Apocalipsis, cap. 16, cf. BYZ
1. Și am auzit glas mare din templu, zicându-le celor 7 Îngeri: „Mergeți și vărsați cele 7 cupe ale mâniei lui Dumnezeu spre pământ!
2. Și a mers cel dintâi și și-a vărsat cupa sa spre pământ! Și a fost rana cea rea și dureroasă la oamenii care au pecetea fiarei și [la] cei care se închină chipului ei.
3. Și cel de-al doilea Înger și-a vărsat cupa sa întru mare! Și s-a făcut sângele ca al mortului și tot sufletul cel viu a murit în mare.
4. Și cel de-al treilea a vărsat cupa sa întru râuri și întru izvoarele apelor! Și s-a[u] făcut sânge.
5. Și l-am auzit pe Îngerul apelor [τοῦ Ἀγγέλου τῶν ὑδάτων] zicând: „Drept ești, Cel care ești și Cel care erai, Cel Cuvios [ὁ Ὅσιος], că[ci] ai judecat acestea!
6. Că[ci] sângele Sfinților și al Profeților l-au vărsat [ὅτι αἷμα Ἁγίων καὶ Προφητῶν ἐξέχεαν] și sânge le-ai dat lor să bea! Vrednici sunt [de această pedeapsă]”.
7. Și am auzit altarul zicând: „Cu adevărat, Doamne, Dumnezeul[e], Atotțiitorul[e], adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”.
8. Și cel de-al patrulea Înger și-a vărsat cupa sa pe[ste] soare! Și i-a fost dat lui să-i pârjolească cu foc pe oameni [καὶ ἐδόθη αὐτῷ καυματίσαι ἐν πυρὶ τοὺς ἀνθρώπους].
9. Și au fost pârjoliți oamenii [cu] pârjolire mare și au blasfemiat oamenii numele lui Dumnezeu, al Celui având putere pe[ste] plăgile acestea, și nu s-au pocăit [ca] să-I dea Lui slavă [καὶ οὐ μετενόησαν δοῦναι Αὐτῷ δόξαν].
10. Și cel de-al cincilea și-a vărsat cupa sa pe[ste] tronul fiarei! Și s-a făcut împărăția sa întunecată! Și își mestecau limbile lor de durere [καὶ ἐμασῶντο[1] τὰς γλώσσας αὐτῶν ἐκ τοῦ πόνου]
11. și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor și nu s-au pocăit de faptele lor [καὶ οὐ μετενόησαν ἐκ τῶν ἔργων αὐτῶν].
12. Și cel de-l șaselea și-a vărsat cupa sa pe[ste] râul cel mare, [peste] Eufratis! Și a fost uscată apa sa, pentru ca să pregătească calea împăraților celor de la răsăritul soarelui [ἵνα ἑτοιμασθῇ ἡ ὁδὸς τῶν βασιλέων τῶν ἀπὸ ἀνατολῆς ἡλίου].
13. Și am văzut [ieșind] din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului celui mincinos trei duhuri necurate ca broaștele.
14. Căci sunt duhurile demonilor făcând semne [εἰσὶν γὰρ πνεύματα δαιμονίων ποιοῦντα σημεῖα][2], care ies la împărații a toată lumea [ca] să-i adune pe ei spre războiul zilei aceleia, al celei mari a lui Dumnezeu, a Atotțiitorului.
15. „Iată, vin ca hoțul [ἔρχομαι ὡς κλέπτης]! Fericit [este] cel care priveghează și își păzește veșmintele sale, pentru ca să nu umble gol și [ei] să [nu-i] vadă nerușinarea sa!”.
16. Și i-a adunat pe ei întru locul numit în evreiește Armaghedon [Ἁρμαγεδών][3].
17. Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa sa în văzduh! Și a ieșit glasul cel mare din templul cerului, de la tron[ul lui Dumnezeu], zicând: „Făcutu-s-a!”.
18. Și au fost fulgere și tunete și glasuri, [dar] și cutremur mare. Și [a fost] așa de mare, așa de mare cutremurul, așa cum nu a fost de când oamenii s-au făcut pe pământ [οἷος οὐκ ἐγένετο ἀφ᾽ οὗ οἱ ἄνθρωποι ἐγένοντο ἐπὶ τῆς γῆς].
19. Și s-a făcut cetatea cea mare întru trei părți și cetățile neamurilor au căzut! Iar Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, [ca] să i se dea lui potirul vinului mâniei urgiei Sale [δοῦναι αὐτῇ τὸ ποτήριον τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς ὀργῆς Αὐτοῦ].
20. Și toată insula a fugit, iar munții nu au fost aflați [Καὶ πᾶσα νῆσος ἔφυγεν, καὶ ὄρη οὐχ εὑρέθησαν].
21. Și grindina cea mare, ca [greutatea] talantului [ὡς ταλαντιαία][4], coboară din cer pe[ste] oameni! Și au blasfemiat oamenii pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei! Că[ci] mare foarte este plaga ei.
[1] Formă verbală unică în BYZ.
[2] Făcând minuni false.
[3] Transliterarea lui הַר מְגִדּוֹ [Har Megiddo] și înseamnă Muntele lui Megiddo, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἁρμαγεδών. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Megiddo,_Israel.
[4] Iar un τάλαντον avea între 28 și 36 de kilograme, cf. Friberg Greek Lexicon, 26.256, apud BW 10.