Apocalipsis, cap. 16, cf. BYZ

1. Și am auzit glas mare din templu, zicându-le celor 7 Îngeri: „Mergeți și vărsați cele 7 cupe ale mâniei lui Dumnezeu spre pământ!

2. Și a mers cel dintâi și și-a vărsat cupa sa spre pământ! Și a fost rana cea rea și dureroasă la oamenii care au pecetea fiarei și [la] cei care se închină chipului ei.

3. Și cel de-al doilea Înger și-a vărsat cupa sa întru mare! Și s-a făcut sângele ca al mortului și tot sufletul cel viu a murit în mare.

4. Și cel de-al treilea a vărsat cupa sa întru râuri și întru izvoarele apelor! Și s-a[u] făcut sânge.

5. Și l-am auzit pe Îngerul apelor [τοῦ Ἀγγέλου τῶν ὑδάτων] zicând: „Drept ești, Cel care ești și Cel care erai, Cel Cuvios [ὁ Ὅσιος], că[ci] ai judecat acestea!

6. Că[ci] sângele Sfinților și al Profeților l-au vărsat [ὅτι αἷμα Ἁγίων καὶ Προφητῶν ἐξέχεαν] și sânge le-ai dat lor să bea! Vrednici sunt [de această pedeapsă]”.

7. Și am auzit altarul zicând: „Cu adevărat, Doamne, Dumnezeul[e], Atotțiitorul[e], adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”.

8. Și cel de-al patrulea Înger și-a vărsat cupa sa pe[ste] soare! Și i-a fost dat lui să-i pârjolească cu foc pe oameni [καὶ ἐδόθη αὐτῷ καυματίσαι ἐν πυρὶ τοὺς ἀνθρώπους].

9. Și au fost pârjoliți oamenii [cu] pârjolire mare și au blasfemiat oamenii numele lui Dumnezeu, al Celui având putere pe[ste] plăgile acestea, și nu s-au pocăit [ca] să-I dea Lui slavă [καὶ οὐ μετενόησαν δοῦναι Αὐτῷ δόξαν].

10. Și cel de-al cincilea și-a vărsat cupa sa pe[ste] tronul fiarei! Și s-a făcut împărăția sa întunecată! Și își mestecau limbile lor de durere [καὶ ἐμασῶντο[1] τὰς γλώσσας αὐτῶν ἐκ τοῦ πόνου]

11. și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor și nu s-au pocăit de faptele lor [καὶ οὐ μετενόησαν ἐκ τῶν ἔργων αὐτῶν].

12. Și cel de-l șaselea și-a vărsat cupa sa pe[ste] râul cel mare, [peste] Eufratis! Și a fost uscată apa sa, pentru ca să pregătească calea împăraților celor de la răsăritul soarelui [ἵνα ἑτοιμασθῇ ἡ ὁδὸς τῶν βασιλέων τῶν ἀπὸ ἀνατολῆς ἡλίου].

13. Și am văzut [ieșind] din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului celui mincinos trei duhuri necurate ca broaștele.

14. Căci sunt duhurile demonilor făcând semne [εἰσὶν γὰρ πνεύματα δαιμονίων ποιοῦντα σημεῖα][2], care ies la împărații a toată lumea [ca] să-i adune pe ei spre războiul zilei aceleia, al celei mari a lui Dumnezeu, a Atotțiitorului.

15. „Iată, vin ca hoțul [ἔρχομαι ὡς κλέπτης]! Fericit [este] cel care priveghează și își păzește veșmintele sale, pentru ca să nu umble gol și [ei] să [nu-i] vadă nerușinarea sa!”.

16. Și i-a adunat pe ei întru locul numit în evreiește Armaghedon [Ἁρμαγεδών][3].

17. Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa sa în văzduh! Și a ieșit glasul cel mare din templul cerului, de la tron[ul lui Dumnezeu], zicând: „Făcutu-s-a!”.

18. Și au fost fulgere și tunete și glasuri, [dar] și cutremur mare. Și [a fost] așa de mare, așa de mare cutremurul, așa cum nu a fost de când oamenii s-au făcut pe pământ [οἷος οὐκ ἐγένετο ἀφ᾽ οὗ οἱ ἄνθρωποι ἐγένοντο ἐπὶ τῆς γῆς].

19. Și s-a făcut cetatea cea mare întru trei părți și cetățile neamurilor au căzut! Iar Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, [ca] să i se dea lui potirul vinului mâniei urgiei Sale [δοῦναι αὐτῇ τὸ ποτήριον τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς ὀργῆς Αὐτοῦ].

20. Și toată insula a fugit, iar munții nu au fost aflați [Καὶ πᾶσα νῆσος ἔφυγεν, καὶ ὄρη οὐχ εὑρέθησαν].

21. Și grindina cea mare, ca [greutatea] talantului [ὡς ταλαντιαία][4], coboară din cer pe[ste] oameni! Și au blasfemiat oamenii pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei! Că[ci] mare foarte este plaga ei.


[1] Formă verbală unică în BYZ.

[2] Făcând minuni false.

[3] Transliterarea lui הַר מְגִדּוֹ [Har Megiddo] și înseamnă Muntele lui Megiddo, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἁρμαγεδών. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Megiddo,_Israel.

[4] Iar un τάλαντον avea între 28 și 36 de kilograme, cf. Friberg Greek Lexicon, 26.256, apud BW 10.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *