Predică la Duminica a IV-a din Postul Mare [2023]
Iubiții mei[1],
Sfântul Ioannis Scărarul, cel pomenit astăzi în mod special, cugetând mereu la cuvintele lui Dumnezeu, s-a îmbogățit în harul Său și s-a făcut fericit [μακάριος][2]. Pentru că fericirea cea adevărată nu ține de lucrurile acestei lumi, ci de prezența slavei lui Dumnezeu în noi înșine. Ajungem fericiți când suntem cu Dumnezeu și când ne îmbogățim mereu întru sfințenia Sa.
Sfântul Ioannis Scărarul și-a curățit sufletul său [cu] izvoarele lacrimilor [ταῖς τῶν δακρύων πηγαῖς][3]. Pentru că și-a plâns păcatele neîncetat. Iar stările lui cele de toată noaptea, privegherile sale cele sfinte, l-au făcut să se umple de dragostea și de frumusețea lui Dumnezeu[4]. Pentru că atunci când stai de vorbă cu Dumnezeu în rugăciune multe ceasuri, El ți Se arată pe Sine în mod tainic și te învață cele ale Sale. Te învață cât de sfânt, de curat, de bun, de milostiv, dar și cât de drept și de cuvios și de adevărat este El. Și dacă El te învață toate acestea, pe care numai experiența duhovnicească le cunoaște, atunci acestea sunt înrădăcinarea ta cea mare în slava lui Dumnezeu. Pentru că El ne face să stăm întru slava Lui, în virtuțile care ne mântuie pe noi.
Sfântul Ioannis Scărarul, ascultând glasul Evangheliei Domnului, a părăsit lumea, bogăția și slava ei, pentru ca să afle harul cel veșnic [χάριν αἰώνιον] al lui Dumnezeu[5].
– Și cum a părăsit el lumea?
– Dezlipindu-se interior de toate patimile cele lumești! Pentru că harul lui Dumnezeu coboară și rămâne în noi și noi îl simțim ca pe cea mai mare comoară a noastră și bucurie a noastră și împlinire a noastră, dacă, pentru el, renunțăm la toate patimile noastre. Adică la toate alipirile noastre pătimașe față de oameni, față de avere, față de slava deșartă a lumii, față de viața noastră lumească.
Iar el a părăsit lumea și s-a făcut Monah, pentru ca să Îi slujească numai lui Dumnezeu. Dar și noi, cei care trăim în lume, putem să ne dezlipim interior de cele ale lumii și să trăim monahal, pentru că slava lui Dumnezeu e cea care ne dezlipește pe noi de toate cele pătimașe și de toate cele pământești. Tocmai de aceea, dacă avem în noi dragostea Sa, avem în noi și odihna Sa[6]. Și Cel care ne odihnește acum prin slava Lui, ne va odihni în mod veșnic împreună cu toți Sfinții Săi[7], pentru că odihna Sa e slava Sa cea veșnică.
Sfântul Ioannis Scărarul, Părintele nostru, a trăit ca un Înger pe pământ, iar acum, în ceruri, el este omul lui Dumnezeu. Pentru că el, pe pământ, a fost lauda Asceților [τῶν Ἀσκητῶν τὸ καύχημα][8], a Nevoitorilor lui Dumnezeu. Și de ce e lauda lor? Pentru că s-a nevoit în mod exemplar! Nevoința sa sufletească și trupească l-a umplut de slava lui Dumnezeu și de multe virtuți dumnezeiești. Pentru că ne- voința nu se face pentru sine, ci pentru ca să fim proprii revelării lui Dumnezeu în noi înșine. Ea e venirea noastră plină de dragoste către Dumnezeu, pentru ca El să coboare în noi prin slava Lui și să fie cu noi veșnic.
Sfântul Ioannis Scărarul s-a făcut luminător [φωστήρ] al lumii. Dar s-a făcut luminător al ei prin minunile sale[9]. Pentru că minunile pe care le face Dumnezeu prin Sfinții Săi sunt pline de slava Lui. Și minunile Lui prin Sfinții Săi ne luminează pe noi, pentru că ne învață cum să trăim cu Dumnezeu. Cuvintele și minunile Sfinților sunt luminarea noastră, a tuturor. Pentru că noi învățăm de la ei viața cea veșnică, viața cu Dumnezeu.
