea Sa cuvintele Lui și Sfintele Lui Icoane. Căci toate cele ale Sale ne vorbesc despre El, despre Domnul nostru Iisus Hristos și despre faptul că El e împreună slăvit și închinat cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Că El e unul din Treime, Care S-a întrupat și a murit pentru noi, pentru ca să ne învie și să ne înalțe pe noi la El.

De aceea, iubiții mei, privind spre Domnul, să vedem în El cele pe care trebuie să le facem! Să vedem postul nostru, rugăciunea noastră, milostenia noastră, lupta noastră cu patimile din noi înșine numai prin rugăciunea către El. Căci Domnul ne luminează pe noi în rugăciune, ne învață cele ale Sale și ne umple de puterea de a săvârși cele plăcute Lui. Amin!


[1] Începută la 14. 11, în zi de marți, pe 14 martie 2023. Soare, 20 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Tri/t28.html. Aici fiind Slujba zilei în limba greacă. Limba din care se traduce, în orice limbă liturgică, Slujba Bisericii.

[3] Ibidem. Mă refer la această cântare: Κλείει τὴν Ἐδὲμ διὰ ξύλου πάλαι ὄφις, ξύλον δὲ Σταυροῦ ὑπανοίγει ταύτην πᾶσι…

[4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Ibidem.

[8] Ibidem. Mă refer la această cântare: Λάμψον ὁ τοῦ Κυρίου Σταυρὸς τὰς φεγγοβόλους ἀστραπάς σου τῆς χάριτος καρδίας τῶν σὲ τιμώντων…

[9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Ibidem. [16] Ibidem. [17] Ibidem. [18] Ibidem. [19] Ibidem.

[20] Triodul, ed. BOR 1986, p. 276-277.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *