Apocalipsis, cap. 20, cf. BYZ
1. Și am văzut un Înger coborând din cer, având cheia abisului și un lanț mare [ἅλυσιν μεγάλην] în mâna sa.
2. Și [acesta] l-a prins pe balaur [τὸν δράκοντα], pe șarpele cel vechi [τὸν ὄφιν τὸν ἀρχαῖον], care este diavolul și Satanas [ὅς ἐστιν διάβολος καὶ ὁ Σατανᾶς], cel care înșală lumea toată, și l-a legat pe el mii de ani [καὶ ἔδησεν αὐτὸν χίλια ἔτη]
3. și l-a aruncat pe el întru abis [καὶ ἔβαλεν αὐτὸν εἰς τὴν ἄβυσσον] și l-a închis și l-a pecetluit asupra lui, ca să nu [mai] înșele încă neamurile, până or să se sfârșească miile de ani [ἄχρι τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη]. Și, după acestea, trebuie [ca] el să fie dezlegat [pentru] puțină vreme [καὶ μετὰ ταῦτα δεῖ αὐτὸν λυθῆναι μικρὸν χρόνον].
4. Și am văzut tronuri și au șezut pe ele și judecata le-a fost dată lor [καὶ κρίμα ἐδόθη αὐτοῖς][1]. Și [acestea erau] sufletele celor care au fost decapitați pentru mărturia lui Iisus [καὶ τὰς ψυχὰς τῶν πεπελεκισμένων διὰ τὴν μαρτυρίαν Ἰησοῦ] și pentru cuvântul lui Dumnezeu și care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, și nu au luat pecetea [τὸ χάραγμα] pe fruntea și pe mâna lor! Și [ei] au trăit și au împărățit cu Hristos mii de ani [καὶ ἔζησαν καὶ ἐβασίλευσαν μετὰ τοῦ Χριστοῦ τὰ χίλια ἔτη][2].
5. Iar cei rămași [din] cei morți nu au trăit până să se sfârșească miile de ani [καὶ οἱ λοιποὶ τῶν νεκρῶν οὐκ ἔζησαν ἄχρι τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη][3]. Aceasta [este] învierea cea dintâi [Αὕτη ἡ ἀνάστασις ἡ πρώτη][4].
6. Fericit și Sfânt este cel care își are partea [ὁ ἔχων μέρος][5] în[tru] învierea cea dintâi[6]! Asupra acestora moartea cea de-a doua nu are putere [ἐπὶ τούτων ὁ δεύτερος θάνατος οὐκ ἔχει ἐξουσίαν][7], ci vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Hristos [ἀλλ᾽ ἔσονται ἱερεῖς τοῦ Θεοῦ καὶ τοῦ Χριστοῦ] și vor împărăți cu El mii de ani [καὶ βασιλεύσουσιν μετ᾽ Αὐτοῦ χίλια ἔτη][8].
7. Și când or să se sfârșească miile de ani [καὶ ὅταν τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη], Satanas va fi dezlegat din temnița lui [λυθήσεται ὁ Σατανᾶς ἐκ τῆς φυλακῆς αὐτοῦ]
8. și va ieși să înșele neamurile [καὶ ἐξελεύσεται πλανῆσαι τὰ ἔθνη], pe cele din cele patru colțuri ale pământului [τὰ ἐν ταῖς τέσσαρσιν γωνίαις τῆς γῆς], pe Gog și pe Magog [τὸν Γὼγ καὶ τὸν Μαγώγ][9], [ca] să le adune pe ele spre război [συναγαγεῖν αὐτοὺς εἰς τὸν πόλεμον]. [Și] numărul cărora [va fi] ca nisipul mării.
9. Și s-au suit pe lățimea pământului și au înconjurat tabăra Sfinților [τὴν παρεμβολὴν τῶν ἁγίων] și cetatea cea iubită [καὶ τὴν πόλιν τὴν ἠγαπημένην]. Dar a coborât foc din cer, de la Dumnezeu, și i-a mistuit pe ei.
10. Și diavolul, cel care îi înșală pe ei, a fost aruncat întru lacul de foc și de pucioasă [τὴν λίμνην τοῦ πυρὸς καὶ θείου], unde [este] și fiara și profetul cel mincinos. Și [acolo] vor fi chinuiți ziua și noaptea întru vecii vecilor.
11. Și am văzut tronul cel mare, cel alb [καὶ εἶδον θρόνον μέγαν, λευκόν], și pe Cel șezând pe el [καὶ τὸν καθήμενον ἐπ᾽ αὐτόν], de la fața Căruia a[u] fugit pământul și cerul [Οὗ ἀπὸ προσώπου ἔφυγεν ἡ γῆ καὶ ὁ οὐρανός] și locul lor nu a [mai] fost aflat [καὶ τόπος οὐχ εὑρέθη αὐτοῖς].
12. Și i-am văzut pe cei morți, pe cei mari și pe cei mici, care au stat înaintea tronului [lui Dumnezeu] [ἑστῶτας ἐνώπιον τοῦ θρόνου] și cărțile au fost deschise [καὶ βιβλία ἠνεῴχθησαν][10]. Și o altă carte a fost deschisă, care este a vieții [ὅ ἐστιν τῆς ζωῆς]. Și cei morți au fost judecați după cele care au fost scrise în cărți [καὶ ἐκρίθησαν οἱ νεκροὶ ἐκ τῶν γεγραμμένων ἐν τοῖς βιβλίοις][11], după faptele lor [κατὰ τὰ ἔργα αὐτῶν].
13. Și marea i-a dat pe morții cei din ea [καὶ ἔδωκεν ἡ θάλασσα τοὺς νεκροὺς τοὺς ἐν αὐτῇ], iar Moartea și Iadul i-au dat pe morții cei din ele [καὶ ὁ Θάνατος καὶ ὁ ᾍδης ἔδωκαν τοὺς νεκροὺς τοὺς ἐν αὐτοῖς]! Și au fost judecați fiecare după faptele lor [καὶ ἐκρίθησαν ἕκαστος κατὰ τὰ ἔργα αὐτῶν].
14. Și Moartea și Iadul au fost aruncate întru lacul de foc. [Iar] aceasta este moartea cea de-a doua: lacul de foc.
15. Și dacă cineva nu a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat întru lacul de foc.
[1] Puterea de a judeca le-a fost dată Sfinților Săi.
[2] Adică veșnic.
[3] Oamenii păcătoși, „cei rămași din cei morți”, nu vor trăi veșnic.
[4] Învierea cea dintâi e învierea din păcat și ea se trăiește acum, în istorie.
[5] Care se împărtășește de învierea cea dintâi.
[6] Fericit și Sfânt e cel care înviază acum din păcate și care trăiește cuvios, în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor!
[7] Adică pedeapsa Iadului. Pentru că, din Apoc. 20, 14, aflăm că moartea a doua e Iadul.
[8] Adică pentru veșnicie.
[9] Aluzie la Iezechiil, cap. 38 și 39.
[10] Fiecare om, ca o carte deschisă, va sta în fața lui Dumnezeu, Cel care vede și știe toate.
[11] În cărțile conștiinței fiecăruia în parte.