Sfântul Ioannis Scărarul a intrat în Mănăstirea din Muntele Sinai la vârsta de 16 ani[10]. Timp de 19 ani a fost povățuit de Părintele său, de Cuviosul Martirios, după care s-a nevoit ca Sihastru timp de 40 de ani. Spre sfârșitul vieții sale a primit să fie Igumen al Muntelui Sinai și în perioada Stăreției sale a scris Scara Paradisului[11]. Pentru că, prin ea, ne-a învățat despre virtuțile dumnezeiești care ne fac să intrăm în Paradisul lui Dumnezeu.
Și să ne împărtășim și noi din înțelepciunea Sfântului Ioannis Scărarul, amintind unele din povățuirile sale! Scopul demonilor e acela de a ne umple de lene[12]. Pentru ca să nu ne nevoim duhovnicește. Trebuie să ne unim simțirile noastre cu Dumnezeu, pentru ca să fim învățați în mod tainic de către El cuvintele Sale[13]. Și unirea noastră cu Dumnezeu se face prin slava Lui, prin care ne învață în mod tainic cele ale Sale.
Sfântul Ioannis Scărarul îl fericește pe cel care Îl iubește cu dor nespus pe Dumnezeu[14]. Pentru că acela împlinește cu multă râvnă poruncile Sale. Dumnezeu Însuși ne învață să ne rugăm și El dă rugăciunea celor care o cer de la El[15]. Pentru că rugăciunea ne învață să ne rugăm tot mai atent și tot mai evlavios, iar Dumnezeu ne umple de rugăciune pe măsura iubirii noastre pentru El.
Sfântul Ioannis Scărarul numește înfrânarea de la păcat drept început al pocăinței, iar începutul pocăinței este începutul mântuirii noastre. Pentru că intenția cea bună către Dumnezeu este începutul mântuirii noastre[16]. Postul potolește fierbințeala trupului nostru[17], pentru că îl domolește interior, iar curăția este apropierea desăvârșită de Dumnezeu și asemănarea cu El[18]. Pentru că tot efortul nostru de a trăi în curăție și sfințenie ne înduhovnicește în fiecare zi.
Așadar, iubiții mei, bucuria praznicului de ieri s-a continuat și în prăznuirea pașnică de azi. Pentru că ieri ne-am bucurat împreună cu Preacurata Stăpână de negrăita minune a întrupării Domnului în pântecele ei, iar azi ne bucurăm împreună cu Sfântul Ioannis Scărarul de teologia duhovnicească a ascezei. Împreună cu Născătoarea de Dumnezeu Îl slăvim pe Cel ce S-a întrupat pentru noi și pentru mântuirea noastră, iar împreună cu Sfântul Ioannis Scărarul Îl slăvim pe Dumnezeu, pe Cel ce ne luminează mereu și ne umple de teologia Sa cea mântuitoare. Căci teologia are de-a face cu postul, cu rugăciunea, cu curăția, cu privegherea, adică cu toată asceza mântuirii noastre. Și toate cărțile ascetice sunt pline de teologia mântuirii noastre, adică de modul pragmatic în care noi ne mântuim.
Pentru că noi ne obosim trupește și sufletește în lupta noastră cu patimile din noi înșine, dar Dumnezeu e Cel care ne dă biruință prin slava Lui. Noi venim cu micul nostru efort, dar El e Cel care face aproape totul. Pentru că slava Lui e cea care ne curățește, ne luminează și ne sfințește pe noi în mod desăvârșit.
De aceea trebuie să căutăm mereu mila Lui cu noi, slava Lui cea veșnică, pentru ca El să fie mereu cu noi. Căci dacă El e cu noi, nimeni nu e împotriva noastră. Amin!
[1] Începută la ora 6. 51, în zi de joi, pe 23 martie 2023. Cer înnorat, 7 grade, vânt de 3 km/ h.
[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Tri/t21.html. [3] Ibidem. [4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Ibidem. [9] Ibidem.
[10] Filocalia românească, vol. 9, trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMO, București, 2013, p. 9.
[11] Idem, p. 10. [12] Idem, p. 509. [13] Idem, p. 488. [14] Idem, p. 486. [15] Idem, p. 477. [16] Idem, p. 433. [17] Idem, p. 428. [18] Idem, p. 271.