Apocalipsis, cap. 19, cf. BYZ

1. După acestea am auzit ca glas mare de mulțime multă în cer, zicând: „Alliluia [Ἁλληλούϊα]! Mântuirea și puterea și slava [sunt] ale Dumnezeului nostru,

2. că adevărate și drepte [sunt] judecățile Sale. Că[ci] a judecat-o pe curva cea mare [τὴν πόρνην τὴν μεγάλην], care strica pământul în curvia ei, și a răzbunat sângele robilor Săi [καὶ ἐξεδίκησεν τὸ αἷμα τῶν δούλων Αὐτοῦ] din mâna ei”.

3. Și un al doilea [glas] a zis: „Alliluia! Și fumul ei suie întru vecii vecilor”.

4. Și au căzut bătrânii, cei 24, și cele 4 vietăți, și I s-au închinat lui Dumnezeu, Celui șezând pe tron, [și] zicând: „Amin! Alliluia!”.

5. Și glas din tron a ieșit, zicând: „Lăudați-L pe Dumnezeul nostru toți robii Săi, și cei care vă temeți de El, cei mici și cei mari!”.

6. Și am auzit ca glas de mulțime multă și ca glas de ape multe și ca glas de tunete tari, zicând: „Alliluia! Că[ci] a împărățit [ἐβασίλευσεν] Domnul, Dumnezeul nostru, Atotțiitorul.

7. Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă Lui, că[ci] a venit nunta Mielului[1] [ὅτι ἦλθεν ὁ γάμος τοῦ Ἀρνίου] și femeia[2] Sa s-a pregătit pe sine [καὶ ἡ γυνὴ Αὐτοῦ ἡτοίμασεν ἑαυτήν].

8. Și i-a fost dat ei ca să îmbrace in luminos și curat [βύσσινον λαμπρὸν καὶ καθαρόν], căci inul este dreptățile Sfinților [τὸ γὰρ βύσσινον τὰ δικαιώματα τῶν Ἁγίων ἐστίν]”.

9. Și [el][3] îmi zice mie: „Scrie: «Fericiți [sunt] cei care au fost chemați întru cina nunții Mielului [Μακάριοι οἱ εἰς τὸ δεῖπνον τοῦ γάμου τοῦ ἀρνίου κεκλημένοι]»!”. Și [el] îmi zice mie: „Acestea sunt cuvintele cele adevărate ale lui Dumnezeu”.

10. Și am căzut înaintea picioarelor sale [ca] să mă închin lui. Și [el] îmi zice mie: „Vezi să nu [faci asta]! Împreună-rob [σύνδουλός] sunt [cu] tine și [cu] frații tăi, cei care au mărturia lui Iisus [τῶν ἐχόντων τὴν μαρτυρίαν Ἰησοῦ]. Lui Dumnezeu închină-te [τῷ Θεῷ προσκύνησον]! Căci mărturia lui Iisus este Duhul profeției [γὰρ μαρτυρία τοῦ Ἰησοῦ ἐστὶν τὸ Πνεῦμα τῆς προφητείας]”[4].

11. Și am văzut cerul deschis…Și, iată, calul cel alb și Cel șezând pe el, chemându-Se credincios [πιστὸς] și adevărat [ἀληθινός] și în dreptate judecă și Se războiește [καὶ ἐν δικαιοσύνῃ κρίνει καὶ πολεμεῖ]!

12. Iar ochii Săi [erau] văpaia focului [φλὸξ πυρός] și pe capul Său [erau] diademele cele multe [καὶ ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ διαδήματα πολλα], având nume scrise [ἔχων ὀνόματα γεγραμμένα], [dar] și un nume scris, pe care nimeni [nu] l-a cunoscut, afară de El,

13. și îmbrăcat [cu] veșmânt vopsit [în] sânge [ἱμάτιον βεβαμμένον αἵματι] și este chemat numele Său: „Cuvântul lui Dumnezeu [Ὁ Λόγος τοῦ Θεοῦ]”.

14. Și Oștile cele din cer Îi urmau Lui pe cai albi, îmbrăcați [în] in alb [și] curat.

15. Și din gura Sa iese sabia cu două tăișuri [ῥομφαία δίστομος], cea ascuțită [ὀξεῖα], pentru ca să lovească neamurile cu ea [ἵνα ἐν αὐτῇ πατάξῃ τὰ ἔθνη]. Și El le va păstori pe ele cu toiag de fier [καὶ αὐτὸς ποιμανεῖ αὐτοὺς ἐν ῥάβδῳ σιδηρα] și El calcă teascul vinului mâniei urgiei lui Dumnezeu, al Atotțiitorului [καὶ αὐτὸς πατεῖ τὴν ληνὸν τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς ὀργῆς τοῦ Θεοῦ, τοῦ Παντοκράτορος].

16. Și are pe veșmântul și pe coapsa Sa nume scris: Împăratul împăraților și Domnul domnilor [Βασιλεὺς βασιλέων καὶ Κύριος κυρίων].

17. Și am văzut un Înger care a stat în soare și a strigat [cu] glas mare, zicând tuturor păsărilor care zboară în mijlocul cerului [ἐν μεσουρανήματι]: „Veniți, adunați-vă spre cina cea mare a lui Dumnezeu,

18. ca să mâncați trupurile împăraților, și trupurile căpitanilor, și trupurile celor tari, și trupurile cailor și ale celor care șed pe ei, și trupurile tuturor: și ale celor liberi și ale robilor și ale celor mici și ale celor mari!”.

19. Și am văzut fiara și împărații pământului și oștile lor adunate [ca] să facă război cu Cel șezând pe cal [ποιῆσαι πόλεμον μετὰ τοῦ καθημένου ἐπὶ τοῦ ἵππου] și cu oastea Sa.

20. Și a fost prinzându-se fiara și profetul mincinos [ψευδοπροφήτης] împreună cu ea – cel care a făcut semne înaintea ei, prin care i-a înșelat pe cei care au luat pecetea fiarei [ἐν οἷς ἐπλάνησεν τοὺς λαβόντας τὸ χάραγμα τοῦ θηρίου] și pe cei care se închină chipului ei [καὶ τοὺς προσκυνοῦντας τῇ εἰκόνι αὐτου] –, [și] de vii au fost au fost aruncați amândoi întru lacul de foc [εἰς τὴν λίμνην τοῦ πυρὸς][5], care arde cu pucioasă [τὴν καιομένην ἐν θείῳ].

21. Și cei rămași au fost omorâți cu sabia Celui șezând pe cal, [cu] cea care a ieșit din gura Sa, iar toate păsările au fost săturate din trupurile lor.


[1] Comuniunea veșnică cu Hristos în Împărăția Sa.

[2] Biserica.

[3] Îngerul Domnului.

[4] Căci Domnul ni L-a făgăduit nouă pe Duhul Sfânt, pe Cel cu Care El a conlucrat întru toate în viața Sa pământească.

[5] Adică în Iad.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *